Pe mana domnului Dan C

A inceput sa-mi sune telefonul. Azi dimineata. Era Doamna Ileana Vulpescu care m-a sunat sa-mi spuna ca a fost foarte fericita pentru mine cind si pe  dinsa a sunat-o cineva sa-i spuna ca, la Pro tv , la emisiunea Omul care aduce cartea, domnul Dan C Mihailescu  vorbeste despre mine si cartea mea. Apoi mi-a scris Mihaela Pana pe FB , apoi Raluca Goanta Isbasoiu mi-a pus in link, apoi l-am pus eu si nu ma pot opri din plins… de c e?? Nu stiu! Ma simt de parca vorbeste de altcineva si m-a intors asa, intr-un fel cu fata spre mine si spre ce fac , spre ce ar trebui sa fac …

Sint uluita;  am daruit  cu drag carti si unor oameni care nu si le-au luat pur si simplu din redactie, le-au lasat acolo, undeva, intr-un astfel de loc,  a a venit un alt coleg care a luat asa o carte lasata pe un birou, a citit-o si mi-a scris, ce sa faci asa e lumea… nici nu m-am suparat, de ce  sa ma supar! Nu am risipit cartile asa cum mai fac unii, nu e un cozonac de Pasti si nici produs de PR, mai ales ca eu nu am PR am doar  prieteni care si-au cumparat cartea ori au primit-o cadou. Nu am asteptat nimic, am scris si mi-am impartit, cit am putut imparti din mine si din sufletul meu celor care au avut chef, curiozitate, drag… sa citeasca.

Cind l-am vazut pe domnul Dan C Mihailescu cu cartea mea in mana m-a luat tremuratul. Si niste lacrimi mari care nu stiu de unde au mai aparut, ca in ultima vreme le-am cam pus la colt, au inceput sa-mi curga asa in nestire… recunosc am plins… si nici acu nu am simt prea bine. Sint patetica si emotionala, si asta stiu… sint emotiva si timida,  desi nu se vede dar un cunoscator stie ca  nonsalanta asa, afisata zglobiu, e de regula, semn de mare timiditate. De obicei ma coplesesc complimentele si nu stiu cum sa le fac fata, si nici nu stiu sa maschez stinjeneala… Slava Domnului ca eram acasa, singura eu in fata monitorului.

E o bucurie asa mare ca nu stiu cum sa o manageriez, daca ma intelegeti..imi vine sa ma scol de pe scaun sa ma duc la oglinda si sa  caut, sa vad , sa inteleg…

O sa traiesc multa vreme cu imaginea unui Dan C Mihailescu bucuros si sincer, care isi aminteste cu aceasta ocazie de marea actrita Coca Andronescu, careia Tanta lui Ion Baiesu i s-a cam lipit de viata dincolo de repertoriu,  de imaginea lui cautind citate din cartea mea si din prefata si cu multumirea ca Alina  nu si-a aruncat banii aiurea editind si tiparind o carte scrisa de o fata, o fata oarecare.

Nu vreau sa va spun ce m-a rascolit mai mult, va las sa vedeti materialul… si va multumesc pentru ca va faceti timp sa ne intilnim. Si Gretei ii multumesc care m-a indemnat sa –i trimit cartea.

http://www.protv.ro/show/omul-care-aduce-cartea.html