Ati auzit, cumva, din intamplare, expresia “pe strada cutare aveti hot dog 5 bucati ?”
Nu stiu daca aveati cum, discutia se poarta de obicei intre angajati ai municipalitatii si dispeceratul de la Supercom. Asta inseamna ca bravii barbati, platiti de primarie pentru diverse munci, pun noapte otrava in mezeluri si pleaca pe unde stiu ca mai sunt caini si, ca sa nu-i gasim noi dimineata lati, umflati, eventual chinuindu-se sa moara, Supercom (si probabil si celelate firme care fac curatenie au si ele partea lor de hot dog!)) trimite oameni care ii baga in saci. Mai departe nu pot sa va spun ca o sa ma urati!…
Asta inseamna sa stai de vorba cu oamenii pe strada, in magazin…
Persoana care mi-a povestit a lucrat acolo, la caserie si odata a tinut locul unei colege la dispecerat.
Sunt fara cuvine …nu stiu de ce cuiva – Lui Dumnezeu, Universului, extraterestrilor sau alora mari din UE – ar trebui sa le fie mila sau sa aiba respect fata de noi, cata vreme, in fiecare dintre noi, oamenii cica, desi nu stiu daca nu cumva suntem mai rai decat gorilele in perioada de imperechere cand pur si simplu se omoara unele pe altele, in fiecare dintre noi, ziceam, salasluiesc munti de rautate si lasitate!
Parea sa am o zi buna in care sa ma bucur de tot, de prietenii mei, de faptul ca nimeni nu-i bolnav, de lucrurile obisnuite din viata mea. Ies sa cumpar ceva si intru intr-un magazin si, uite asa, din vorba in vorba, se confirma la scara larga ce se vorbeste doar intre noi, astia de ne trateaza lumea ca pe descreierati ca le luam apararea animalelor chinuite, de parca asta ar fi molima pamantului acum!Nu saracia in care ne zbatem, nu coruptia care a cangrenat si ultmul fir de salvare, nu faptul ca traim intr-o capitala europeana, cica, unde circula un autobuz turistic gol si care ne costa de ne rupe, asa, aiurea, ca Udrea a mai avut bani de dosit; nu disperarea oamenilor care, nu mai departe de aseara, dupa o ploaie torentiala s-au trezit cu apa curgandu-le in cap la metrou ori la teatru (exact, la teatrul Bulandra, unde aseara se juca Maitreyi a plouat in sala si spectatorii s-au uitat la spectacol cu umbrele deasupra capului, intr-un teatru renovat recent!) in conditiile in care toata lumea se bate cu caramida-n piept ca el a facut si-a dres; nu mai amintesc de cei carora apa le-a intrat in case si le-a distrus tot; nu multimea de tigani care si-a facut castele din vandut cartofi si ceapa si pe care nimeni nu-i poate razbi, cata vreme presedintele nostru, al tuturor romanilor, s-a prins intr-o hora prieteneasca cu nu stiu care dintre umflatii regi sau imparati ( sa fie la ei !!) ca era in campanie si tiganii “e multi si voteaza pe nimic si e buni “…iar sotiei sale – Prima Doamna, nu! o balabusta i-a pus la gat o salba cu banuti sa aiba amintire de la ei? Nu casele si locurile istorice din Bucuresti ocupate abuziv tot de tuciurii care au facut daramaturi din niste case construite cu sudoare de cei alungati de comunisti, familii de astea de tuciurii pe care nu-i poate scoate nimeni si din cauza carora suntem, oriunde in lume, tigani! Nu mizeria si saracia din spitale si umilintele bolnavilor care stiti cum isi duc zilele, cateodata ultimele; nu multimea de suti si aurolaci din oras, ca e imposibil sa mergi si ziua prin anumite zone din Bucuresti! Nu, nimic din toate astea!
