De orice pot sa ma vait, dar nu ca nu am o viata cu adrenalina la maxim.
Eh! asta nu pot, ar fi ca si cum as zice ca e o minciuna! Ce e aia sa te dai cu parapanta, sa sari cu coarda elastica, sa sari cu parasuta? Subtire nene, subtire!
Circa financiara, fisa fiscala si, la o adica, somatie pe TVA! E ca va creste adrenalina? De aia zic!
Luni 14 mai, sub influenta ultimatumului din anii trecuti, cand data de 15 mai era data scadenta pana la care puteai sa te duci sa dai cu subsemnatul la circa financiara, adica “ia domnule stat niste bani, ca nu iei de la tine iei de la mine”, un gand mi-a suierat ca un glont in cap. Hait! E 14! Acel 14! Fugi la circa financiara, ca e cam ultima zi, nu?!
Nu aveam declaratia la zi, incercai sa faci o miscare unde e nevoie de fisa fiscala, good bye! Penalitati si nervi si stress, sa te tii! Sa nu aud ca ma intreaba cineva de ce nu m-am dus pana acu, ca-i si raspund! Ca nu mi-au trimis oamenii cu care am lucrat nenorocitele de adeverinte! Si azi am sunat vreo doi! Sa le trimita odata ca e treaba lor! De aia! Ca iti trimite el, angajatorul, o adeverinta, cu care te duci la o tanti de acolo – a mea a fost de treaba – si tanti zice doar atat: da, bine!..si pe urma mai vin unii si-ti iau la verificat fiecare leu castigat si la anul ii dai statului din ei! Ati inteles? Nu? Nici eu! Cert e ca azi m-am dus!
Cu o singura adeverinta – ca atata aveam si cum primisem la un moment dat o hartie ca datorez statului roman niste bani – vreo 400 ron – zic hai sa-i dau sa-si aiba si ei de-o motorina, ceva, si-un covrig!
Cum ziceam, doamna draguta vorbeste cu mine si eu nu inteleg nimic, o rog sa-mi traduca si d-na intelege ca eu–s din alta lume. Ma ajuta sa-mi completz hartiile, o rog sa-mi ia si banii aia sa ma scap de datorie, ca mor sa ma stiu cu datorii! Cauta doamna, eu scot banii si si ce sa vezi?
– Pai, zice, aveti de platit vreo 12 milioane, ca aveti penalizari.
– Ce am? De ce?
– Pai aveati de platit 9 mil care trebuiau platiti in noiembrie si acum aveti penalitati!
Va dati seama ca nu aveam banii astia la mine. Bine, nu-i aveam deloc, ca abia azi urma sa se miste si banca mea sa ma bage in seama.
Sa mor de nervi si nimic mai mult!
Pai cum, mai nene? Dupa ce ca actorii sunt vai curul lor, cand au de lucru au, cand nu, nu, le mai iei si din banii aia? Va dati seama ca nu sunt eu singura, sunt o multime ca mine, care nu au hotarat de cand erau mici cand ii intreba cineva “ce vrei tu sa te faci, puisor?” el sa raspunda “actor”!
Nu stiu cum se fac azi, dar cei mai multi si celebri pe care ii stiu, au cautat ani buni, prin diverse meserii, drumul catre ei, catre ceea ce stiu face mai bine, catre zona unde performeaza. E o meserie frumoasa, care iti permite sa nu imbatranesti urat, care iti da vitalitate si tonus, care te tine deasupra problemelor. Sigur ca pot fi combatuta in fel si chip, cu varii argumente, dar eu iubesc meseria asta si tot ce implica ea – empatie, emotie si lucrul cu omul, cu mintea si inima lui. Meseria asta care vindeca, inveseleste, educa, ridica, creste, formeaza, linisteste, daruieste, e vie si tine totul viu si alert in orice loc exista ea!
Printre prietenii mei se numara multi actori, angajati in teatru, pe niste salarii absolut rusinoase; cei care sunt in cercurile unde banii sunt mult peste medie sunt norocosi si sunt putini; si dupa ce ca sunt putini, organismul creat, cica, sa apere drepturile actorilor si sa adune banii care li se cuvin din difuzari la tv, din reclame etc CREDIDAM, doarme. Nu, mint! Isi ia banii pentru el – exista tot felul de meciuri si la nivelul asta. Iar de sindicat la actori, care sa se lupte pentru oameni, in alata viata presupun.
