De citeva zile incerc sa scriu ceva, ma simt prost ca nu am mai pus nimic pe site, mi-e si rusine de lumea care intra si vede ca nu e nimic nou. Ma tulbura ginduri si lucruri care clocotesc, ma ard, simt nevoie uneori sa le strig in gura mare… am incercat sa scriu, dar nu reusesc sa adun lucrurile, nu reusesc sa scriu cu mintea la rece si sa nu ma ia plinsul cind imi dau seama in ce rahat sintem in anul de gratie 2013.
Da, are legatura cu cainii maidanezi, are legatura cu mizeria morala a mamelor si a tatilor de ocazie care fac copii si-i arunca ca pe niste rufe murdare, are legatura cu lipsa de siguranta a noastra, a unei fete de pe strada, violata pentru ca arata prea bine, are legatura cu politica profesata la noi care are in fruntea ei hahalere cu dosare penale sau care nu stiu sa tina un discurs, care sint santajabili si lipsiti de onoare, are legatura cu o criza economica si morala din care dracu stie cum mai iesim, daca mai iesim. Are legatura cu toate caderile, ca intr-un domino in care, parca, ne lasam tiriti. Are legatura cu lipsa de educatie si cu legendele cu care am crescut si pe care le-as pune pe foc, ca ne-au crescut ca pe niste obedienti de cursa lunga, ca pe niste resemnati cu o viata in jug si cu capul plecat si nu mai inteleg de ce atita amar de vreme, oameni mari si buni s–au sacrificat, oameni buni si speciali au murit in puscarii aparind “neamul romanesc si credinta lui” cind, in anul 2013, un popa descreierat vine la tv si propune sa dam caiini maidanezi hrana la ursi, cind BOR-ul trimite circulare catre preotii din cimitire sa predea cainii care dorm acolo si–i pazesc pe paznicii cimitirului, sa-i predea hingherilor! Are legatura cu neputinta mea de a intelege cum e posibil ca o mama care are un copil, care isi iubeste copilul, sa aiba atita ura fata de alte vietuitoare, cum sint cainii? Nu inteleg asta si pace… Nu-i iubesti nu-i iei cu tine in casa, nu ti-i baga nimeni pe git, ti se cere doar ratiune, luciditate si un pic de empatie pentru o situatie creata tot de om. Si solutii, umane si demne de tine, om si stapin pe vieti. Si cind vrei sa ceri socoteala si sa te revolti, fa-o impotriva cui e vinovat nu a celui mai lipsit de aparare.
Cind un barbat si o femeie pun la cale o intilnire si ea se lasa cu sex in plex –stiu ce fac! Stiu ca daca nu-si iau masuri peste 9 luni femeia va bate la poarta lui cu sugarul in brate. Cainele nu stie nene! E animal. Uneori, pentru anumite femei se foloseste -nedrept- apelativul Catea! desi cateaua rar isi lasa puiul abandonat, cateaua nu inchide ochii la bataile si violentele administrate de iubit copilului, cateaua nu se duce la imperecheat pina nu-si face puii mari –amintiti-va numai citeva din exemplele de la stirile de la ora 17, macar, si o sa vedeti in cite situatii cateaua e mai e responsabila decit cea care ar fi trebuit sa fie mama.
Nu sint furioasa, sint indureata…ca nu pot sa pricep rautatea si indirirea cu care cred ca-si apara copii. O mai spun odata si gata-cainii nu-si au locul pe strada, cainele are nevoie de un om care sa aiba grija de el, nu are ce cauta pe strada la dispozitia cretinilor care ii pun o sfoara de git si fac ce vor cu el, e doar un amarit de caine. Nu mai vorbesc ca aia nu e viata, sa stai in ger sau in caldura, sa maninci din gunoaie, sa fii batut si alungat cu pietre de peste tot; daca un om e pus in astfel de situatii devine infractor –este ? Cainele ajuns pe pe strada se lipeste si el de o “banda” de cartier si asa se face haita …bref, nu au ce cauta pe strada, e de datoria noastra ca oameni sa facem in asa fel incit sa putm locui impreuna, cu atit mai mult cu cit nu el, maidanezul e inamicul public nr 1 al oamenilor.
As putea scrie pagini intregi pe tema asta-oameni si caini. Noi sintem OAMENI, ei sint caini-el, cainele nu e egalul meu, eu sint stapinul, el e la picioarele mele, asteapta o coaja de paine desi, adesea, primeste un sut care il arunca linga gard. Eu sint om inzestrat cu ratiune si suflet si sint obligat, moral, sa fiu responsabil de tot ce depinde de mine si de bunavointa mea-copil, parinte, caine.
Sintem needucati si rai, sintem primitivi in gindire si in comportament si cu cit inaintam in era tehnicii si a unei lumi nebanuite in zona SF-ului, devenim din ce in ce mai saraci cu duhul. Si ne moare inima. Si dragostea.
Am crezut mereu ca mintile luminate au un rost, sa-i lumineze si pe altii.