Si stiti, la fel de bine ca si mine, ca mai sunt multe problem majore de rezolvat, multe lucruri care trebuie tratate cu seriozitate si cu respect pentru a se putea trai civilizat macar, cum ne cer anii 2000 si chiar UE – ca Ue am vrut si …ue ne-am luat …
Nimic din toate astea nu conteaza cu adevarat – singura noastra, majora problema sunt maidanezii! Singura! Nu e candidat la primarie sa nu aiba printre promisiuni si asta – ca scapa orasul de maidanezi! Paleologu, cred! Restul? Toti!Toti au acum in campanie o grija, sa curete orasul! Dar de maidanezii cu doua picioare cine ne scapa?… De aia care fac legea la crematoriu si-n cimitir? De aia care ridica preturile sa manance “numa’ gura la copii lor”? De mizeria morala si lipsa de decenta care ne invadeaza, cine ne scapa?
O sa spun asta odata si gata: nu sunt o baba nebuna cu caini si pisici, am ce sa fac cu viata mea si sunt mandra de ce-am facut pana acum, dar nu cred ca pot sa ma scufund in linistea si-n tihna mea si sa ma doara la basca de restul: de multimea de copii autisti pe care statul trateaza ca pe schizofrenici, in conditiile in care unii sunt geniali si au nevoie doar de un sprijin la inceput pt a-si gasi un echilibru, de exemplu; nu pot sa ma bucur de linistea mea cand realizez ca noi nu mai tresarim cand auzim ca amaratii de maidanezi sunt otraviti sau omorati cu parul. Cred ca nu mai suntem atenti la ce e dincolo de cuvine, sa mai citim odata, sa inchidem ochii.
Ati vazut vreun om sau un caine otravit? L-ati vazut chinuindu-se ? Stiti ce se intampla cand o fiinta din carne si sange ingereaza otrava??
Sunt un om mic intr-un univers urias si tot ce pot sa fac e sa nu intorc capul, sa nu fiu indiferenta, sa nu ma fac ca nu am auzit si sa-mi vad de drum, sa nu tac!!!
Luni la 10 dimineata e un protest la Ministrul Muncii, unde se vor depune niste acte prin care se cere ca micutii cu autism sa–si capete drepturile de copii speciali! Vor veni mame de copii autisti si oameni carora le pasa. Eu o sa ma duc! O sa fiu acolo! Voi o sa fiti?
M-am intors ravasita si cu inima neagra. Oamenii aia care omoara cainii nu au si ei copii?!
In general, cand dai ordin sa omori un caine (sau un om, ca-i iei medicatia si cam tot aia e!) nu te clatina nimic? Cum faci? Te duci acasa la copii tai linistit si te poti uita in ochii lor ca si cand ai scris cifre sau ai copt paine?…
Nu vrea nimeni caini pe strada, nu vrea nimeni sa-i vada asa cum sunt acum. Daca vreti sa ma injurati, injurati-ma, dar imi doresc sa faceti ceva: sa deschideti ochii la tot ce ni se intampla!
O sa continui sa spun ca trebuie luate masuri, dar masuri civilzate, de secol 21, masuri cu efect pe termen lung (si-mi permit sa spun ca sterilizarea e singura masura eficienta, s-a dovedit si in alte tari), in care sa se vada si banii veniti din Comunitatea Europeana pentru a rezolva aceasta problema – desi probabil stiti ca, daca se rezolva problema lor, se taie si robinetul de bani!
Ploua de zile bune in disperare si ma uit cum, in toata tara e dezastru. Ploua de parca ne-ar avertiza ca poate si pamantului ii suntem destul…
Eu sunt un om vesel si nu-mi plac fetele mohorate si nici nu ma las usor, dar azi…
Prea des ma loveste realitatea in fata si eu nu am alta arma decat sa vorbesc cu voi, sa va spun, sa va rog, sa va implor sa nu intoarceti capul, sa nu va cuibariti in confortul vostru si sa va ganditi ca altcineva se va ocupa, iar voua sa nu va mai pese de restul, de cei care nu au putere sa se apere sau sa vorbeasca pentru ei!
