Ma duc la psiholog

13 mins read

Ma duc la psiholog. De vreo luna.

Nu am patit nimic, nu sint mai depresiva decit restul actorilor care se lupta cu viata si cu intrebarile existentiale, nu am avut nicio deceptie, sint la fel, asa cum stie lumea. Nu s-a intimplat nimic deosebit care sa ma trimita val-vartej la psiholog. Ma duc pentru ca noi nu avem in singe sa mergem la un om specializat cu care sa vorbim despre noi pur si simplu, despre mine si copilul din mine, despre mine si femeia din mine, despre omul si actorul din mine… wow! cite personalitati! Nu, nu am nicio chestie desoesebita, sint absolut normala, din pacate, nu am cu ce defila in atentia lumii, eh ce bine era daca aveam multiple personalitati, ajungeam star! Asa, descopar doar, ca in incercarea de a tine pasul cu toate lucrurile bune sau nebune pe care le traim, e absolut necesar sa intelegi rolul psihologului. Si din discutiile cu el sa te regasesti zi de zi, sa te reconfigurezi, cumva, in relatia ta cu tine si cu restul lumii. Un psiholog adevarat, nu vedeta de la televizor, iertata-mi fie sageata, dar e in arc si trebuie sa-si atinga tinta.

Cum ziceam, nu am patit nimic. Ba da, am patit ca am o prietena care avea dureri de spate; Virginia e subtire, o ia vintul pe sus, poate si pleaca liftul cu ea, dar spatele tot o doare deci nu e de la greutate, eu obsedata fiind de degetul ridicat catre grase, “e de la la kilograme, pune mana si slabeste”.

Da, asa e, adesea, genunchii sint terci de la greutate, dar numai cine nu s-a luptat cu kilogramele nu stie ce inseamna asta, nu stie ce pret are o felie de paine cu unt, ca daca mai zic de bagheta frantuzeasca si unt sarat ma duc desculta pina la supermarchet sa mi iau brinza de veci. Pedeapasa. Hai cu 2%.
Pe urma am vazut poze cu Virginia cu un facalet, asa parea, cum facea tot felul de chestii intr-o sala de kinetoterapie. Mai sa fie, zic eu, cu gindul la genunchiul meu drept cu care sint intr o relatie de reparatie continua, ba cu resveratrol, ba cu fizio.

Eu cu Virginia am o relatie speciala; si daca nu vorbim 6 luni, deloc, intr-o zi, din senin, lucrurile sint ca ieri. Si e unul din oamenii in care am incredere deplina. Dintr un motiv foarte simplu, cred ca am mai spus eu asta, e singurul om din lumea asta care mi-a negociat un proiect greu pe bani buni, nu a incercat sa ma hamaleasca si eu sa plec cu praful de pe toba, cum se face. E singurul om care m-a platit pina la ultima centima, desi putea sa-mi dea o teapa de zile mari, cum am mai patit, e singurul om cu care am muncit intr-un proiect in care nu am simtit absolut niciun stress, doar Bucurie.

Ei bine, ma tot uit la pozele ei cu batul, citesc ce povesteste despre niste fete frumoase unde se repara ea, pe mine incepe sa ma roada si o intreb asa, discret, ce e cu batul, cine e Alina, bla bla bla… Ce a iesit de aici…
As putea sa scriu zilnic despre ce inseamna sa fi gras, despre cum te gindesti de 10 ori ce sa maninci cind esti rupt de foame, in asa fel incit sa nu-ti mai fie foame, sa poti sa functionezi, sa recuperezi ce pun anii. As putea sa spun zilnic ce stie toata lumea care are minte si inima, nu doar minte, ca grasimea nu e musai nesimtire, ca adesea, dincolo de kilele in plus e mereu altceva, dar uite ca nu zic. Zic doar ca eu, care sint cam refractara la nou, am intrebat. Si am aflat de programul Good life de la BIO TERRA MED.

