Ridem rar in ultima vreme… nu prea mai avem motive, nu avem nici de cine ride, televizorul a cedat si el, din cind in cind se mai ‘mileste’ TVR-ul de noi si mai scoate de la arhiva, ca in rest… Eu incerc sa-mi fac singura bucurii, asa cum m-a invatat mama si ma uit in jur. Ma uit la oamenii pe linga care trec, la felul in care se poarta, fara sa vreau aud tot ce vorbesc, pentru ca vorbitul la telefon e sport national si stii in 3 minute cine e, cu ce se ocupa, unde se duce si ce mai face “nenorocitul” si “ nu mai stiu ce sa fac cu aia batrina care la 77 de ani vrea doua feluri de mincare si desert, mi-a mincat ficatii, nu putem sa plecam nicaieri ca ea nu vrea sa stea singura!”
Acum citeva zile ma urc intr-un troleibuz, nu era mult de mers, dar cum genunchiul meu inca face figuri zic, hai sa-l menajez. Cald, teroare de cald, lumea pe scaune si vreo 10 in picioare. Un tip, cam 20 si ceva, blondut, genul student la ceva arte in ultimul an, deschide un geam. Un barbat care statea pe scaun in spate striga autoritar “domnule, te rog sa inchizi geamul, sint deschise pe o parte!” Baiatul il mai stringe un pic. “Domnule, se face curent, ma ucizi!” striga indignat barbatul cam la 40 de ani care statea jos. Se aude o voce subtirica”domnule, lasati asa, murim de cald, nu e chiar curent, abia se poate respira”. Domnul de jos” tinere, inchide te rog geamul, nu intelegi ca e curent?” Baiatul il mai deschide 2 cm se intoarce la curentatul de pe scaun si-i zice”hai da-o in p… mea ca murim dracu aici!”. A amutit toata lumea, inclusive cele 5 doamne coafate si imbracate in deux pieces la 35 de grade. “Aha, mahalaua!!” a rezumat domnul temator de curent. Si geamul a ramas deschis. Nu era curent, abia se aerisea si se putea merge rezonabil. Am coborit dupa doua statii, baiatul a ramas in troleibuz altfel i-as fi spus ca am ras. I-as fi spus ca, desi nu ma dau in vint dupa expresiile de gen, am ras si sincer m-am bucurat ca i-a amutit.
Ieri. Stiti cum a fost ieri si allataieri. Alta faza, tot asa…2 statii, seara pe la 20. Urca de la Ase doi insi, unu beat mort, cu o sticla de bere de 2 l de plastic in mana, injurindu-l pe Florin “ hai in mortii matii, ba”! Mi-am vazut de geanta mea, la cum arata, cam 30 de ani, corpolent, parea si cam nesanatos. Si beat si cu creierii varza, nu o sa-l invat eu acum sa se poarte. In troleibuz cam 15 persoane. Aud un telefon cintind zdrentuit o manea ragusita si cind ma intorc il vad si pe Florin tragind cu sete din tigara. What?? Nici nu stiu cind m-am ridicat la inaltimea celor 1,55 ai mei si i-am spus ca nu are voie sa fumeze in troleibuz, sa stinga tigara. El a balmajit ceva, m-am dus la sofer i-am bautut in geam. Nimic. Betivul il ruga ape Florin” stinge-o ba” Florin zice”nu o lua ma, in seama …” Am ajuns unde trebuia sa cobor, am coborit, i-am batut soferului in usa din nou, cu tel in mana si i-am spus ca daca in clipa asta nu se duce la aia doi sa-i puna sa stinga tigara sun la 112! In sfirsit s-a ridicat si in timp ce eu ma indepartam l-am vazut ca se duce in spate, la ei. Niciunul din oamenii din troleibuz nu a scos un sunet. Niciunul. Pentru cine se uita superior ca merg cu transport in comun-pentru ca am multe drumuri de facut si nu pot sa tin legat de mine pe cineva sa ma duca, sa ma aduca ca pe copil, pentru ca locuiesc in centru si in mare parte ajung pe jos, pentru ca nu am masina si nici permis, pentru ca mi-e sila de taximetristii care strimba din nas ca e cursa scurta si de la Piata Romana pe intrarea Temisana vrea 15 lei, pentru ca am obosit sa le spun ca atunci cind au client nu scriu mesaje pe telefon, pentru ca nu vreau sa apelez la prieteni decit in caz de urgente si pentru ca, sincer, daca Razvan Vasilescu merge cu ITB ul… eu ce am? Ca sa nu mai vorbim de traficul infernal unde metroul e binecuvintare .
In timp ce va povestesc despre autobuze si viata in comun imi dau seama ca asa am fost mereu…
In anii 85 -86 cind abia ma angajasesm la TCIAZ ( pe Pache Protopopescu, exact unde e cladirea Pro tv ) intr-o sedinta de partid, eu am votat impotriva celui pe care il desemnasera secretar de partid. Asa am simtit- habar nu am ce resorturi ma impingeau sa fiu asa. Nu am patit nimic, m-a luat la sedinta separata secretarul UTC si mi-a zis ca nu e ok, ca tre’sa fie unanimitate, bla bla bla; eu m-am prins ca baiatului aluia ii cam placea de mine si i-am spus ca secretarul ala e un bou… Mi-a zis sa ma potolesc ca ala o sa ramina si gata.
In anii 88 cind lucram la Teatrul de revista din Brasov( acolo unde e opera azi) m-am ridicat in sedinta de partid si le-am spus ca ar fi bine ca seful de sectie sa vina cu noi in deplasari nu sa stea la birou si sa asculte rapoartele pe care i le da NV( nu-i dau numele ca acum e o doamna respectata in urbe….) M-a certat secretarul de partid…si atit.
Nu am schimbat eu nimic, dar macar le-am zis-o. Macar am facut ce-am simtit si eu m-am distrat. Partea nasoala e ca mie imi vine sa rid tare si si se uita toata lumea la mine; mi-am facut parul rosu dintr-o fronda, nu mi-am dat seama ca asa o sa atrag atentia asupra mea mai abitir. Nu pot sa-mi schimb culoarea cel putin pina in luna august, dupa aia ma mai gindesc. Pina atunci imi pun o basmaluta alba, care are pe ea doi copii si un catelus si pe care scrie Adopta Iubeste Adora, este sloganul unei campanii la care munceste Simona Butaru… Simt nevoie sa umblu cu basmaluta aia de tarancuta pe cap, cu ochelarii de soare si cu rucsacul in spate, pregatindu-ma, nici eu nu stiu pentru ce. Dar cum am incetat demult sa-mi mai explic de ce simt asa si nu altfel… fac doar cum simt acum. Maine cine stie ce va fi.