Nu stiu daca e cineva scutit in vreun fel …
Imi doresc sa se schimbe ceva, imi doresc cu disperare asta, mai ales acum… altfel poate sa ma ia ploaia cu ea…pe mine prima…pentru ca, altfel, va fi ”dupa noi, potopul “!
Am mai spus si scris ca, atita vreme cit un singur suflet de animal nevinovat pateste asemenea grozavie, noi nu meritam nimic mai mult ca popor. Popor pentru care Petre Tutea a ispasit in zadar 13 ani de temnita grea. Singur spunea: “am facut 13 ani de puscarie pentru un popor de idioti”. Nu stiu de unde atita cruzime si sete de singe nevinovat, ce mutatii s-au produs in genele acestor creaturi, ca eu nu-i pot numi oameni. Si nici macar nu stiu cum putem lupta impotriva lor. Ca e clar ca nu putem lasa lucrurile asa. Pentru ca e impotriva legilor lui Dumnezeu. Si a vietii firesti. Ca sa nu mai spun ca niste copii crescuti de parinti care ucid au, din start, sufletele schilodite.
Deci e cazul sa schimbam ceva cit nu e prea tirziu, cit nu sintem, inca, pierduti cu totii.
ce sa mai zic …
da, doamna Dinescu. am văzut câini chinuindu-se … aşa fac peste tot în ţara asta (eu nu sunt din Bucureşti, eu sunt dintr-un oraş mic de provincie). au avut oamenii dovezi (carne otrăvită, animalele moarte) au făcut reclamaţii, au venit oameni de la capitală şi au plecat de aici cu portbagajul plin şi nu s-a luat nici o măsură. trăim într-o lume absurdă şi efectiv nu ştiu cum să facem ca poliţia să respecte legile. sau ce să facem ca oamenii să nu mai dorească moartea unor biete animale. chiar nu ştiu…
draga Dana -te rog eu nu ma mai domni atita !stiu cam prin ce treci si de asta strig si scriu d cite pri pot pe unde pot!daca as avea solutii le-as pune in aplicare imediat -nu am dar sper ca tot scriind -ei eu si multi alti , ceva ceva sa se miste ..mi se pare o grozavie fara seaman sa omori cu buna stiinta -incepind cu un animal si terminind cu un om carui ii pui otrava in mincare …e cumplit si daca pentru oameni justitia se misca cit de cit mi se pare normal sa facem ceva, sa se dea legi si in sensul in care nimeni nu are voie sa omoare un animal , legi care trebuie respectate -altfel traim ca-an codru,.altfl ne meritam soarta de umili si saraci !te imbratisez pentru curaj si sper sa mai ai forta sa te lupti!in cei priveste pe cei care au plecat cu portbagajul plin …am zis in minte ..si eu cind zic ..se cam intimpla!
mulţumesc pentru cuvinte. din câte ştiu, există legi pentru protecţia animalelor
http://www.dreptonline.ro/legislatie/lege_protectia_animalelor.php
insa nimeni nu le aplică…
asa e …
exista legi pentru protectia animalelor,pentru protectia oamenilor,a copiilor abandonati,a batranilor uitati prin diferite locuri….dar noi traim doar dupa legea junglei!!!cu toate ca si in jungla sunt legile naturii care se respecta.de unde atata rautate?atata ura,cruzime….dar si atata nepasare
de asta am si scris-ca e prea multa rautate, lacomie,nepasare ;si cita vreme tacem si ne complacem viata noastra tihnita ele se vor perpetua…ca noi nu ne miscam. Ieri la min Munci , la mitingul pt copii cu autism nu a venit nimeni in afara celor implicati!Nimeni!m-a durut teribil!nu sarim decit cind ne loveste pe noi sau familiile noastre !inca nu am invatat lectia milei , a solidaritatii cu adevarat , ne balacim doar in cuvinte !de aia sintem asa !
