Ciocu mic

 

 

Cica s-a descoperit,  ca de fapt, nu sintem construiti sa fim monogami. Sau nu mai sintem in stare sa ne prefacem. Asa am citit  la un moment  dat pe undeva, nu mai stiu daca am avut  rabdare sa citesc tot materialul, era plin de explicatii stiintifice si de termeni de specialitate. Am citit eu cit am citit si  pe urma mi-am dat seama ca imi pierd vremea, se vede cu ochiul liber ca nu mai sintem in stare sa zicem da si sa stam impreuna pina la capat, la bine si la greu, in saracie sau in bogatie…Tare frumos mai citeste parintele in biserica cind isi pun amindoi, pios si lesinati de emotie, cununile alea pe cap si par chiar fericiti, mai ales cind rudele sint pregatite si cind le dau cununile jos arunca pe ei ei cu petale de flori, o feeerie, ce mai… ma gindesc numai la bal mascat cind vad ceremonii de astea.

M-am intrebat mereu ce o fi in mintea lor in clipele alea? Ma intreb  daca aud ceva, daca vad ceva cu adevarat sau e fiecare cu gindurile plecate pe te  miri unde, la partida care tocmai se aranjeaza, la nasii care sint alesi pe sprinceana sau nu, la restaurantul  fitos, daca mai sint si niste camere de filmat de la  vreo televiziune, ca e plin de vedete mai nou, s-a dus dracului emotia si concentrarea  pe eveniment, ca nimeni nu mai e normal cind se porneste camera (nici eu, in mod normal nu zimbesc ca broasca la ploaie, dar daca s-a aprins beculetul e musai sa zimbesc, ca altfel imi ies riduri pe buza de sus!). Cind te uiti asa la ei, frumosi, imbujorati, gatiti, cu tarla de neamuri imbracate cu sclipiciul din dulapuri sa dea  bine, cu muntii de flori, cu doamna sobra de la primarie care ii nenoroceste in 3 minute, cu zarva de la biserica, cu toata lumea aia care se benocleaza la mireasa si se minuneaza de rochie si de luminari, cind vezi toata tevatura asta, cam stii ce le trece mamelor prin cap”  ei sa fie fericiti, ca de oase rupte nu ne plingem noi”. Asa spera, asa se contureaza primele ginduri, dupa care vin din spate, celelalte  care, critice,  incep sa se uite atent si sa observe-diferenta de ani,  situatia financiara a celeilalte familii, zimbetele de complezenta aruncate de la unii la altii, felul aproape marlenesc  in care  isi dau coate si, daca e sa nu te lasi coplesit de emotie(ca pe unii ne mai pocneste asa, solemnitatea si lacrima, cind popa are voce frumoasa si cinta corect si nu rasoleste slujba!) incepi, tu, singur, in mintea ta, dar cu buzele lipite cu un scotch invizibil, sa faci pronosticuri. Si le dai  2, 3 ani maxim. Daca e si avere sau un copil déjà 5 ani e mult.

Ce e mai funny e ca prosnosticurile sint din ce in ce mai sigure si mai scurte. Si le cam nimeresti-ce nu nimeresti e scandalul, data la care incepe, frecventa si prezenta  pe la televizor, prezenta  neobosita, plina de ura si venin,  dornica sa dea  detalii, altminteri dureroase si apasatoare care, la emisiuni de maxima audienta, par scenarii scrise intr-o noapte de betie crunta, femei nasoale si o prelungita criza de inspiratie. Ce nu inteleg eu e cum fac. Concret. Cum,  de unde iti iei curaj si  indrazneala sa te ferchezuiesti, sa te parfumezi si “gatita pruna” pleci la televizor, aia pun  niste camere pe tine pe tine, si tu  sa incepi sa spui rautati  despre omul care te-a tinut in brate, pe care l-ai sarutat pe fiecare centimetru de piele, despre femeia al carei sutien ti-l puneai in cap ca o “caciulita pentru gemeni”si stateai la geam, cu sutienul  in cap, doar doar te-o vedea nebuna de la 6 care sta numa cu ochii la voi in balcon… Cum sa faci sa calci in picioare hohotele alea de ras? Cind o sa invat cum se face asta  o sa fiu number  1! ca nu mai pot sa scriu numarul unu sint desueta, praf, varza.  Fara carne.

