48 ore – The rain crosser

Fericirea  -sau macar o parte din ea-este atuncea  cind te aduni cu niste oameni  si nu ti-e somn, foame, sete, nu ai nervi si nici crize de orgoliu, cind nu conteaza cine  are bani si cine nu are, cind toata lumea munceste cot la cot, fara sa se vaite sau sa-si aduca aminte ca e  mai obosit  sau mai destept decit  restul, cind stam 11 oameni (cei 11 magnifici cum ar zice Bubu!) si se pun cap la cap idei, povesti si replici …si se naste un script.  Si cu  energie si cu o siguranta si incredere si drag se pune de-un film. Pentru un concurs de scurt metraj-48 hours. Si ca sa fie si mai frumos, tragem un biletel pe care scrie- genul filmului Sf.

Uitasem cum e sa filmezi. Sa fii pe platou si sa faci un film. In  48 de ore.

Am aflat cu 4 zile inainte ca plec la Brasov. Nu stiam exact despre ce e vorba dar pe doua dintre fete le stiam bine, mi-e tare drag de ele ..…Cristina (am multe Cristine in viata mea, ea  e Cristina mama! ca sa nu le incurcam!) ne-a adunat pe toti in masina ceruta cu drag de la sotul ei (multumim Ciprian!) ne –a luat pe toti cu arme si  bagaje, am inghesuit posibila recuzita si costume si am purces catre Brasov! Emotie la greu …Eu le  stiam bine doar pe Cristina  si pe Bubu –am reintilnit-o pe Adela si pe  Ioana ( ne vazusem un pic la filmul de licenta al lui Bubu dar nu schimbasem decit doua vorbe!) si a aparut  un alt coleg al Ioanei, actor si el, Dan.

Ca sa ma intelegeti si sa simtiti  entuziasmul  si emotia, o sa va spun ca mergeam la un concurs in care urma sa facem un film de scurt metraj in 48 de ore. Fara sa stim genul filmului, fara sa stii daca ai nevoie de singe sau  de suliti, fara sa ai voie sa parasesti  orasul. Am ajuns in oras, Adela a pus Gps-ul ul pe telefonul  Cristinei si am ajuns fix la pensiune (vai !ce am iubit tehnologia in ziua aia!) Pensiunea draguta, construita destul de ciudat –o camera inalta  si scara in mijloc, cu paturile sus – din pacate nu se puteau deschide geamurile si am murit de cald!

In fine ..la 17 am ajuns la Reduta, cam primii …ne-am inscris, au venit si restul echipelor -17  la numar…in sfirsit Cristina merge si trage  biletelul…nu am sa uit niciodata fata ei ..Inainte de de asta ne tot intreba disperata daca stim sa cintam, ce poate ne pica music-hall… A venit  clipa, in sfirsit …trasese  Sf! Din clipa aia au inceput sa se sune intre ei ( restul era inca pe drum !) Am mai pierdut vreme pina la 19 cind, finall,  s-a dat start!

E o experienta fabuloasa, e o intrecere cu tine …ne-am intors la pensiune, in 2 ore ne-am adunat si cam toata lumea avea o poveste in minte…mai putin eu! Eu ma uitam uimita la ei si savuram pur si simplu scena, fascinata de povestile si de ideile lor…imi placeau toate povestile lor si cu riscul de a o enerva pe Cristina, in circa careia cadea scrierea efectiva a scenariului,  i-am spus ca demult imi doream sa joc intr-un SF!

La doua  noaptea  scenariul era gata scris, cu replici, cu decupaje cu tot …la 5, dupa 3 ore chinuite de somn, au plecat la filmare, pe mine nu m-au luat, asa a iesit, sa filmez  doar simbata dupa amiaza; asa se face  ca eu am fost cel mai odihnit om din echipa! De la ora aia s-a filmat non stop, s-a alegat dupa locatii, dupa recuzita, dupa interioare …Au filmat prin Piata Sfatului si cum aveau in scenariu o saltea, si-au intins-o pe jos si, rupti de soare si de oboseala s-au mai asezat pe ea intre doua clachete, modificat  costume, piptanat, refacut machiaj etc. si-a facut aparitia si politia care i-a pus sa stringa salteaua, noroc ca terminasera,  erau déjà arsi de soare (pirlea soarele si la Brasov !) Pe la 14 ne-am intilnit, am mincat ceva in fuga si, pentru ca totul era contra cronometru, am plecat  sa filmam. Pina seara  tirziu. Dupa care s-au lipit toti la montaj. Am stat un pic si eu, mi-am dat seama ca sintem prea multi pe capul bietului Steli si m-am carat. La un film Sf pe HBO!!

