Am deschis calculatorul sa-mi verific mailurile; arunc un ochi pe Fb –asa cum fac in diminetile in care nu trebuie sa ies din casa! M-am trezit hotarata sa nu ma mai las tulburata de tot felul de nimicuri; aseara era asa un cer innorat si dimineata, cand am vazut soarele, mi-au stralucit ochii ca si cum cineva ne facea cadou soarele de azi! Citesc diverse posturi, cu gindul la bietul Caragiale care stia el ce stia cind intreba disperat, prin gura cetateanului turmentat”eu cu cine votez”?…si ..parca nu vad bine …Dax a plecat ?!!..Exact… Dax, baiatul cu saxofonul pe care il stim, pe care l-am vazut toti la televizor, si la Divertis ..tocmai pe el l-a pescuit un nemernic de cancer …
MI s-au umplut ochii de lacrimi si am inceput sa vorbesc singura…prea multi, sint prea multi si prea tineri …cita lume s-a adunat sa-l sprijine, sa ajute in orice fel s-a putut, si-au dat din putinii bani sa plateasca un tratament costisitor si dureros. ..si el, un baiat tanar, un om tanar…nu a mai putut, nu s-a mai putut lupta, nu a mai putut indupleca pe nimeni …
Nu sint in stare sa aleg cuvintele sa fie un articol frumos, as fi vrut sa scriu ceva sa radem, sa ne veselim macar pe seama alegerilor, desi asta nu e motiv de ras dar e disperant in ce minciuni traim! Si vine azi dimineata, realitatea asta crunta –Dax a murit!
Nu odata m-am uitat in sus, catre cer si am intrebat “de ce? Stiu ca nimeni nu are raspunsurile astea, nu vreau sa ma gandesc la sotia lui, la mama lui, la colegii lui, la oamenii care s-au luptat din rasputeri ca Dax sa fie cu ei …
Sint prea multi tineri, prea multi copii si lupta e demult inegala si nedreapta!
Azi … imi promit sa o iau in inima mea, de la capat.
Cu linistea si cu bucuria si recunostinta ca nu ma doare nimic, ca am prieteni care atunci cand nu mi-e bine vin val vartej si – mi panseaza sufletul, ca pot sa plang, ca pot sa merg pe picioarele mele, ca nu am poveri asa de mari de dus ca toti ai lui Dax ..
Imi pare rau si ma simt de parca mi se rupe inima …asa m-a rupt moartea Magdei ..Magda Ciobanu, curajoasa si luptatatoare! 5 ani s-a luptat cu un nemernic de cancer si cand a revenit, pentru a cincea oara, a fost fatal! Mai am inca mesajele de la ea….Cateodata le caut de parca in felul asta Magda imi scrie inca, de la Milano…
Nu stiu ce sa fac cind se intimpa asa ceva, decit sa scriu si sa-mi las durerea amestecata cu lacrimi sa se astearna pe tastatura …nu stiu ce sa fac si nici ce as fi putut sa fac sa impiedic, eu ceva, cumva ..
De asta nu intorc niciodata capul cand cineva imi cere ajutor si pot sa fiu de folos; de asta, tot mai des in tot ce scriu, o sa vedeti ca revine in disperare, ”nu intoarce capul “, nu fii nepasator ca mizeria asta nu iarta pe nimeni .
Cind Dumnezeu a creat lumea si a randuit sa traim si sa fim fericiti pina la adanci batraneti, a facut-o ca pe un ghid! Asa cred! Asa e ghidul vietii …atata ar trebui sa dureze …Ce s-a intimplat, ce s-a defectat pe drum, de nu mai traim pana la adanci batraneti si parintii isi ingroapa copii…nu stiu! Stiu ca e din ce in ce mai greu sa te uiti la ei cum se sting si tu esti neputincios, si umilit, din ce in ce mai des, de conditia ta de om, de muritor.
Dumnezeu sa-l duca in locul celor buni pe Dax!
