Intrebari. Si atat.

Dupa nebunia asta cu alegerile, care ne-a dat vietile peste cap, trag de mine sa ma intorc la ale mele. Nu stiu daca e bine, nu stiu daca e rau… stiu ca ma simt de parca am schimbat dracii intre ei . Noi,  aici in Bucuresti, avem “crema”, dar am tot vazut manifestari ale unor “membri”, unul mai cretin si mai violent decit altul, si ma intreb cu o disperare in suflet, tinuta inca  sub picior, daca mai avem dracului vreo sansa, daca mai e vreunul caruia chiar sa-i pese, daca se mai naste vreunul  care sa puna interesele tarii asteia  peste trecerea  lui vremelnica, si de doi bani, pe aici. Poate sint batrana si desueta, la urma urmei, cine dracului sunt eu si la ce ma pricep? La nimic as zice, dar” simt enorm si vaz” monstruos, cum zicea Caragiale”!

Poate de aia  nu pot sa tac  si pun intrebari; de data asta cu voce tare poate ma lumineaza cineva, unul normal cu mintile la el. Ca eu sint gata de inca un timp de sacrificiu, mai am inca oase zdravene, dar nu as  vrea sa  mi le rup asa, in van, pentru niste  neamuri proaste  Macar atat!

Simt ca ne ducem de rapa cu toate talangile de gat, cu toata turma dupa noi!

Bine, o sa zica careva, toata omenirea se cam duce de rapa. Asa o fi, dar pe mine ma doare de astia care vorbesc  aceeasi limba cu mine, cu care ma tin ba de dac, ba de roman. De astia care sint in stare sa invete 2-3 limbi straine din mers, fara sa se chinuiasca prea mult, in timp ca mai tot strainul isi rupe limba incercand sa insaileze trei fraze in romaneste. Mie imi pasa de ei, de astia pe care ii vad in fiecare zi mai tristi si cu fetele din ce in ce mai lungi ca nu mai au 3 lei sa cumpere gituri de pui, sa faca o ciorba  din care sa dea si la pisici, sta-le-ar in gat alora de ne-au  adus in halul asta, cu insulele lor cu tot, cu iahturile si nevestele lor urite si toape, cu gentile lor  scumpe si pantofi  Manolo Blahnik cu care nu stiu sa mearga.

Unde sint intectualii tineri? Unde e elita? Avem ? Chiar nu avem niste tineri care sa nu fii crescut la scoala lui dracea  de dinainte de ’90? Niste minti care sa nu fi plecat,  de astea care stau de ceva  vreme prin lume, care sa nu se sperie de un presedinte ce a scuipat usor intr-un interviu  ca statul nu-si mai permite medici de exemplu, carora sa le pese de cei ramasi aici?  Stiu, e o intrebare tampita, dar o pun sa mi se ia de pe cap.

O intrebare mai pun si e ultima. Unde e speranta? Mai e?

Nici  nu s-a terminat numaratoarea si astia de se cred minti numai bune de chiulit pe la Senat, incep sa fuga dintr-un partid  in altul. Si sa te tii  batjocura-ca a nici aia nu-i primesc.Uite cum ar fi doamna Placinta.Ca au facut-o astia de e déjà poale-n brau!

V-am  zis de citeva zile ca nu stiu cu cine sa votez . M-am hotarat in dimineata  aia si nu am ce-mi reprosa.  E vreunul  printre voi, cineva care stie sa-i explice unui artist, cu capul demult in nori, ca mai sint sanse sa ne revenim? Ca daca punem umarul si strangem din dinti reusim? Eu stiu cum e sa strangi din dinti si sa-ti tii durera in  maini asa incat sa poti merge mai departe, nu pentru tine ci pentru cei mici care vin, si mai ales,  pentru forta pe care ti-o da gindul ca nu ai trecut degeaba pe aici, ca nu trait degeaba.

Incerc  sa ma intorc la ale mele, sa ma  inveselesc, dar  deschid televizorul  si  dau peste la talk show-uri si  iar ma bulverseaza  cite cineva-cine cu cine, cine are dreptate, cine ce a facut  sau ce o sa faca. Si nu ma mai  uit.

Ma refugiez in chestii marunte care chiar sa ma bucure. As vrea sa ma intelegeti exact- aproape pe toti politicieni mari ii stiu, ne-am intilnit la emisiunea la care Tanta ridea;  acolo erau oameni cu copii si glume la purtator, nu erau politicieni. Asa ca nu stiu cit si cum pot sa sper ca ei vor reusi sa ne tina in echilibru si nu vor  ceda la presiuni si obligatii generate de promisiunile facute inainte de a scoate portocaliul de pe harta! Ca nu cred ca nu au fost. Va amintiti cum se coalizasera Tariceanu cu Basescu? Mama ce era in Buftea cand au venit sa  filmeze impreuna la nu stiu ce emisiune, parea ceva …! S-a ales praf. Ba, s-au  si porcait, asta daca nu ati uitat de biletelul adus de Udrea la tv, in care il dadea in gat pe Tariceanu ca intervenise in nu stiu ce dosar.

Frate, ce smecheri  sintem cind e vorba de mismasuri si exploatat sentimentele si emotia. Cum s-a lasat “boborul “asa impresionat de un presedinte care lacrimeaza? Ce fel e Comandant  o sa asa din  ala care lacrimeaza(ori se preface ca lacrimeaza si-si sterge dramatic o lacrima stinghera ca aluneca pe obrazul” stins”de oboseala!) ca se retrage unul din oamenii care erau in cursa? Chiar nu au  vazut semnele de manevra?

Am citit ceva zilele trecute in care se explica limpede ca toata omenirea e asa …si cu tristete  o spun,  se pare ca dincolo de zbaterile noastre de gugustiuci  nauci, cu mult deasupra noastra, carduri de vulturi se rotesc in cerc, asteptand hulpavi  un singur  semn .

Ce mai e de facut, nu stiu. Cred ca e musai sa traim asa, mai cu simt de raspundere,  mai indarjit, mai cu colti sau cu rabdare. Ca in timp ce eu ma dau cu capul de pereti sa incerc  inteleg ceva si sa  sa traiesc in lumea plina de politica rosie sau portocalie sau verde, un copil bun de 8 ani e diagnosticat cu diabet, un om drag face pareza faciala si sta cu branula in brat si cu fata imobila, un altul cu jumate de ficat astepta o operatie care sa-i mai taie si din ala, ca-i  lasasera prea  mult, ce dracu!…

Poate de aia mi-am potolit indignarea care ma tine de 3 zile ( ca de trei zile incerc sa scriu si ma opresc); ca mi-am dat seama inca odata ca nu am decit ziua de azi. Si dragostea din inima mea pentru ai mei. Si cit si ce pot eu sa fac pentru ei.

Si pe astia, din”capul trebii ” cum le zicea Marin Sorescu, sa-i ierte cine o vrea;  pentru  ca intr-o zi, cind Istoria o sa-i scoata la lectii o sa fie o gramada de repetenti. Si isi vor fi facut demult tot neamul de rusine.