Cu ploaia din mine

 

 

 

Imi  lipseste aroganta. Imi lipseste cutezanta. Imi lipseste indirjirea cu care intri pe geam cind esti dat afara pe usa. Imi lipseste stiinta de a-mi face loc cu coatele. De a ma viri in sufletul celui influent. Nu stiu sa ma dau bine pe linga sef, nu stiu sa ma uit in ochii lui si sa mint. Nu stiu. Nu am fost in stare sa deprind asta. Unii ar  zice ca sint proasta. Poate sint. Nu stiu sa bat cu pumnul in masa, nu stiu sa spun tare si raspicat nu, nu stiu cum sa fac de multe ori pentru ca mi-e rusine mie de rusinea lor… nu stiu daca tacerea mea, cind am fost nedreptatita, a fost inteleasa  asa cum am simtit-o eu sau a crescut in mintea celui care m-a facut sa-mi plec capul, ca sa nu mi se vada lacrimile,  doar un sentiment de forta. De cit de tare e.

Am trecut multe si citeodata ma intreb cum as vrea sa ma tina lumea minte daca nu as mai fi, de maine. Eu stiu cum m-am vazut si cum as fi vrut sa fiu, cum m-am luptat si cum ma mai lupt pentru omul care vreau sa fiu. Nu pot sa nu ma intreb cum  si ce ramine dupa mine?

Nu stiu daca ploaia si dezamagirile care vin una dupa alta ma duc citeodata in zona asta de introspectie si ma fac sa intru in zona teribila a inconstientului pe care nu-l  las sa scoata mereu capul, probabil  as uita sa rid, as vedea in jurul meu mizeria, minciuna, micimea  pe care  incerc  sa le infasor mereu intr-o ceata  si le pun povara timpului  sa le duca undeva, departe, in timp ce eu curat in urma lui, cu o perie aurita. Sa fie mai cu soare si cu senin. Ca sa putem pasi mai departe.

Stiu, imi propusesem sa ridem de unul, de altul… o sa rid de ei atita vreme cit sint penibili, cit se expun, cit  se ofera singuri lumii cu imagini pe care nu le poti rata… Mai vine, insa,  cite o ploaie, cite o usa trintita in nas si ma duce la oile mele, adica la realitate si  las rasul pe mai tirziu. As minti cu nerusinare daca as spune vreodata ca viata e doar veselie si  hohot de ras. Sint si zile din astea cind ma uit la mine si ma simt ca o sita prin care curge tot ce incerc sa zidesc. Noroc ca ne-a intrat in reflex” si imediat gindului dureros ii urmeaza binecuvintatul  “ si maine e o zi”! Mi-as dori sa nu se trezeasca iar vreun ametit care sa-mi reproseze ca nu am “gagic”, ca  sint melancolica si trista. Nu vorbesc aici  de barbati-ei sint capitol aparte si merita tratat separat. In afara de barbati exista muuulte lucruri care te pot intoarce pe dos, odata cu ploaia si cu vintul.

Imi lipsesc multe, dincolo de privirea si apucaturile de  femeie fatala pe care am uitat-o cind am venit pe lume, ametita de lumina si de zgomot. Cine sa mi-o mai aduca inapoi? Am crezut ca fac fata… se vede treaba ca nu.  Imi lipseste dramul de  frivolitate care m-ar fi scos din situatii… nu am.  Nota 3. Stai jos.  Imi  lipseste stiinta de a lingusi, de a ma ploconi. Nu mi lipseste pacatosul de simt justitiar care ma baga in belele si nu ma pot abtine sa nu zic ca nu e corect, ca nu e in regula, ca nu e drept. Si mi pare rau cind simt minciuna, ipocrizia, lasitatea, avaritia… mi-ar placea sa pot sa trec pe linga ele si cind nu ma priveste pe mine, nimic. Am luat ce e mai prost si nefolositor in viata asta.  Pentru vremea  asta. Asa e. Din viata scapa cine poate.

Sint plina de defecte si nu stiu cum sa le remediez ca sa fiu in trend. Undeva in adincul sufletului stiu ca nu e chiar asa, sint defecte care ma tin in lumea mea, aia pe care mi-am pus-o la pastrare in casa mea si intre ai mei, e lumea in care intru si inchid usa si pot sa vindec toate ranile  celor care mi le arata. O sa mor stiind ca doar blindetea  si bunatatea adevarata vindeca.

