Femeie fatala

Nu am fost niciodata o femeie frumoasa.

Poate am fost asa, oarecum frumoasa,  cind aveam 18-19 ani dar nu eram constienta.  Nu mi-a placut de mine niciodata –pentru ca voiam sa fiu altfel, sa arat altfel-asa cum, prosteste, vrea orice  adolescent. Sau nu se vede ca nu pune privirea care e trebuie.

Nici acum nu sint vreo frumoasa. Sigur, pentru  cei  patruzeci si ai mei nu arat rau deloc,  dar asta e altceva; acum am privirea care trebuie ca am imbatrinit si m-am inteleptit,  probabil. Cert e ca eu nu am fost niciodata o  femeie fatala (ce dracu sa fie fatalitate  la 1,55 de sa-si rupa astia gitul?) E rezonabila alcatuirea mea, sa nu-l minii pe Dzeu…ca daca e de defilat ne descurcam cu ce avem.  Singura  mea disputa e  cu niste kg dar …ceva  trebuia sa am ca altfel …despre ce mai vorbeam ?? eram perfecta !!

Nu am fost fatala dar nici urita clasei; si nici a gastilor. De obicei, fara sa-mi dau seama, am fost mereu un fel de enterteiner,  eram cel responsabil cu buna dispozitie, cu aranjatul  tuturor maruntisurilor asa incit sa nu se supere nimeni  si evenimentul sa fie waw! sa  lase loc la “ ce frumos a fost, hai sa ne mai vedem “! Poate si  asta  fost unul din motivele pentru care mereu m-am indoit de mine, daca  chiar am talent sa ma urc pe scena sau sint doar omul funny, vesel , musai de luat la petreceri!!

Am intrebat-o inclusive pe Dna Dina Cocea  daca am talent sau e pierdere de vreme ce fac;  da, m-a vazut in “Rinduieli-dupa  Marin Sorescu si m-a intrebat cum fac de-mi iese”!

Ma rog, anii care se aduna iti dau si un alt fel de forta –acela de a nu te mai indoi asa de tare de tine si de lucrurile pe care trebuie , doresti, iti face bine sa le pui in practica. Bine, poti sa o tii gaia matu cu indoiala, dar  nu prea mai e vreme de indoieli, te-ai indoit 20, 30 de ani, hai sa vedem ce poti.

Cu timpul m-am cam prins eu de de toate …singurul lucru pe care il regret e ca nu mi-am permis  sa fiu aroganta, ca nu am fost  mai obraznica si mai cotropitoare si mai ambitioasa. Am fost cuminte egal bleaga, onesta egal proasta, loiala egal fraiera..etc.

Sincer nu mi-ar pasa nici acum prea mult, sint orgolioasa si vanitoasa, am mai spus, si m-am luptat cu mine sa  ma  tin in friu. Uneori pot alteori nu. Si nu m-as mai fi gindit la asta daca nu mi-ar fi ajuns la urechi niste povesti ..

V-am spus ca nu sint si nu am fost niciodata vreo fatalitate de femeie. Care sa lase victime.  Sau asa stiam eu.

Realitatea pare insa,( iertati tonul pretios dar imi vine sa rid singura, inca rid singura prin casa si ma uit in oglinda sa ma vad!) e  gata sa contrazica realitatea. Bref ..incep sa afllu  cum am pierdut citeva proiecte din motive de …barbati! What?  Exact asa am facut si eu!

Nu vreau sa intru in detail dar mi-au ajuns, una cite una la urechi, povesti despre cum s-a uitat x dupa mine si cum vorbea despre mine( profesional  bineinteles, ca de aia am facut atita vorbarie despre femeia fatala !) si y, soata ..a zis hai pas! Nu mie, in fata ..asa prin terti ..sigur ca eu am aflat mai tirziu …habar nu am avut. Poate bietul  s-ai fi uitat dar …nu am putut sa ma uit la oamenii cu care lucrez ca la niste barbati. Pentru mine erau oamenii cu care lucram si atit! Mi s-a si spus ca persoana in cauza nu m-a agreat niciodata din acest motiv!  Si mai am povesti …cind mi s-a taiat craca pentru ca el  ridea la glumele mele ..si ea iubita s-a pus pe-o gelozie … si s-a dus dracului inca un proiect.