A doua zi la 5 iar hopa sus – trebuia filmata scena cu inel, cu cerere…frumos tare …

Ca la orice concurs, ora de predare  se apropia vertiginos, trebuia subtitrat in engleza, pusa muzica originala, scrisa acu’, calda!)…multe erau inca de facut ..de la 13 pina la 18 (18.45 era cam limita de predare, un minut peste insemna descalificare!) am baut cafea, apa, iar cafea, iar apa …in sfirsit …filmul era pus la randat;  18.50 eram acolo,  am fost a doua echipa care venise sa predea filmul …Andrei,(nu stiu de ce copii ii spun Signiori dar i se potriveste, e frumos, inalt si foarte respectuos,terminasem filmul si el imi zicea tot Dv!!) s-a dus si l-a predat, cu toate hirtiile aferente …

In centrul Brasovului era plin de lume, era nu stiu ce festival, vis a vis de Reduta e un restaurant cu pretentii, fix atunci  a aparut  echipa de la FC Brasov si un tort galben si multe sticle de sampanie …Toata lumea se uita la gasca de fotbalisti care au lasat tortul neatins si sampania la fel …Noi am facut poze. La tort, la multimea de oameni de pe linga fotbalisti si la fetele noastre nauce si bucuroase ca am trait si asta!

Am sarbatorit cu o pizza si o bere cu lamiie. Da!! Si am plecat! Draga de Cristina, dupa 3 ore de somn ne-a adus in siguranta acasa, pe toti, bucurosi ca am trait doua zile in care ne-am gasit, unii pe altii. Copii buni si talentati! Ar trebui sa va povestesc pe rind de Ate (Alexandru Dororbantu) care filmeaza dumnzeieste, si arata intr-un fel , e foarte spectaculos ca prezenta, Andrei care e politicos, frumos, talentat, haios, responsabil de inscrierea in concurs si carui i sa datoreaza  sunetul  clar si perfect,  Adela, frumoasa si descurcareata si buna si rezistenta. Ioana  si Dan-foarte expresivi si actori facuti parca pentru film, actori de atmosfera. Cristina mea si Bubu (Iliana)-minunate fete, cu minti frumoase si creative cum nu am vazut des, un cuplu care are nevoie doar  sa fie una linga alta si mina scrie singura  scenariul, si decupaj,si replici si indicatii de regie! Ca amindoua au terminat regie!…Si nu ultimul Stelian, subtire de-l darimi cu un stranut dar devine un urias  minunat cind se apuca de montat!

Au fost doua zile atit de frumoase si de excitante incit le-as repeta oricind! Am mai inteles- daca era nevoie – ca asa arata zilele fericite din viata mea, ca sint fericita sa fac meseria asta, atit cit o sa se mai poata!

A iesit un filmulet frumos, mai dureaza un pic si poate il vom putea posta. M-am  bucurat din suflet ca desi era gen Sf ei au gindit un scenariu asa de frumos, o poveste cu un tinar prins intre doua lumi. Lumi in care are mama si iubita! Si intr-o zi ceva va schimba tot.

A fost ceva ….o experienta pe care ma bucur ca am trait-o… starea noastra de pe drum, incordarea pina la extragerea  genului, tensiunea de dupa…Sint tineri si foarte buni, echipa profi cu adevarat si lucreaza ca unu,ceea ce mi se pare absolut ideal si un punct de plecare pentru  performante! Dupa experienta asta am inceput  sa visez din nou cai verzi pe pereti- dar si asta e un film, nu ?

Poate ca ar fi bine sa ne tinem de filmele si de caii nostrii …care cum pe unde e…cit mai putem …e o cale de  a supravietui si de a trece peste toate! Azi. Eu am echipa mea cu caii  mei verzi cu tot si sint tare mindra de ei!

P.S. Filmul a luat patru premiu-pentru cel mai bun scenariu, cea mai buna utilizare a recuzitei obligatorii, cele mai bune efecte speciale si cele mai bune costume! E ceva, nu?

 

 

 

 

 

 

 

2 thoughts on “48 ore – The rain crosser”

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.