1 decembrie

Primul 1 decembrie din viata mea, cel mai frumos 1 decembrie, a fost primul meu an la Pro tv, in 2001, cind m-au parcat si pe mine pe scarile de la intrare, alaturi de toate vedetele Pro tv  si am cintat Imnul Romaniei. Imnul curat, asa cum e, cind l-am cintat pentru prima data, pe tot. Cintam si-mi venea sa pling (sint cam bleaga, stiu, si emotia ma blegeste mai rau!),  nu-mi venea sa cred ca sint intre ei, aterizasem in Pro tv din octombrie si intr-o luna jumate eram intre vedetele Pro tv la care, cu putina vreme in urma, ma uitam de acasa. Nu pot sa trec niciodata peste 1 decembrie fara sa ma gindesc la cum m-am simtit eu in ziua aceea, cum mi-era rusine sa stau mot in fata, asa se nimerise fiind asa  pitica, la felul in care Andi Moisescu m-a tras de mana  in fata si mi-a spus “stai  aici ca si asa nu te vezi”, la ochii albastri ai lui Mihai Codreanu, cu care din ziua aia am legat asa o prietenie frateasca(  se uita la emisiuni si-mi reprosa ca l-am tradat, ca m-am pupat in emisiune cu”lunganul de Temisan”!);  mi-l amintesc pe dragul de Radu Anton Roman care mi-a dat o lingura imensa de lemn sa amestec in ceaunul cu fasole,m-a pus stapina pe ceaun, atunci am vazut ca el punea si vin sec, alb, in fasolea cu ciolan, era musai sa fie mai buna a noastra decit cea a pompierilor, care venisera si ei cu un ceaun de fasole, intr-un fel de concurenta prieteneasca.

Nu stiu daca am scos 3 vorbe, stateam ascunsa sub fesul meu galben si pulverul kaki(il mai am si acum!) si ma uitam ca un copil la lumea cunoscuta care se perinda prin curtea Pro-ului unde se filma si dupa citeva minute de povestit plecau intr-ale lor…noi am ramas pina seara si nici macar nu-mi amintesc daca in ziua aia mi-a fost frig, foame sau sete.

Au urmat apoi citiva ani buni in care Teo a fost amfitrionul unor editii marathon de 1 decembrie, emisiuni grele, in aer liber, de la 10-18, cu o pauza de jurnal la 13, intr-un frig si o ploaie care, intr-un an se tot transforma in chiciura. Emisiuni in care ne era frig dupa atita stat in ploaie sau  ger, dar, seara, cind se aduna toata suflarea Pro-tv din toata tara,  nu mai simteam nimic-eram frumoasa, cu nasul rosu, cu parul pleostit de la ploaie, insa  atmosfera si emotia din cortul special amenajat, unde ne vedeam la fata o singura data pe an, stergea tot si mie imi raminea o bucurie  imensa, aceea de a fii cu niste oameni pe care incepeam sa-i cunosc  si de care incepuse  sa-mi fie tare drag. Din toata inima.  Nu stiu daca stateam la masa jumate de ora, era fiecare emisiune  la masa ei, eu bintuiam pe la echipe, la stiri(Paula Sacui, Cristi Tabara, Camelia Spataru, Cosmin Stan  erau dintre cei cu care simteam nevoia sa beau in seara aia o cana de vin fiert) era  si Maria Apostol cu fetele ei de la PR , care aveau grija sa fie totul pus la punct…Asa o desfasurare de forte nu mai vazusem, era o atmosfera  frumoasa si atit de impresionanata incit tin minte exact mesele, canile de vin,  salata de sfecla din care cam mincat toata seara, de oboseala…. Eu nu mai am nicio colaborare cu Pro tv ,sub nici o forma nu mi se poate reprosa vreo tenta de subiectivism, sint doar onesta si cred ca de fiecare 1 decembrie mi-e tare dor de zilele alea. De atmosfera din ziua aia  cind am simtit ca  1 decembrie e o zi speciala, ca e ziua Romaniei si poate, nu intimplator a institutiei Pro tv,cea care a insemnat 5 ani casa mea.

Maine e 1 decembrie, inca un 1 decembrie in care ma gindesc la Radu Anton Roman, la ceaunul de fasole, la fata mea ca de soricel speriat caruia ii umblau prin minte tot felul de ginduri ”sa nu deranjez, sa nu stric ceva, aoleo doamne, ce caut eu aici!?”Si o “vad” pe Teo razind, nascind dialoguri frumoase si spumoase cu Radu si cu oamenii care veneau sa spuna La multi ani Romania!La multi ani Pro tv.

Stiu, maine Andreea o sa-si puna sacoul ei rosu(fata buna si prietenoasa Andreea, nu am vazut vreo urma de fita la ea) si o sa spuna cum stie ea mai bine “La multi Romania!La multi ani Pro tv! Le doresc sa fie bine, sa fie ani multi prezenti de 1 decembrie asa cum ii stiu-prietenosi si colegi buni.

A fost pentru mine inca o scoala –cam tot cit se face la institutul de teatru doar ca, de data asta am “furat”singura meserie si am beneficiat de cea mai buna scoala la care puteam fi. Am furat de la cei mai buni, am invatat cum e cu disciplina in tv, am invatat ca televiziunea nu se face pe genunchi, ca trebuie sa ai respect pentru publicul care se uita la tine, ca trebuie sa simta ca ce faci, faci din dragoste pentru el. Si-am mai invatat ceva de la ei- sa nu ma multumesc cu orice, sa incerc sa fac mai mult decit mi se cere, sa caut in mine si sa  gasesc resurse. Sa nu fug de competitie, sa nu spun nu, sa nu ma tem de caderi, sa incep a doua zi ca si cum ieri ar fi fost o victorie. Nu mi le-a spus nimeni, asta a fost pentru mine spiritul Pro.

Ma inclin!La multi ani!