Sa ne intelegem – nu ma plateste nimeni sa scriu despre ei, oameni sau firme sau magazine. Eu scriu ca asta e felul meu de a le rasplati prietenia, bunatatea, corectitudinea, profesionalismul, scriu pentru ca doar asa lumea afla de locuri unde normalitatea e la ea acasa si de locuri unde clientul/pacientul e tratat corespunzator.
Asa aflat eu de programul Good Life de la Bio Terra Med din str Pictor Ion Negulici nr 27. http://bioterramed.ro/good-life-programul-care-iti-schimba-viata-bine/

In fiecare seara cind ma bagam in pat ma gindeam ce am mincat, cit am mincat, cit am mers pe jos, cita apa am baut si imi propuneam sa fac ceva, sa schimb ceva, ca inca ma mai  lupt cu untul si pastele mincate in Padova, Paris sau Venetia. Cind am inteles despre ce e vorba, m-am dus. Sper sa nu ma fi uitat urit la Andreea Suvoiala, care e medic specialist in endocrinologie si se ocupa si de nutritie, ca m-am dus si eu ca toti pacientii cu parerile mele. Pe care pot sa mi le bag in buzunar. Acum merg pe mana ei si se vede. Cu ochii ei blinzi stie cum sa faca sa mearga lucrurile. Detaliez pentru cine e interesat in mod deosebit. E ok, am inceput sa slabesc, incet, descopar, cu sprijinul ei, lucruri despre mine. Nu intentionez sa ajung modea, vreau doar sa nu ma mai doara genunchii, sa incap in hainele mele din 2007(tupeu, da!) si sa merg pe strada mai repede.
In prima zi la fizioterapie m-au pus pe un pat si deasupra mea era un aranjament imens cu flori, facut cumva incit ai senzatia ca vine din perete; mi-a pus Mihaela mea (de acum e a mea) niste chestii pe mine, mi-a explicat cum ar trebui sa le simt, ca pe niste manute care fac masaj usor) si doar teama ca adorm si sforai m-a tinut treaza. Era prima oara, nu puteam sa ma fac de rusine, era prima oara in viata mea cind m-am relaxat cu adevarat.

In clipa in care treci de usile alea care te duc la receptie, uiti de toate. De toate. La fizioterapie sint niste doamne una mai frumoasa decit alta, delicate, care vorbesc atit de cald si de frumos si zimbesc chiar daca sint de la 7.30 acolo si muta aparate, muncesc pur si simplu fara sa stea, si citeodata asculta si povestile pacientilor care se simt, déjà, ca acasa.
Uneori glumesc si ma intreb si eu daca s-a dat casting pentru ca toata lumea de acolo e frumoasa. La propriu.

Cind am ajuns si la Violeta Kaparaliotis am vorbit mult, ca mitraliera… De ce? Pai de emotie, de emotia intilnirii cu un om si cu un psiholog. Mai stiu un psiholog bun, dar mi-e prietena si nu merge asa. Violeta a bagat batul prin gard si mi-a amintit de copilul din mine, de mine, cealalta, despre care ii povesteam cuiva, cindva, ii spuneam ca in noi sint mereu doi, care au tot timpul discutii! Eh, a venit vremea sa lamurim si asta. Si o lamuresc. Plec de la Violeta si plec cu teme, ma gindesc si imi lamuresc lucruri pe care le stiam, gasesc uneori raspunsuri care erau ascunse in mine.

Am slabit citeva kilograme, nu e mult, nu e putin, e o victorie si e un inceput, pentru ca programul asta dureaza 15 luni. Victoria e a lor, a echipei de la Bio Terra Med si un pic a mea. De ce un pic? Pentru ca eu oricum mincam sanatos, pentru ca eu oricum aveam grija, ca atunci cind te stii cu bube in cap pui mana mereu, dar fara echipa care a construit acest program era asa, o incercare de a tine cit de cit un control. De la fizioterapie unde continui sa ma relaxez, iertare, ieri dupa masaj adormisem, trec imediat la kinetoterapie unde trebuie sa-mi revin ca ma asteapta batul, bicicleta, spalierul unde se face totul supravegheat, dupa ce, in prealabil, cei doi – Alina si Adrian, stiu exact ce afectiuni ai.

