Banalitati

Daca as putea mi-as cere scuze blogului meu ca nu scriu mai des ( fara sa par tra la la …) Am in minte lucruri despre care as vrea sa scriu, dar de-as putea face asta in mers, ar fi fabluos. Practic, scuzele sint pentru cei care mai baga cite un ochi si vad ca nu a mai scris nimic doamna asta, nu de lene, dar nu-s cum fac, nu-s cum dreg, cum ma apuc sa scriu cum se intimpla ceva si trebuie sa – mi mut centrul de activitate.
O sa-mi cer scuze frumos pentru tacere, nu ca as fi plecat in Madagascar si o sa scriu macar cele trei rinduri pe care apuc sa le arunc.

 Am tot felul de chestii de facut si umblu mult, pe jos, cu taxiul sau cu transportul in comun, ca nu-mi cad gradele, cita vreme si Razvan Vasilescu merge in inghesuiala in autobuz, eu zic ca pot sa-mi dau si eu coate cu “pulimea”, cum ne zice dl Oprescu la toti, desi ma maninca limba sa-i amintesc asa, in treacat, ca  Dumnezeu tine lumea asta pentru ei nu pentru aia cu nume sonore  care nu mai stiu demult cum e sa mergi printre oameni, cum fac in campanii electorale, ca tot ne paste una. Revenind… ma enerveaza ca atunci cind ploua e imposibil de circulat, ca de ani de zile e la fel-canalizarile nu fac fata, masinile sint bara la bara iar la dispeceratele de taxi nici nu-ti mai raspund la telefon; nu -mi povestiti de aplicatii ca nu umblu cu androidul dupa mine cind am de treaba si mai si ploua. In transportul in comun mai nou e plin de controlori, de regula cite 4-6 haidamaci, care, de obicei, tabara pe cite un copil sau un grup de elevi… pe unii i-am vazut coborind dintr-un autobuz la ASE injurind o femeie care era ” a dreacu sarantoaca…” asta, vorbitorul era gras, cu o burta pe care abia o cara, dar gura ii mergea ceva teribil.  Mi s-a intimplat sa vina controlul odata si cind m-a vazut a scos un strigat de trumf” ia uite ma pe cine am gasit aicea!” Spre stupoarea lui aveam bilet…

In fuga, apuc sa ma mai uit la un film pe Cinemax… si-mi dau seama ca avem, am,  o nevoie disperata sa stiu ca exista oameni buni, oameni care tin la onoare si la demnitate, oameni care isi respecta semenul si  pe el insusi… am nevoie sa stiu ca inca mai sint oameni buni, oameni care pot sa ajute alti oameni fara sa castige nimic, fara sa astepte nimic in schimb, ca eroii nu sint o inventie de scenariu, ca anonimii despre care citim atit de rar prin ziare nu sint atit de anonimi si nici atit de putini, doar raul si mizeria ies in fata mai abitir, ca e mai la indemina sa pui o poza cu o fata beata de 1 mai decit sa scrii despre cineva care ingrijeste de niste copii ai nimanui.

Eu am inteles pe pielea mea de citeva ori ca binele se ia; ca bucuria se ia, ca darnicia si bunatatea se pot imprastia ca papadia primavara, se iau ca si cum ti le lipeste cineva pe tine, de aia trebuie sa ai grija cu cine te inconjori, cu cine te imprietenesti, cu cine iti faci viata in general, sa fie si functionala si frumoasa si de trait. De trait frumos cu tine. Va propun sa faceti citeodata un foc imaginar, undva intr-un loc al vostru si sa puneti pe el tot ce nu mai merita tinut in minte si in viata. Si chiar in inima. Eu am facut pe bune un foc si fara sa-mi dau seama toata ziua m-am simtit de parca ma curatise de tot si de toate.
In rest, o veni si primavara …cu soarele lui cu tot.