stiu ca si eu am o doza de nepasare,dupa cum am mai scris….sau mai bine zis de sunt delasatoare.Incerc sa fac diferite lucruri mici,putine in limita timpului.Din pacate ma simt cu musca pe caciula,pentru ca am citit despre miting,dar am un serviciu de la care nu prea pot pleca nici pentru a merge la doctor,dar sunt alaturi de voi cu gandul,cu sufletul,si am sa incerc sa implic mai mult….
ti-am zis -vor vor ivi ocazii!
imi pare foarte rau dar despre animalute chinuite nu pot vedea si citi, dar citind primele randuri am inteles despre ce este vorba si de aceea ma alatur dumneavoastra doamna Dinescu “nu doar cu vorba”numai ca trebuie sa imi spune-ti ce trebuie sa fac.
O zi buna va doresc si sper sa pot ajuta.Va pup
concret? sa nu intoarcem capul si sa ne implicam , cine cum poate, cum poate , cit poate … e o lupta crincena intre noi si ingustimea mintii lacomia si valorile cu adevarat mari ele existentei umane ..din pacate e greu cind nu ai inima si nici mila si nici respect pt viata! o zi buna sa ai si tu -si eu sper sa poti sa ajuti!ocazii se vor ivi crede-ma!
Nuami,te admir pentru tot ceea ce faci si mai ales stiu ca o iubitoare de animale ce inseamna sa incerci in fiecare zi sa salvezi un animalut fie el catelus sau pisicuta,sa tremuri ca nu va reusi sa treaca stiu ce inseamna sa plangi la propriu de bucurie ca l-ai salvat.Ideea este ca nu putem trece nepasatoare,nu putem sa trecem sa intoarcem capul si sa spunem ca nu ne intereseaza si ca noi sunt multi.Problema este ca mai multi sunt cei care le fac rau voit animalelor.Eu sunt din Constanta si aici am auzit in ultimul timp de grozavii inimaginabile,bestii bipede care abuzeaza cateluse maidaneze fara aparare.Am fost atat de suparata si oripilata incat multe zile m-am gandit ca in aceasta tara “civilizata”legile sunt permisive si blande ,mult prea blande.
Dar atat timp cat exista oameni ca noi,ca fratele meu Eugen care locuieste in Bucuresti si care in drum spre radio a gasit in urma cu ani o catelusa aproape moarta si a luat-o la el,a dus-o la operatie,poate cu ultimii bani pe care-i avea in acel moment,oameni care renunta la multe pentru a ajuta si gazduiesc animale poate prea multe pentru unii si mai ales inutile,eu zic ca batalia nu este pierduta.Mi-as dori si eu si fetita mea de 18 ani sa schimbam ceva,noi deja avem multe animalute salvate,dar daca fiecare dintre noi ar face un gest mic,neinsemnat s-ar intoarce la el intr-un bine infinit ,ca un fel de lege a bumerangului,il arunci si vine inapoi la tine cu binele sau raul facut sub o alta forma.Nu e vorba ca suntem nebune cu catei si pisici este vorba ca avem de oferit multa iubire,multa afectiune si toate astea ne duc la o implinire sufleteasca.Iti multumesc ca esti atat de buna si faci atat de multe lucruri si-ti doresc tot binele din lume!
draga mea …eu iti multumesc pentru tot ce mi-ai scris- e ca si cum ai fi scris tu in continuare, exact ce simt eu si altii care au inteles ca daca ignori o problema ea nu mai exista; ca masurile radicale nu duc decit la dezastru; ca oamenii trebuie sa-si asume statutul si sa se poarte in consecinta!sper sa fim mai multi ….te imbratisez cu drag!