Of doamneeeeeee!!!!! stiu ce inseamna sa pierzi pe cineva ff tanar, fratele meu avea doar 27 ani. Eu nu stiu daca am suferit sau nu la intensitate maxima dar stiu ca parintii mei, in special tata,au fost distrusi.Cred ca
moartea nu cauta numai lichele ci oameni buni, frumosi si destepti, stie oare cineva cum o putem pacali?…..cred ca e tare parsiva si castiga in fata tuturor!
este un subiect trist foarte trist dar exista nu il putem ignora si cred ca vorbind despre aceste drame te eliberezi de aceste energii negative. DAX sper ca acolo unde ai plecat este mai multa liniste si armonie, desi sunt sigura ca ti-ai fi dorit sa ramai aici unde este rautate si “zgomot”.Dzeu sa aibe grija de tine!!!!!!
Dzeu sa-l odihneasca!
te pot imbratisa cu multa caldura?;(((
daa!!si eu pe tine!!
Eu cred cu tarie ca UNICA solutie este sa plecam genunchiul la rugaciune in biserica noastra ,impreuna (caci asta inseamna liturghie),sa nu mai fim orbiti de mandrie si sa -I cerem Bunului Dumnezeu iertare si mila.Sunt convinsa ca multi nu vor fi de acord si voi auzi din nou acelasi cliseu cum ca eu ma rog,il am pe Dumnezeul meu si n-am nevoie de biserica si de popi,dar ignoram tocmai ce ne invata Mantuitorul:sa ne rugam impreuna.Si unde altundeva putem sa facem mai bine acest lucru daca nu in lacasul Sau,in casa Sa?.Cata vreme mandria ,trufia,orgoliul ne orbesc si ne robesc nu are nici un rost sa ne mai intrebam,sau sa-L intrebam de ce?
Cand Dumnezeu a facut lumea a randuit sa traim fericiti nu pana la adanci batraneti ci vesnic,doar ca omul din neascultare s-a departat de Dumnezeu.Si asa suntem si in momentul de fata.
Eu zic sa ne eliberam de energiile negative rugandu-ne nu doar vorbind.
Dumnezeu sa binecavanteze toata lumea.
stii…intr-un fel sau altul toata lumea se roaga ..doar din pacate ne aducem aminte fix cind ne e greu! stii cum se zice-din viata sca pa cine poate !!
Imi cer scuze am trimis din gresala acelasi post comment de doua ori
nu-i nimic ..repar eu ….
A plecat si el sa intregeasca, prea curind, corul… Care parca se face tot mai mare Acolo. Sa ne bucuram de cei ramasi. Si sa-i pretuim cit sint cu noi. Mai tirziu e fara rost.
Pe cei ce s-au grabit sa plece nu mai putem decit sa-i purtam in suflet si sa-i chemam din cind in cind in gindurile noastre. In felul asta pot fi mereu cu noi… doar ca in alt fel.
prea multi ..si gindeste-te ca mai sint..de care nu se stie ..
Pai tocmai asta si spun.Sa ne rugam cum trebuie si permanent pt ca rugaciunea sa ne fie ascultata.
Sunt convinsa ca altfel ar sta lucrurile si nu ar mai fi atata suferinta daca noi am intelege sa ne UNIM in rugaciune Ganditi-va cum ar fi daca macar 5 milioane de romani ar ingenunchea in fata lui Dumnezeu impreuna.Nu fac parte din vreo secta, sunt ortodoxa.Nu vreau sa fiu perceputa ca o habotnica dar cred cu tarie ca fiecare in parte suntem vinovati de ceea ce se intampla (si ni se intampla) .
Imi cer iertare ,nu vreau sa va supar ,dar simt ca pe o datorie sa le spun tuturor celor cu care vorbesc ca trebuie sa ne trezim (stiu ca este un cliseu dar nu am gasit ceva mai bun decat TREZIREA).
Te imbratisez .
Apreciezi mult faptul ca iti faci timp sa raspunzi.Esti un om bun ,iubesti oamenii si chiar iti pasa de ei.
Doamne ajuta!
Cum sa nu raspund? e singurul fel in care imi pot exprima bucuria ca sinteti pe la mine pe acasa! Sper sa ne dea Dzeu intelepciune sa ne gasim drumul.Si linistea!!