Asadar statul nu da doi bani pe actori. Pe artisti in general – ca altfel de ce i-ar batjocori? Isi trimite doar oamenii pe la spectacole de gala (am vazut, in seara premierei “Dineu cu prosti”, cu Serban Ionescu in rolul principal, muulta lume buna de la Banca Nationala, din Guvern…ma intreb cati dintre cei care au ras si l-au aplaudat in picioare i-au dat un telefon sa-l intrebe “ce faci mai Serbane? zi cu ce te-ajut?” Si mai sunt curioasa cati dintre pretiosii aflati in sala si-au platit biletul? Si nu intreb degeaba. Toti asteapta invitatii gratuite, convinsi ca li se cuvin. Actorii? Sa joace pe gratis, da-i dracu’, ca-s niste bufoni!
Intreb si eu, nu dau cu parul! Ah, ii mai vezi cand moare cate unul, vin si ei cu coroane de flori uitand ca ar fi putut sa le indulceasca batrinetea la modul concret, cu niste bani, ca de la o varsta incolo au nevoie de medicamente, mancare mai buna, asistenta. Nuuuu, le dau, din cand in cand cate o hartie pe care scrie pompos ceva, cand le-o da-o si pe aia…
Televiziunile , producatorii si cei responsabili cu partea financiara ii platesc putin – mai ales cand vin filme straine – e stiut ca ai nostril iau 3 lei. Se duc, te duci ca filmul e facut de un regizor mare, e cu actori deosebiti, te duci pentru tine, pentru intalniri, pentru experiente, pentru bucurii, te duci si semnezi contracte pe cedare de drepturi de autor si de patrimoniu pe 50-100 de ani,ale mele asa sunt .
Si pe urma vine fiscul si te intreaba: cat ai cistigat? 5 lei? ok, trebuie sa-mi dai si mie din ei…
Nu mai stiu care dintre ministri – sta-i-ar in gat – a inventat povestea asta cu impozitul pe dreptul de autor ca nu era asa; nu mai stiu care din ei, dar imi amintesc ca Taxi a scos atunci piesa “Treci la coada, ba!!” Atat am putut, sa facem haz de necaz. Stiu ca s-a zbatut ceva lume sa nu mai stam la coada, sa ne platim noi din mana si sa preia o parte din ele angajatorul, in sensul in care sa le retina la sursa,o parte , zic, dar din ce am cistigat tot ia!
Pe aici suntem jefuiti din toate partile. e Eu nu zic sa nu punem umarul, sa ne ridicam dracului cumva; daca eu as sti ca banii mei, pe care ii dau statului sunt 1mm din temelia unei vieti noi, a unei alte Romanii care se ridica asemeni Pasarii Pheonix din cenusa, jur ca nu mi-ar trebui nici o fisa fiscala sa dau din bani!
Ii dau cum ii dau mamei, cum ii dau cuiva care are mare nevoie de ei, dar cand vad cum se imbuiba unii si altii, cand totul se duce de rapa in timp de unul Truica, cum ar fi, care a fost sef de cabinet al lui Adrian Nastase are yaht de cinci milioane de Euro si traieste prin nu stiu ce insula la mama dracului, pun o intrebare de om simplu care nu stie cum se fac afacerile si care traieste din venituri declarate la fisc zi de zi -de unde mai nene atatia bani?Cum i-ai facut, ca vreau si eu sa invat, sa ii fac si eu! Noroc ca se incaiera cu nevasta la divort si aflaram si noi, sa nu murim prosti!!
Si azi, mi-am facut datoria catre tara; scuze, catre smecherii care mi-au luat bani facuti cu glumele mele, cu fata mea asta de patruzeci si ceva, cu kilogramele mele puse pe tocuri sa fiu si eu frumoasa, na ; m-am dus si am numarat 12 milioane! Sa le fie de cap !
Am iesit de acolo usurata, ca pana la anul am timp sa respir, sa fac niste bani sa-i impart cu fiscul!
Am iesit de acolo, am traversat in fuga printre masini, nu am avut rabdare sa se schimbe semaforul si am realizat ca inca mai pot, ca inca mai rad, ca inca mai misc si in gand i-am trimis la dracu pe aia de baga mana pana la cot si le-am promis ca atata vreme cat mai misc o sa ma uit choris la ei si o sa le doresc…
P.S. Au trecut trei ani. Schimbarile sint majore, noi traim din ce in ce mai prost si am aflat de unde au venit banii de yaht si restu’. Nu ne mai facem bine, noi romanii. Nu ca noi nu am vrea, dar asa e scris in cartea lor, a celor care sint in “capul trebii”, cum le zicea Marin Sorescu si pentru care contam doar ca stampila la vot. Si anul asta am de dat bani la Anaf, la Fisc, dar sint mai putini ca am castigat mai putin. Piata e in cadere libera iar sa sa incerci traiesti ca actor freelancer in Romanaia e naspa au de tot. Lumea se preface ca e bine, dar nu e. Sper ca peste ani sa fac update la postul asta si saz ic” ce bine ca ne-am revenit!”. Ca speranta mai am, cita s-o mai gasi pe acolo…
aoleo, fetita ! am ras nitel – parca te-am si vazut…ca scrii cu foc si cu amandoua mainile pana la cot in suflet !