Stiu ca viata este atat de cruda si rea, cu majoritatea din romania, dar poate si cu mult mai multi din alte zone ale planetei. ce ma impresioneaza totusi la ei este ca nu si-au pierdut credinta si fericirea, poate ar trebui si noi sa credem si sa speram mai mult. si chiar sa nu ne lasam doborati de sistemul asta care nu da castig de cauza dreptatii, naturii, firii naturale ale vietii, oamenilor si animalelor.
eu cred ca nu exista animal care musca ci oameni care sunt muscati. cred cu tarie in asta si cred ca toata propaganda asta este decat un profit pentru ei. noi, oamenii, nu mai aducem atat de mult profit buzunarelor lor, poate in mare parte pentru ca am inceput sa ne dezmortim si sa reactionam timid la lucrurile rele si nedreptatile care ne sunt facute, si atunci trebuie sa isi umple burtile cu alteceva, si de unde merge acum mai bine decat de pe seama animalelor. eu sunt putin in domeniu, student la medicina veterinara, si sunt implicata intr-un fel in ajutorarea animalelor, prin salvarea a cat mai multi catei si ajutarea unor asociatii cu mancare si diverse. cu toate astea nu sunt niciodata multumita, as vrea sa ii salvez pe toti, dar am invatat dur ca asta nu pot. Am avut parte de un “wake-up call” si am zis ca daca eu fara venit si o persoana care traieste intr-o familie medie pot sa faca ceva chiar daca nu atat cat as vrea e mai mult decat fac majoritatea si trebuie sa fiu mandra si sa continui cu pasi mici dar siguri spre a indeplini o dorinta unui catel “o viata mai buna si sigura”. daca toti oameni care isi permit, fiindca din pacate sunt multi care nu isi permit in romania, ar ajuta un animal ar fi de mult rezolvata problema. se poate face ceva si solutii sunt mai multe, dar cum ati spus majoritatea si cum sunt si alti ca noi – NU SE VREA. am salvat 17 caini, sunt multi, sunt putini, nu stiu, am avut dreptul sa ii aleg pe acestea si nu pe alti, poate da, poate nu, dar am facut ceva. nu ma opresc aici. problema nu sunt numai autoritatile, sunt si oamenii. de ce spun asta? am devenit niste ignoranti, care ne intereseaza decat imaginea si lucrurile scumpe si inutile. daca nu am mai judeca dupa coperta am fi mult mai departe. am dreptate copiii care cred ca model in viata este bianca, crudu, mutu etc, oameni mari care nu ii invata pe copii nimic, lista poate continua. Animalele iubesc la fel indiferent ca e de rasa sau maidanez, poate chiar mai mult te iubeste unul care e salvat si iti este recunoscator, dar cu ala nu te poti lauda, nu? noi suntem lasi si ne este ca daca ne vad prietenii, care daca te judeca nu mai sunt cu adevarat prieteni, la un mars pentru animale, pentru curatenie, pentru natura, o sa le fie rusine cu noi si o sa ne judece si o sa ne evite. renunta la ei, nu sunt prieteni adevarati. si eu am avut problema asta. nu am multi prieteni si nu m-am implicat fiindca iubitul meu si cativa prieteni nu iubesc animalele. am gresit teribil.
vreau decat sa spun ca se poate sa te trezesti si ca niciodata nu este prea tarsiu sa iei atitudine si sa faci ceva, cat de mic. dute si salveaza un catel si o sa fi mai fericit fiindca o sa ai un prieten cu adevarat care sa iti aduca aminte sa te bucuri de viata. nu il lasa pe strada cand e batran si bolnav, fiindca asa o sa fi si tu lasat. nimic nu e pe planeta asta fara rost si nimic nu e lasat nepedepsit sau rasplatit. vorbeste pentru ele daca esti ascultat, munceste pentru ele daca ai putere si nu o sa regreti.
sper sa nu am plictisit pe nimeni si sper sa deschida mai multi oameni ochi si sa faca ceva. cum a spus si nuami nu sunt o nebuna fara viata, am hobby-uri, am iubit, am familie, am prieteni si am animalele. fiindca stiu ca pot tocmai de aia vorbesc si lupt pentru ele.
Stefania-eu iti multumesc pentru ce si cit ai scris-ai dreptate de la un capat la celalalat!sper doar sa mai citeasca si altii …te imbratisam cu drag , noi toti locatarii-6 pisici si 2 catei(unul e in trecere, peste 5 zile scoatem firele si se duce la fratii lui !)