Cafea amara

Bintui  prin casa cu o cafea in mana,  mai amara, asa,  si-mi trec prin minte tot felul de ginduri; doamne, ce bine ca e un pic mai mult soare azi, sa nu vina iarna asa repede, ca e atita lume care nu are lemne si tremura de frig in casa, economisind, ce-a reusit sa cumpere, pentru cind o veni gerul, ce bine ca am apa calda sa ma spal si aragaz sa-mi fac cafeaua, ce bine ca nu ma doare nimic si mi-e mintea limpede…si nu-mi dau seama cind, desi gindurile mele cele mai din fata, sint astea despre care scriu, brusc imi tasnesc niste lacrmi fara nicio legatura. Mintea mea, alearga rapid ca intr-o retea elctronica, si-mi aduce in strafunduri adevaruri despre care imi ingadui sa vorbesc mai catre prinz, cind mintea si sufletul sint cit de cit pregatite de asaltul din afara; peste bucuria mea, ca poate ne mai rasfatam cu o toamna blinda, un fior isi face drum si-ma aud spunind cum e posibil? Posibil  Ce? Se sperie ai mei cind ma aud vorbind asa din senin…Incotro se indrepta lumea asta, reala, ce s-a intimplat cu  sanatatea morala a societatii asteia din care fac parte si in care am oameni pe care, realmente, ii iubesc? Despre ce sanatate a mintii vorbim cind atita lume are pe buze cuvinte grele, moarte, eutanasie, cuvinte pe care le arunca pur si simplu, neasumindu-si nimic din ce inseamna ele .

Pe toate drumurile, lumea desteapta si invatata promoveaza slogane generoase”fericirea sta in lucrurile simple” ,oamenii se duc la cursuri de dezvoltare personala, isi doresc sa acceada la un nivel spiritual superior… Serios?Cind  esti in fata unei camera tv si promovezi moartea de dragul ratingului toata morala si esenta  se prabuseste si tu ramii mic, mic, mic , cu un purcoi de bani, poate, sau doar 3 lei ca atita primesti pentru dezumanizare. Si tradare a scopului tau de om –sa faci bine nu rau. Si sa nu ucizi!

Incotr-o ne indreptam cind deschidem televizorul, care ne-a fost, si ne e, prieten, in zilele in care ne-am uitat la cutia asta cu cristale lichide si ne –am gasit motiv de ras sau ne-am amagit ca, uneori, binele invinge, ce-i facem sanatatii noastre morale, sufletului care te tine in viata asta si asa dementa,  cind pe ecran se misca  niste puncte si din ele se contureaza chipuri de oameni care indeamana la atrocitati? Oameni astia au nume, sint persoane cunoscute de la tv, toti cu cite un schelet in dulap de care se stie au ba, si care, din disperarea de a exista se duc pina la limita cu infractionalul. Ca asta e. Sa indemni sa jupoi cainii de vii si sa-i aduci lui pielea pe o suma de bani..ce e asta? Nu e atrocitate?

El e unul dintre exemple… pe restul ii stie lumea si nu le fac onoarea sa scriu numele lor-stiu doar ca nu vor iesi niciodata din iadul in care singuri s-au bagat, ca daca un cuvint al tau a indurerat si a facut rau, vei plati, ca indiferent cum se va misca traseu tau carieristic nu vei  fi niciodata mai mult decit un slujbas  platit la kg de rautate si lipsa de morala. Si de constiinta. Daca le mai ai.

Cafeaua mea e déjà rece si e tot amara. Si nu mi-o indulcesc, e ca si cum m-as rasplati si nu prea am pentru ce. Ca ma simt mica si neputincioasa, ca sint doar un om care nu poate intra in inima unuia care vrea celebritatea pe moartea unui copil si a unui macel gratuit. Ca nu ma pot ascunde in inima lui si, fara sa stie, sa-i repar ce e stricat acolo. Sa-i cos  ranile din copilarie, sa-i carpesc fericirea, sa-i suflu un pic de dragostea adevarata, pentru tot ce e viata si respira, sa-l intorc din cruzimea in care crede ca asa se traieste.

Ii am in minte pe toti-de la cei care din turnul de fildes, curat luna si steril, se pronunta taios si “vertical” pentru “solutia radicala”pina la “curajosi” care au cerut “moarte pentru moarte”  aruncindu-se intr-o lupta cu niste cainii, asemeni unui primitiv, fara sa uit figura de Che Guevara feminin cu bentita,  in criza de imagine atit de mare incit nici o acuzatie de viol nu a putut sa o resuciteze. Poate asa, cu macel de caini sa-i iasa ceva desi nu cred.Cainii vor muri sau vor trai, numele lor vor ramine mereu acoperite de singe iar publicul, doritor de bucurie si de viata, nu-i  va iubi .

Si iar imi amintesc multimea de doritori, care se bulucesc la cursuri de dezvoltare personala si de dorinta trimbitata  de a creste  spiritual, de  intilniri cu oameni care, chiar au inteles ca fericirea sta in lucrurile simple si nu spun vorbe in care nici ei nu cred…si dintr-o data nu mai inteleg nimic. Cineva, pe undeva, ne-a taiat niste circuite si ne-am defectat. Toti??