Ma intreba sapatamina trecuta Andreea Suvoiala cum ma duc la clinica, cum ma simt. I-am spus ca ma duc cu bucurie, ca e ceva ce fac pentru mine special, pentru copilul care nu s-a relaxat niciodata, pentru femeia care se bucura cind ii spune kinetoterapeutul ca a facut progrese, pentru mine care merg dreapta, cu spatele drept si nasul in vint. Asta e motivul care ma pune pe scaun si las multe nefacute, am aminat un casting pentru ca trebuia sa va spun! Nu toti au o Virginia in viata lor sa le zica”uite, eu stiu de asta, te intereseaza?’ si atunci fac ce am promis, impart cu lumea care citeste, rabdatoare, ce scriu.

Iubirea mea pentru oameni, in general, e o chestie pe care o am eu asa, ca un om. De o luna, de cind jumate din viata mea se desfasoara la Bio Terra Med, ma simt de parca zilnic inima mea se umple de o stare de bine, de plinatate si bucurie. Nu am castigat la loz in plic, nu prezint nici o emisiune, nu am saci de bani, dar starea asta de bine nu am mai avut-o demult.

Va las un material realizat de Observator – o sa-i vedeti pe cei 5 care se ocupa, toti, de fiecare persoana in parte. Pentru ca asa cum se spune in material, nu e asa simplu sa slabesti, mai ales azi. La fel cum nu e simplu nici sa ai un regim alimentar corect, potrivit tie. Ca daca ne uitam in jur, peste tot e mincare, mincare, mincare, buna, mirosuri ademenitoare, toate facute sa mincam. Mai ales ca Good life nu e doar pentru persoanele care isi doresc sa . M-as bucura sa stiu ca v-a fost de folos. Enjoy. Vineri ma vad cu Violeta. Va spun ce vorbesc cu ea. Daca vreti.

14 Comments

  1. M-am regasit in cuvintele tale atat de mult si stiu ca nu suntem singurele. Cred ca nu faci reclama ascunsa pentru ca se simte din bucuria cu care ai povestit. Tocmai de aceea poate ar fi util sa spui si cat ajunge sa te coste asa ceva….Si nu expresii de genul ” ce nu dai ca sa poti sa mergi mai repede, ca sa poti sa ridici piciorul ceva mai sus de o scara si asa mai departe…”

    • Nu fac reclama ascunsa ca nu am de ce, cind fac reclama pentru care sint platita, spun. Cit costa nu stiu sa spun pentru ca depinde de ce anume ai nevoie in tot programul.E un link in material,te uiti si vezi ce si cum. Nu e putin, e o clinica privata, dar care lucreaza si cu casele de asigurari. E si o pagina de Fb, acolo poti primi raspunsuri la intrebarile tehnice. Eu nu le am.

  2. buna ziua,
    va citesc cu drag, iar acest text m-a “atins” in nevoie, dar nu pot sa ma intreb cat costa? vad ca pe site nu au preturi. mi-ar prinde tare bine, dar ma tem ca-mi depaseste cu mult bugetul 🙁

    (am inteles ca nu le faceti reclama, nu-i reprezentati oficial etc, dar daca puteti raspunde ar fi minunat)

    sanatate si fericire,
    Ioana V.

  3. PS: pe facebook, la prezentare, lasati “nuami.ro …” (cu spatiu intre numele siteului si punctele de suspensie), ca sa fie activ linkul. va foloseste si dvs pentru trafic si noua ca reusim sa intram dintr-un click 🙂
    o zi buna

  4. Ești o minunata!!
    Vreau si eu la Cluj o astfel de echipa de specialisti!! Știi sa fie?
    Arați si te porți ca si când ai descoperit o parte din multiplele secrete ale vieții.
    Adică fericita tu cu tine!!

    Numai bine!
    Mariana

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Previous Story

Din cind in cind, despre vise

Previous Story

Ai mei, ai nostri

Latest from Din viata de zi cu zi

Arunca buletinul

Arunca buletinul. Arunca-l in fundul gentii. Arunca-l intr-un sertar. Arunca-l cu restul

Ai un foc?

Ai mei,  toti, stiu ca sint patimasa, ma rog, cei care ma