M-am pripit… se pare ca se plateste bine pentru povesti de astea, asadar, as putea  sa fac rost si de bani de carne si as putea sa devin varza cu carne. Platita cu povestile mele. Si ma iau  niste nervi ca am  avut o viata anosta, ca nu am si eu povesti scandaloase date dracului, da’ scandaloase, sa aduca cohorta de presa la usa mea, la poarta mamei, la sora mea,  la tot neamul. Covor rosu la Cannes sau la Cinema pro se pare ca nu pup in viata asta, macar asa sa ma fi realizat si eu .

Cind ma ia scandalul cu mine de aici plecam, ca nu am fost in stare sa arat dracului ca o sirena, sa se bata astia, adrienii si ionii si crestinii cu muschi pe mine,  nu am fost in stare sa stirnesc pasiuni sa-si rupa astia oasele pentru mine!  Si eu sa rid triumfatoare, cu un san dezgolit pe prima pagina din libertatea! Sau din Click ca astea cica se vind bine.  Sa stau  intr-un cot si sa  astept urmatoarea victima… arata a scenariu cam prost prost? Hai, ciocu mic, ca la astea  se uita lumea acum! Bine a zis ea duamna aia deputat ”ciocu mic ca noi sintem la putere!” Si ce, nu sint? Nu a luat-o razna toata lumea? Si eu ce fac in timpul asta? Tin prelegeri ca nu sintem monogami? Pai du-te doamna la manastire daca vrei monogamie! Lumea se misca altfel, in alte directii, bam bam si gata! Contractul de imagine, croitoria, casa de moda, rochia de mireasa, rochiile de mireasa, banii, firma, brandul… se inventeaza teleportarea pina te prinzi tu ce si cum. Te oftici? Treaba ta, te-ai nascut prea devreme –baba cum ti-a zis ala azi dimineata desi aratai bine pentru o baba abia trezita din somn (imi pusesem ochelarii de la Guess, dar ala bou, ce sa vada!)

Eu m-am nascut gresit, intr-o vreme cind lucrurile se faceau serios si  e greu sa incepi acum sa faci lucrurile de mintuiala. E greu, dar ma gindesc sincer, sa incerc. O sa incep sa promit si o sa uit sa ma tin de de cuvint. O sa zic da, sigur! cind oamenii asteapta ajutor si dupa ce inchid usa o sa ma doara la bascheti, asta o sa-mi consolideze terenul de “greu de abordat”. Nu o sa mai raspund la mesaje sau mailuri deloc, nici la cele care cer ceva si la cele care imi ofera ceva, le “tratez cu refuz”, or sa creada ca sint prea mult in strainatate. Deci greu de prins. O sa incep sa mint, o sa beau ceva inainte sa spun prima minciuna si dupa aia o sa vina mai usor, vor curge minciunile sir iar lumea o sa creada ca am farmec. O sa imprumut haine de la prieteni cu magazine si nu le  mai dau inapoi. Le zic ca a facut pisica pipi pe ele. Aha, o sa imprumut bani de la cunostintele voastre si nu o sa-i mai dau inapoi, o sa le zic ca e pentru cineva bolnav si ei se vor induiosa. Si la urma urmei as putea sa ma duc si eu la tv sa povestesc despre… Gata, gata,  nu ma mai zgiltii ca ma dau jos din pat imediat-cit e ceasul? Fuck, am intirziat la filmare…

 

2 thoughts on “Ciocu mic”

  1. Nu poti sa-ti faci lobotomie, iar extirpare de suflet inca nu s-a inventat. Esti dintr-un aluat care nu se mai fabrica. Eu zic ca de aici trebuie sa construiesti. 🙂
    Eu nu-ti dau mailuri, nu te sun. Iti scriu in cap la mine si nu stiu de ce, mai sunt si convinsa ca primesti mesajele mele. 🙂

    Reply

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.