Am avut o zi ca ploaia de afara… am intrat in casa, am inchis usa si am tacut. Si sa fi vrut sa povestesc nu aveam ce. Nu stiu de ce ziua de azi mi-a amintit de niste zile cind, in fata unei persoane care imi era draga, careia i-am spus ca singura mea temere e sa nu o  dezamagesc, a trebuit de multe ori sa-mi plec capul sa nu-mi vada lacrimile. Pentru ca ma ranise, pentru ca nu a inteles nimic din mine, pentru ca nu a facut niciun efort sa ma cunoasca si totul era dor de fatada. Pentru ca uneori inteligenta si spontaneitatea nu fac casa buna cu generozitatea si cu loialitatea trimbitata pe toate drumurile. Si uneori cuvintele “prieten” si “dragoste” sint aruncate de dragul conjuncturii si, in timp, ajung sa nu mai insemne  nimic. Daca nu as fi avut atitea defecte si temeri atunci as fi facut ce trebuia…

Daca e adevarat ca ne mai nastem si mai venim pe aici va trebui sa faceti cumva sa-mi amintiti cind, unde si cum am dat gres… sa nu mai gresesc.  Si poate data viitoare ma nasc déjà  blonda, inalta, slaba si cu ochii albastri.  In viata aia sa–mi amintiti sa ma duc direct la balet, de la 3 ani. Si musai la Aglae Gheorghe, ca sper sa nu ma  trimita, cine ne trimite,  numai pe mine.  Imi fac lista, cu cine vreau sa mai traiesc o viata viitoare. Si incep sa sterg din defecte. Poate o conta.

 

12 thoughts on “Cu ploaia din mine”

  1. Sarut-mana Nuami,,
    Imi place tare mult ce scri,, imi plac povestile tale de viata,,Nu gresesti cu nimic din tot ce faci , ce existi ,,pentru ,,noi”care suntem pe aici,,Toti avem defecte,,,Mi-a placut tare mult finalul ,, Si poate data viitoare ma nasc déjà blonda, inalta, slaba si cu ochii albastri. In viata aia sa–mi amintiti sa ma duc direct la balet, de la 3 ani. Si musai la Aglae Gheorghe, ca sper sa nu ma trimita, cine ne trimite, numai pe mine. Imi fac lista, cu cine vreau sa mai traiesc o viata viitoare. Si incep sa sterg din defecte.Poate o conta.”
    Pentru ,,NOI”, conteaza asa cum esti. ASA ESTI OK,!!! Daca te schimbi , atunci va fi un defect.
    Cu drag,, Cornel F.

    Reply
  2. Draga Nuami, e ciudat cat de complet se pot descoperi oamenii unii pe ceilalti…ca-ntr-o oglinda fermecata. Am citit scrisul tau cu emotie, cu drag. Cu delicatetea cu care ai vrea sa mangai o floare si te temi sa nu o ranesti. Cu atentia si respectul infiorat cu care poate un preot cu har ar tine in mainile de lut vremelnice freamatul si stralucirea nepamanteana a unui suflet care intreaba, sopteste, plange…care se deschide el si care creeaza poteci spre alt suflet…
    Draga Nuami, spun o vorba prea cunoscuta si prea batatorita,dar mi se pare ca exprima exact ceea ce vreau sa spun : Ramai asa cum esti !.. poate nu iti dai seama cat esti de frumoasa si de adevarata. Eu, de la o oarecare distanta, paradoxal, te vad mai bine….
    Si stii, ploaia asta va trece….
    Cu drag,

    Reply
  3. Nuami draga, nu esti defecta deloc, lumea in care traim e stramba, cu o rasturnata scala a valorilor. Defectul consta in imposibilitatea de a ne adapta la lumea asta la care nici nu cred ca vrem sa ne adaptam. Nu putem face compromisuri impotriva propriilor crezuri. Te imbratisez si sa stii ca azi la Timisoara e soare.

    Reply
  4. Draga mea, parca te-am pus eu sa scrii ceea ce simt. Nu imi vine sa cred ca simtim la fel in multe privinte, si in unele ne si asemanam.
    Am plans citind randurile de mai sus, mi-au dat lacrimile la postarea ta de pe FB de acum cateva momente…
    De nenumerate ori mi-a fost rusine de rusinea anumitor persoane, de nenumerate ori m-am intrebat ce caut eu in lumea asta rea, in care majoritatea se gandesc doar la ei si binele lor. Nu pot intelege cum de sunt oamenii asa de rai si nepasatori la suferinta. Nu pot intelege cum pot inghiti o bucatura cand alti se uita la ei….eu nu pot manca daca se uita cateaua mea la mine.
    Nu vreau sa ma compatimesc, am o viata normala, sunt casatorita, muncesc sa-mi platesc ratele si mancarea. Dar ma doare ca nu pot face mai mult…ca nu pot ajuta oamenii strazii, copii din orfelinate, batranii, animalele-carora le facem atat rau, ma doare ca imi doresc sa infiez un copil iar legile tarii imi pune atatea piedici, ma doare ca traim intr-o tara in care suntem condusi de oamenii de nimic, care nu se gandesc decat la buzunarele lor, ca vin alegerile si nu avem pe cine alege, ma doare ca se destrama familii din pricina saraciei, ma doare ca sunt atatea persoane talentate (printre care si TU),si carora nu li se da sansa sa-si arate talentul….Of cate ar mai fi de zis!

    Reply
  5. Citind aceste randuri pline de sensibilitate, mi-am luat hrana pentru suflet pe care mai ales in ultimul timp am inceput s-o apreciez tot mai mult.
    O seara minunata, cu caldura sufleteasca!

    Reply
  6. Esti SPECIALA,Nuami! Imi place ce-ai scris, sigur esti o persoana plina de sensibilitate.Ma bucur enorm ca am descoperit blog ul tau.Iti doresc PASTE FERICIT! <3

    Reply

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.