De ale Revelionului

 

 

 

Inainte  de Revelion, cu citeva zile inainte  ne ia asa o euforie… da’ euforie, nene, nu gluma! Revelionul!! Ne cautam rochie, pantofi, mai dam telefoane la mani, pedi si la coafor, cum sa intri in anul nou asa, nearanjata? E Revelionul, acum poti sa-ti pui sclipici ca neamul prost, pe unde ai chef,  pe vremuri iti puneai si in par, e singurull moment in care poti sa-ti pui de toate pe tine, e Revelionu!  E musai sa te ferchezuiesti, mai ales daca mergem la o petrecere unde vin si matracucile alea de rude, unele se intorc de prin Spania, altele de la tara, ca asa vrea el, sa petrecem cu familia, a lui, a mea  e la tara, a mea e linistita, nu vrea tambalau.

Ori mergem cu o gasca de prieteni, nu sintem chiar asa, la unison, dar sint draguti, funy unii, ma rog, pina se imbata si atunci sa te tii-cel mai rau se incaiera de la politica! Mai pun un whiski,  mai pun o injuratura la adresa aluia sau a aluia, pe mine nu ma mai distreaza demult  tembelismele lor, eu oricum nu-i mai ascult, e repertoriul lor de sarbatori, se schimba doar numele impricinatilor,  imi iau pachetul cu tigari, sticla de sampanie, si ies afara, pe terasa, la bla bla bla la cu cine se nimereste. Ma rog, nu chiar cu cine se nimereste ca acum 3 ani era cit pe ce sa-l las si sa ma car in Poiana, la cit era de patimas cu normele lui de aplicare nici nu ar fi obseservat ca nu mai sint decit in clipa  in care  ar trebuit fi  sa plece acasa cu alta nevasta.

Si daca iesim in strada, la Revelionul de la universitate sau pe unde se mai face (desi nu mai e ce-a fost) tot trebuie sa treci pe la aranjat, ca nu stii cu cine dreacu te vezi, nu-ti permiti sa te vada aia nevopsita, ca tie ti-a fost lene sa te duci sa pierzi 3 ore la vopsit  si vreo 2 la manichiura, mai bine ai dormi, ca si asa ai cearcanele pina la barbie! Nu-ti permiti, ca stii cum e, cind esti mai nearanjata sau mai prost imbracata atunci te vezi cu cine nu ai vrea. Si el nu vrea sa stati acasa la voi, sa te imbraci in chestiile alea rosii si sa stati ca pe vremuri, cu sampania in pat, cu masuta aia la indemina si sa rideti ca nebunii cind vin prietenii la voi si voi nu nimeriti sa va imbracati, ati uitat  ca i-ati invitat! Nu mai are chef de romantism, cica vrea sa simta pulsul lumii, adica balamucul de pe strazi sau vrea sa se imbratiseze cu necunoscutele cu decolteuri pina la buric, ca ele veneau jumate goale si cind ningea, acu’ vin in costume de baie…

Poate stai cu fetele, ca barbati… de unde? A plecat sa-si traiasca viata, sa fie liber, din club in club, cind are bani are si el la brat pe cineva, cind nu mai are bani o suna pe maica-sa sa-I puna si lui un tacim, ca a platit toate ratele. Haimana, nu i-a placut sa fie si el in rind cu lumea,  povesteste cui vrea sa-l asculte ca e naspa cu nevasta, e ca la jug. E mai bine pentru el asa, din craca in craca.  E bine si pentru tine, te intilnesti cu prietenele tale, pe care el nu le-a suportat niciodata, cica iti dadeau avint nepermis de mult pentru o nevasta respectabila,  plecati relaxate unde aveti chef, beti cit vreti fara sa va tina cineva socoteala, nu mai e nici soacra-ta,  nici acritura aia de sora-sa, mica slaba si a dracu,  sa se beneocleze la tine ca bei mai mult de doua pahare de sampanie,  mai ales ca ea, sfrijita,  nu bea nimic in afara de apa  chiar si de Revelion! Ce daca frate-su si barbat-su au niste glume la ei de te prapadesti de ras, ea sta cu mainile incrucisate si se uita la toti, acra. Iti vine sa o stringi de git ca sta ca cioclu gata sa strice petrecerea, te rogi sa-i ramina un os de peste in git, iti vine sa te ridici si sa intrebi in gura mare “ de ce  o mai luati maaa, cu voi?”dar nu poti sa faci nimic, nimic, nimic! Ete, acu poti sa bei, sa razi, sa dansezi cu cine ai chef, ca nu mai e cotofana si nici el, da,asa e,  citeodata iti lipsesc glumele lui proaste, dar te minghiie gindul ca e lefter, deci sta cu masa si cu soru-sa si beau apa! Sta-le-ar in git si aia!

Gata, incuie si plecam. Ce frumos, nu ti-a spus nimic, a zis doar, pune-ti doua rinduri de haine si hai sa mergem, unde, mai? Lasa ca vezi tu si te trezesti ca ajungeti undeva, intr-un loc cu multa lume straina, nu stii pe nimeni,  zice ca asa i-a venit si s-a hotarit acum doua luni cind avea predare si murea de nervi. L-a luat asa o nebunie si si-a zis ca de-al dracu ce e, de Revelion te aduce aici, te-a vazut de multe ori uitindu-te la pozele  facute de altii pe aici, iar tu te  bucuri ca niciodata ca sinteti voi doi, ca acum citiva ani, doar voi, printre copacii plini de zapada si lumea vesela si necunoscuta care se poarta cu voi de parca va stiti de cind lumea si te  bucuri ca el, cind e nervos, ia cele mai bune decizii, ca acum.

