La multi ani

O zi, o singura zi, ne mai desparte de 2013… toata lumea se inghesuie sa-i puna in carca trecutului an toate neajunsurile, nemultumirile, pierderile  “ a fost un an prost”… de citiva ani tot ani din astia traim, cred, si nu am nici cea mai vaga idée ca s-ar putea lumina cerul in urmatorii… Nu sint deloc vizionara,  cum sint marii oameni de afaceri care stiu cu citiva ani inainte cine si cum va aduce profit, stiu doar ca dincolo de acuzele anului in care cu gratie ne aflam, intram in celalat cu asteptari mari. Nici nu se poate altfel. E ca atunci cind iesi dintr-o relatie si intri in alta,  fara sa-ti fi luat ragaz sa-ti pui pentru o vreme povara jos, sa  lasi ce nu merita luat cu tine pe drumul ce abia  ti se deschide; asa ma gindesc mereu la sfirsit de an-ce las si ce iau cu mine. Si poate ce pun pe focul uitarii si renuntarii. Sau pe cine las in lacrimi. Cind pleci la un drum in doi si in urma ta ramine cineva in lacrimi… nu cred ca-ti va tihni vreodata. Cealalta/celalat  va fi mereu intre voi, bagaj greu care va eroda tot,  inainte de a reusi sa pui macar temelia…vrind nevrind, dincolo de problemele noastre existentiale, suspinurile inimii, mereu in cautare de iubire, vor fi vesnic in situatia de a primi un stop de alinare, sustinere, iubire.

Nu poti –sau nu pot eu- sa intru intr-un de la care astept sa fie altfel, mai bogat mai vesel, mai stralucitor, cu mai multe izbinzi…ce, nu e asa?? Nu asta asteptam? Desigur, cind pleznim de fericire, atunci  da, poti sa-ti doresti sa se opreasca timpul in loc, ca o bucla imensa de sublim…nu se poate asa, dar macar poti sa-i ceri Universului sa nu-ti ia ce ai… Altminteri, noi,  restul muritorilor, ne dorim sa se duca mai repede pagubosul de an care tocmai isi tarie ciolanele batrine prin ger si sa-i  lase loc celui tinar si pus pe fapte mari, pe care il vrem prelucrat de cum intra pe usa: bine ai venit frumosule, uite cam ce mi-as dori, daca ai fi tu asa bun sa te ocupi…

Mi-ar placea uneori sa stiu macar o bucatica din ce va aduce anul care vine; macar asa un pic, sa stiu ca la un moment dat… dar nu am nici  un fel de premonitii, nici asa cit o scinteie …si atunci nu-mi mai ramine altceva de facut decit sa ingros rindul celor care asteapta de la anul urmator sa fie, inainte de toate si daca se poate, sa fie mai dragut, mai prietenos, populat cu oameni care sa se tina de cuvint, care sa nu-si incalce contractele…

Poate ar fi trebuit sa scriu despre lansarea cartii… a scris Alina la ea pe blog cam cum a fost… cum m-am simtit eu, da, asta pot sa va spun, cinstit si cu mana pe inima, nu-mi permit sa mint sau sa exagerez ca poate la anul pe vremea asta nu mai sint si nu ar fi frumos sa punctam ziua cu o minciuna.

A fost  poate cel mai teribil moment din viata mea… M-am  simtit frumoasa, cu toate kg mele pe care mereu le-am vrut mai putine, m-am simtit teribil de emotionata, cred ca a fost cea mai timpa prezentare din viata mea, habar nu aveam ce trebuia sa spun …nu mi-am imaginat niciodata ca o sa tin in mana o carte cu numele meu pe ea. In sala au fost cam 100 de oameni, toti prieteni cu mine nu cu Tanta. Desigur, au cunoscut-o pe ea la televizor dar au avut curiozitatea sa treaca dincolo si sa se imprieteneasca cu mine. Au fost oameni care ma stiu dupa FB, cu care am vorbit ocazional sau prieteni buni care sint chiar prieteni buni si cu care ma mindresc.  Este adevarat ca lista invitatilor a fost una lunga, cu confirmari prin telefon; inainte sa ies din casa mi-au zbirnit toate telefoanele …nu mai ajungeau, ba unul ba altul… nu m-am suparat pe nimeni, intr-un fel era previzibil, afara ningea, traficul era destul de greu, de aia am si ales o locatie La Historia din central vechi, pentru ca e metrou la 5 min … Cine nu a ajuns  si-a comandat cartea, si-o va  primi cu autograf scris stingaci, asta e alta  ipostaza care m-a paralizat de nu mai stiam sa scriu! Dar dincolo de piedicile puse de vreme sau de alte situatii neprevazute  nu am putut sa nu remarc ca o fata minunata,Carmen Stancu,  doctorita la spitalul din Slatina, a venit special pentru lansarea asta,(incurajata de Cristina mea, venita tot de acolo, care nu s-au lasat descurajate de codul portocaliu auntat la tv!) lucru care m-a onorat profund; si au mai fost oameni care si-au lasat totul balta si au venit( Daniela, medicul veterinar a venit intre doua tratamente la niste catei!) dar nu se putea sa nu remarc niste  absente. Oarecum asteptate. Si am inteles inca odata ca pentru multi dintre oamenii care mi-au trecut prin viata e important sa facem frumos in fata lumii, e important ce se stie  nu ce e, ca generozitatea si puterea de a te bucura sincer pentru cineva, e ceva la care trebuie lucrat indelung.