am ras, dar nu-i rasu’ nostru…
eu am fost azi, fix 15 care va sa zica…doar sa las actele pe anul trecut – am dat peste un nene (nou) care dupa ce m-a tinut numa’ intr-o zeflemea, si inca vreo 5 minute peste, vorbind cu colegul lui despre biletele la meci, in timp ce eu asteptam ca proasta sa puna el un numar de dosar si ilustra sa semnatura pe umila mea hartie…
deci dupa toata “amabilitatea” – imi zice rastit asa – de ce-ati completat si pagina doi – pai, zic, a completat-o contabila, va dau un numar de telefon sa va lamuriti?…s-a mai uitat odata de sus pana jos la mine ca si cum un om in blugi n-ar fi putut avea veci-pururi contabil…si ca sa-l trezesc nitel, zic – acum doar sa iau stampila de la registratura si e ok, da?…
si iar se umfla muschiu’ al singur pe el si zice – pai da, normal! ce? e prima data cand veniti cu hartiile astea?
pai, nu !zic (si ma infuriasem deja) dar cum mereu mai inventati cate ceva de completat si platit sa ne mai frecati pe usile astea, am zis mai bine sa intreb…
si el, ce crezi? zambeste flegmatic-aprobator asa (habar n-am cum e asta, da’ jur ca lui i-a iesit!)…si-mi da hartoagele…
si la registratura, ma si gandeam ce bine ar fi sa fie tipa pe care o stiam ca e brici si nu e niciodata coada la ea…ajung acolo si pe biroul ei ii vad fotografia mare si in fata ei cateva lumanari..mi s-au taiat picioarele…femeie tanara, 44-45 de ani…inghit in sec, omul de acolo imi pune stampila si dau sa ma plec…m-am mai uitat o data la chipul ei, intepenit acolo si mi-am adus aminte inca o data ca era cea mai tare si profi de acolo si odata cu asta o vorba a cuiva tot cam nebun de munca si el – “e plin cimitirul de oameni indispensabili”…
asa ca s-o luam mai usor, nene ! cum zisesi – la semafor “inca mai poti, inca mai razi, inca mai misti”…da !
restul sa fie la ei acolo !
si de platit…la toamna, cand or veni cu foncirea, vorba dragului Moromete 🙂
cat il iubesc pe omul asta ! din poveste acolo unde e el…
si mai iubesc niste oameni frumosi si buni, se stiu ei :)…si ii multumesc numai lui Dumnezeu ca mi i-a dat…in rest, le ducem si le facem pe toate, din nimic daca trebuie ! 🙂
draga mea…
draga de tine …asa e, nu trebuie sa punem la inima, daca se poate !Altfel o sa ne ingroape ei pe noi!Pup cu drag si data viitoare sa ma iei cu tine , sa-l va si eu pe tifnosul ala ..!
Offf… Tara lu’ Impozit-Voda… Ieri mi-a rupt creierii intr-o discutie ce parea fara sfirsit o doamna care a plecat acum multi ani in SUA. Si care sa straduia sa-mi demonstreze cit de bine e la noi. Noroc ca a disparut la timp de pe net, ca tocmai ma pregateam s-o intreb de ce-a plecat, daca la noi e atit de bine. Ca eu cred ca nimeni nu pleaca de bine de-acasa. Sau, ma rog, nici-un om normal…
ha ha ha …da..pai sa-i facem o invitatie doamnei ..o vacanta de citeva luni …
Asta doare ca nu se vede nimic, o groapa astupata, medicamente pt cei ce au nevoie….etc. In schimb apar imbuibati si regi ai …asfaltului, padurilor si … toti bugetari in pozitii cheie…luaia-r…sa-i ia
sa-i ia ..poate ne mai lasa si noua timp de trait!!
Jumuleala asta financiara se practica si pe-aici, chiar pana la cote de avarie in unele cazuri. Pana pe data de 15 aprilie a fiecarui an trebuie sa te duci ca oaia la taiere si sa-ti declari venitul: cu cat ai facut mai multi gologani, cu atat te jupoaie mai tare…
Noi sa fim sanatosi!
Nuami, in ciuda a tot si toate sa stii ca ai una din cele mai frumoase meserii ale lumii!
stiu !!stiu si ca sint binecuvintata de Dzeu ca mi-am gasit drumul ..dar ma mai impiedic de cite o nimic toata ..ma mai ciuruie astia cu impozitele .in rest , asa e sa fim sanatosi sa putem sa ne luptam cu ei!