Inghesuiti in masini va porniti toti cu copiii, cu torturile, cu cainele care s-a ghemuit si el sub scaunul din fata, asa v-ati obisnuit, sa plecati toti, macar de Revelion.  Stii ca ca pentru tine o sa fie obositor, ca tu o sa le stai in picioare, dar nu-ti pasa prea tare, e poate singura data in an cind toata lumea face eforturi sa fiti toti impreuna. In sfirsit, barbatii, toti, pot sa injure, sa fumeze, ca e curtea mare, se urca pe dealul din spatele casei si urla ca lupii, ii vezi aliniati patru bucati de  barbati zdraveni, urla  la luna si te  gindesti ca le prinde bine si tu ti-ai dorit de atitea ori sa urli, sa scoti toti nervii din tine, abia astepti sa vii aici. Cind  iti permiti sa urli asa decit de revelion, sa urli  pentru toti nervii acumulati in orasul pe care il detesta toti, dar ce sa faci, acolo se invirt banii.  Te bucuri cind ii vezi pe toti, devii cam stresanta cu grija ta sa nu se  se strice torturile ca prea te-ai chinuit sa le impopotonezi si maica-ta tine la asta, sa  fie totul perfect, la linie.  Aiurea, nu e nimic perfect, dar te straduiesti sa fie 3 zile frumoase, stringi din dinti cind ai vrea sa carpesti doua palme, sint copii multi, lume multa, pretentii, ce sa faci, sint  doar trei zile, sint ai tai, o sa ne tina de dor un an.

Anul asta nu ai chef sa pleci nicaieri, nu vrei sa te misti din casa, din pat,  asta e primul tau Revelion fara el, nu ai chef sa te prefaci ca mama, mama ce veselie e pe tine cind te fapt…  De asta nu pleci nicaieri, parca e asa, o auto pedepasa desi chiar nu ai de ce. Pina la urma te-ai impacat cu toate, dar nu poti sa mergi intre prietenii care sint cei mai multi in cupluri, nu esti in stare sa suporti privirile alea, nu ai chef sa faci frumos. E primul an in care stai in pijama si te  uiti la filme, cu nelipsitul teanc de servetele. Da, e un cliseu si what a fuck,  cam toata viata mea a fost cliseu pina m-am prins si s-a rupt filmul. Lasa ca nu se moare din asta. O suni pe maica-ta sa-i spui ca esti ok, ii strecori si o minciuna mica, cum ca pleci la niste vecini, ca altfel suna si tata si tata e sentimental rau si nu mai pot sa-l aud vorbind despre cum a simtit el ca nu e bine cu prajina aia cu mustata…

Cum, necum, a trecut si anul asta. Un an ca toti anii, cu bune, cu proaste, cu sperante, cu bucurii. Eu nu m-am gatit,  nu mi-am pus rochie si nici machiaj,  mi-am gatit sufletul cu bucuria de a fi cu ai mei (daca as fi pus mai mult fructoza in tortul cu crema de zahar ars era chiar perfect!) am ras, am baut, ne-am bucurat  ca sintem slava Cerului, bine si ne-am pus, ca toata lumea niste sperante maaaari in anul care a venit, nu ca nu am fi facut in toti anii la fel, dar de ce sa stricam ceva ce merge bine?

Imi doresc, asadar,  sa ne intilnim in anul care vine si sa  ne dam vesti bune, sa ne spunem ca pentru noi anul asta e mai bun decit cel care a plecat, ca se simte binele in aer, ca… aici astept sa completati voi cu ce asteptati, cu ce visati, cu ce sperati. Va trimit,  spre intarire,  din speranta mea si  puterea de a face sa fie mai bine. Si imbratisari sa ne tina pentru cind ne vom vedea! La multi ani!

6 thoughts on “De ale Revelionului”

  1. Pentru prima data,Revelionul a venit si a plecat precum o zi normala de Duminica,sa zicem ! Am trecut de la sentimentul de “casa plina”,la “bun si asa”. Meniul nu a mai fost incarcat,nu am mai avut mult de muncit,si sufletul nu stia incotro sa o ia. Spre bucurie nu se incumeta,caci lipseau o parte din cei dragi-plecati in lume sa-si afle implinirea,spre tristete simteam ca ar fi bine sa il las sa se indrepte. Nu ar fi fost drept,nici asa. Caci dincolo de tot si toate am pentru ce sa ii multumesc lui Dumnezeu. Si totusi,mi-e dor de oboseala din trecut,mi-e dor de “casa plina”,mi-e sa aud voci de copii plugusorind,sorcovind. Apoi am avut o revelatie ! Timpul pentru mine s-a oprit in loc,si tot ce ar fi bine pentru mine si pentru cei din jur, e sa accept ca viata merge inainte,ca asa cum eu am “zburat din cuib”,tot asa zboara si cei care vin dupa noi si noua nu ne ramane decat sa ne adaptam si sa lasam timpul sa ticaie. Primul an e cel mai greu,apoi te obisnuiesti,si inveti sa te bucuri altfel,de alte lucruri si intamplari,sa fi deschis la a cunoaste alti oameni,care ne pot sporii sansa sa avem noi prieteni sau cine sa ne necajeasca 🙂 Pana la urma,a fost frumos de Revelion ! Stand-up Comedy a salvat totul ! La multi ani, Nuami ! Si ai dreptate ! Anul care vine o sa fie mai bun ! De ce sa nu speram?! 🙂

    Reply

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.