As minti daca nu as recunoaste ca iar m-a durut sa am dreptate; oamenii nu se schimba cu adevarat niciodata. Cred ca e destul de greu sa traiesti crezind ca esti mai bun sau mai indreptatit la fericire decit cei multi si sa primesti  mult mai mult,  comparativ cu ce primeste toata lumea, si sa ti se para ca tot nu e destul. Si de acolo incep sa inteleg nefericirea multora, care nu au priceput ca fericirea nu e de gasit acolo unde e musai belsug si stralucire si bani si orgolii. Ca fericirea adevarata profunda, care iti pune inima pe piedestalul  bucuriei curate va veni in clipa in care o sa te gindesti mai inti la altcineva si pe  urma la tine, cind o sa simti ca iti pasa mai mult de altcineva decit de tine, ca te gindesti zi si noapte la cineva care merita ajutat si  te gindesti cum sa faci sa-l ajuti,  ca bucuria cu care iti platesti ceva ce ti-ai dorit este insignifianta in comparatie cu stralucirea din ochii omului caruia i-ai oferit ceva ce el nu-si va putea permite vreodata. Ca merita sa traiesti pentru ziua in care ai putea sa-I spui, uite am facut asta si asta si totul in viata ta se schimba…

E posibil ca eu sa fiu, cum zice cineva,  in afara realitatii, ca visez cai verzi pe pereti, ca lumea nu e asa. Cine e lumea asta? Nu e populata cu oameni ca noi? Cite te costa  sa ajuti cind poti? Sau sa faci un gest mic pentru tine dar care poate fi vital pentru unul care nu a avut norocul sau forta sau determinarea ta? Nu cred ca poti sa-ti pui mereu dorintele tale, viata ta, amorurile tale  pe primul loc, in viata ta si celorlalti, sa astept ca tu sa fii mereu primul in gindurile si in planurile si in vietile celorlati  si dincolo de asta sa astepti sa-ti mai cada si niste fericire asa in cap…ca meriti!  Viata are alte resorturi dupa care se misca-dai, iti da. Si nu vorbesc de bani sau lucruri materiale, am in imagine o expolozie ca o  lava de dragoste si generozitate care tisneste prin porii unui om bun, unui om care  mai intii se gindeste la semenul lui si abia pe urma la el. Ma gindesc la felul in care un om generos isi face intotdeauna planuri, avindu-i in minte nu doar pe cei pe care ii iubeste  ci si pe cei pe care ii vede la strimtoare. Ca poti sa fii incredibil de fericit cind ai daruit cu adevarat din inima, fara reserve… Am trait de citeva ori experienta asta, fara sa fi facut mare lucru…e mai ceva ca atunci cind esti indragostit. E ca o respiratie atit de profunda incit ai sentimentul ca tot singele si tot trupul iti e purificat. Si dupa aia parca  toate sint mai usor de trecut. Si toate astea se obtin asa de simplu!doar sa te uiti in jur si sa vezi… Desigur, de la inaltimea unei vieti intr-un turn de sticla viata pare hm!altfel ..doar pare …

Ne mai desparte o zi, cum spuneam…stiu,scriu cam des despre “inventarele “ morale pe care ar trebui sa ani le facem;  va rog sa ma iertati daca devin plictisitoare dar cred ca ne-am scuti de multe daca ne-am pune mai des fata in fata cu noi. Daca tot vine anul 2013 sa nu intram in el cu sgura….da, au fost niste chestiuni care m-au durut la un moment dat dar toate durerile trec, cu sau fara medicatie.Pentru asta exista timpul. Si speranta. Ca Dumnezeu ne va aduce in cale oamenii de care avem nevoie, prietenii pe care ii meritam si iubirile care sa ne ajute nu sa ne demoleze.

Daca imi pemiteti in final o sa va spun cam ce v-as dori;  inainte de toate sa fiti sanatosi, desi tine uneori mai putin de noi, macar sa ne straduim; apoi va doresc sa va uitati in inimile voastre, sa va faceti curaj si daca simtit ca ce traiti e greu, e rau, e mult , e nedrept, luati decizia si treceti la fapte.  Va mai doresc ca atunci cind simtiti ca sinteti nefericiti sa nu dati vina pe nimeni ci sa va intrebati daca nu cumva ati lasat-o sa stea nepermis demult in inima voastra si daca nu cumva voi sinteti cei care o tineti acolo, astepind solutii de unde nu vor veni niciodata. Sa va intrebati cam ce v-ar face fericiti si daca o sa stiti raspunsul corect inseamna ca déjà ati cistigat ceva –linistea in care se concepe un plan de batalie, cu toate cite vor veni. Va doresc sa aveti mereu un acoperis deasupra capului si o viata linistia si buna in care sa va cresteti copii chiar daca, lumea care ne guverneaza e plina de nepriceputi pe care ii doare la basca de faptul ca au pe mana o tara, nu o plantatie de bumbac. Va mai doresc sa aveti timp sa va traiti iubirile, ochi sa vedeti lumea care va iubeste, puterea de a nu ramine intr-o relatie care nu e buna pentru niciunul, va doresc sa va aduca anul care vine pruncul mult asteptat si puterea de trai. Pur si simplu.

La multi ani din toata inima mea si toata dragostea mea!