Am crezut mereu ca oamenii talentati care apar in filme si la tv au si ei o menire, ca darurile cu care au fost daruiti de Dumnezeu le-au fost date sa-i bucure si pe altii, sa-i scoata din stare proasta, sa fie un exemplu, la care o lume necajita si asprita de viata sa se poata uita cu bucurie. Ca in vremuri grele cind cineva trebuie sa iasa in fata si sa le spuna acele lucruri care sa le redea echilibrul si sa restabileasca drumul bun, ca in momente delicate cind e nevoie de modele, ei vor fi aceea care vor stii sa tina balanta, ca ne putem baza pe ei. Nu a fost asa si m-a indurerat profund ca, lipsiti de respect fata de ei insisi, au coborit de pe soclul poleit cu talent, bunatate, inteligenta, bucurie pe care stateau demult in inimile noastre, si au inceput sa-si dea jos mastile una cite una. Cit de tare m-a durut ca veselia si bonomia s-a transformat in incrincenare si rautate, ca sub mastile de oameni buni si atenti la durerile omenirii e doar receala si calcul si vorbe spuse in vint. Vorbe si, dupa ele, atitudini menite sa ne faca populari, cu orice prêt.
Pentru viata asta toti platim un prêt-ca nu mai depinde de noi e alta poveste, dar cind deschizi gura si spui cuvinte care darima, lovesc, intorc oamenii unul impotriva altuia, cuvine care ucid, pentru toate vei da seama. Si pentru promisiunile de care se agata un necajit, si pentru usurinta cu care condamni, si pentru lejeritatea cu care vorbesti de rau si un coleg e dat afara, pentru toate vei da seama-pentru uscaciunea sufletului si minciunile imbracate in culori si parfum, pentru “verticalitatea” care adesea ascunde egoism, mandrie nepasare.
Viata e frumoasa si asa ramine cita vreme nu-ti pui masti, mai devreme sau mai tirziu toate se vor intoarce impotriva ta-si avaritia si nepasarea si intoleranta si lipsa de mila, macar aia umana daca nu crestineasca. Toate.
Probabil ca atunci nu va mai fi nimeni in preajma ta de la care sa cersesti iertarea ca ai uitat sa ii OM.
Wow…ce suflet poti sa ai? Unde incape atata bunatate. Esti un OM fantastic si sper sa ai parte numai de lucruri bune in viata. Din pacate, stiu ca noi OAMENII cu suflet, avem parte numai de durere…pentru ca simtim si ne doare durerea celor din jur.
cum sa fii altfel cind esti asa…. o fi si asta parte din datoria noastra pe lumea asta! iti multumesc!
Din pacate multa ,foarte multa lume poarta masca atat de multa vreme incat chiar si atunci cand vrei sa-i inveti sa o dea jos nu mai stiu sa o faca.Le e frica de ei insisi si atunci ataca .Ne ataca pe noi cei care stim care este diferenta dintre masca zilnica de om gri,noi cei care ne intarjim sa nu ramanem oameni gri ,noi cei care intelegem sa pastram sfinteania lucruriilor marunte si pline de frumos.Noi care ne amintim din cand in cand sa sfintim casa cu miros de paine facuta in casa chiar daca traim la bloc.Si da ai mare dreptate am fost educati si crescuti cu proverbe de genul:”capul plecat sabia nu il taie” sau ”cu o floare nu se face primavara”….am ajuns sa credem ca conditia de rama este conditia noastra fireasca ca este un dat de care nu avem cum sa scapam in veci.ne-am obisnuit sa traim cu jumatati de masura ,iar unii dintre noi nu au inteles ca jumatatiile de masura se vor intaorce intr-o zi impotriva lor….Sa ai o zi frumoasa
P.S: sper ca putemm sa ne tutuim,daca ti se pare ca ar fi cumva o lipsa de respect te rog sa-mi spui.O sa revin la formulele de adresare ”oficioase”
formula de politete e doar o formula…respectul e altceva ..iti multumesc pentru comentariu!
Am fost tentata sa spun ..wowww…sau ce pacat, dar mai bine spun ;Bine te-am gasit!
E trist si adevarat tot ce spui Nuami, suntem atat de saraci spiritual, incat criza economica e mica mica. Chiar ieri am citit ceva asemanator, dar proiectat catre mizeria umana: spirituala si fizica. E frustrant si spun asta din punctul meu de vedere, sa vezi in jurul tau numai oameni cu pretentii,oameni ce se cred superiori multora,oameni cu cariere, cu studii superioare, dar, de o ipocrizie fantastica.
Ma rog la Dumnezeu sa-mi dea intelepciune sa pot accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, dar totodata vreau sa cred ca oamenii vor ajunge totusi la limita si ca lumea asta nu se limiteaza doar la goana dupa bani,pozitie etc.
“Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi in lume!” – Gandhi
Felicitari pentru ce scrii, pentru ca imparti cu noi si iti doresc tot binele din lume!
e tot ce pot sa fac sa scriu si sa spun!multumesc!