In mod normal nu as fi scris despre asa ceva. La urma urmei se intimpla si lucruri de genul asta in colectivitati, mai ales in cele artistice, unde sub imperiul emotiilor  se nasc povesti ..care tin fix cit se face filmul. Amuzant mi s-a parut ca e vorba de mine !! Eu ??Ma duc sa ma mai uit odata la mine  in oglinda!Cine ma, tu ? Fugi ma de aici …!

Am fost socata prima data, a doua oara …a treia oara am ris .. si continui sa ma amuz..

Culmea e ca barbatii in cauza…saracii …luati-o cum vreti, ca o aroganta daca e musai dar am si eu ..uite, sa stiti -il iubesc pe Ivan Patzaichin. Asa arata barbatul care imi place mie. Fix asa. Cum vedeti, am si eu modele.

Si  am mai observat ceva; desi sintem in anul de gratie 2012,  daca nu  defilezi cu masculul  sa te te vada lumea, daca nu-l arati, daca nu te afisezi, daca nu povestesti  si nu arati poze (docomente neicusorule )lumea  iti arunca  …”de aia nu ai barbat!”   Se recurge la asta ca la jignirea suprema!

Nu stiu cine se face vinovat de lipsa de decenta care ne invadeaza viata; nu e in regula sa defilezi cu omul pe care iubesti.  Nu e in regula sa-l iei ca pe un catel peste tot sa vada lumea ca posezi; nu e normal si e  sub demnitatea ta de om, de femeie,  sa  iti construiesti imaginea  prin expoatarea imaginii  unui barbat. Sau nu inteleg eu  si nici nu ma pricep. In  10 ani ani de relatie. cu emisiune zilnica la tv, nimeni nu mi  l-a vazut.  Niciodata; nu stie nimeni cum il cheama si cum arata, in afara de colegii mei care erau, cumva, si ai lui. Asta inseamna  ca nu a existat? Asta ma face pe mine  mai putin fatala? Asta inseamna ca fiecare si-a pastrat linistea, ca noi am existat fiecare prin el insusi, ca slava cerului nu l-a haitut nimeni, nicidata, si ca acum isi poate vedea linistit de viata lui!

Sa ma intelegeti exact; imi cam cade fata cind aud ca prezenta mea in vreo “adunare” unde ma simt in largul meu si  lumea ride la prostiile pe care le spun, creeaza astfel de situatii. Ma tot gindesc in ce iad traiesc  cuplurile astea care nu pot sa se simta bine int-un grup, fara sa se teama ca cineva ii va atrage atentia celuilalt. Intr-un fel  le inteleg, dar, daca nu am mai tine cu dintii de libertatea celuilalt …poate am reusi sa si  traim.De cele mai multe ori cel care pleaca si lasa in urma pirjol si lacrimi isi primeste rasplata cu virf si indesat.  Si jur ca stiu ce spun.

Ma tot gindesc de ce sa va spun toate astea- sint mai personale si eu nu prea fac asta;  pentru ca poate cineva se regaseste, pentru ca si ele, cele care se tem, au motivele lor si poate ar trebui sa-si asume aceea  siguranta de sine care sa le permita sa fie ele, fara niciun barbat atirnat de bratul lor. Cita vreme traieste si respire prin el ..o sa tot aiba temeri  si spaime. Si am mai scris despre asta ca ridem …de mine  si de femeia fatala pe care nu am gasit-o niciodata in mine. Sau careia  nu i-am dat atentie, ca nu vrea sa raneasca pe nimeni si nici sa fie ranita! A trecut si prin una si prin alta. Fara sa vrea.

In timp ce scriu imi amintesc povesti …multe … si imi dau seama ce nu e deloc nevoie sa fii Femme fatale, ca Ortansa lui  Theodor Mazilu, ca sa faci victime. E suficient sa nu ai suflet, sa nu fi  iubit cu adevarat, sa nu ai scrupule, sa nu-ti fie frica de Dzeu si Univers…Sa nu fii Om .