Avem un nou trend- e Adormirea Maicii Domnului, nu mai facem urari decit de 8 septembrie! Eh, na!  De cind ne apucaram sa fim asa de religiosi si rigizi incit ne  atragem atentia, ba! Ia nu mai zice sa traiasca alea, alea ca o fi cu cu rosu in calendar,  da’ e Adormirea Maicii Domnului, deci ciocu mic sa sarbatorim modest  asa, pe sest.

Imi displace profund ca se trezeste crestinul din noi taman cind nu e cazul si cum nu e cazul. Nu intru in detalii-e Adormirea Maicii Domnului, nu moartea.  Pentru cine se simte dintr-o data cercetator stiintific il felicit  pentru initiativa, dar as vrea doar sa-i amintesc faptul  ca  avem si asa o viata de  merde, ca tot veni  si recesiunea din nou, de parca plecase dreacu vreodata de aci,  se poate sa ne lasati in pace, pe fiecare, sa ne spunem lucruri frumoase de Sfinta Marie, fara sa ne simtim vinovati!? Adormirea Maicii Domnului , nu moartea, e plecarea Ei catre Fiu, acolo, acolo une stau ei, in famile, cum ar veni.

Nu va intreb daca ati tinut si post daca tot ne scoateti la tabla… Ce cred eu in doua vorbe, mai ales  celor care sint mai catolici decit Papa; postul despre care vorbesc eu e cel care iti cere sa fi bun cu aproapele, sa-ti cinstesti parintii, sa ai grija de cel fara aparare, sa nu ranesti, sa intinzi o mana cui cere ajutor. Sa nu faci rau.  E esential. Sa nu faci rau. Postul inseamna mult mai mult decit sa maninci mincare de cartofi si sa pui niste otrava la cainele  de prin zona,  sa stai la scara blocui unde ii iei in primire pe toti, unde arunci cu vorbe, vorbe  care aduc intr-o casa o mama de bataie nevestei ca cineva i-a spus lui nu-s ce. Postul insemna curatire, mai ales spirituala, din cap pina in picioare, postul presupune sa-ti faci curat in inima, in ginduri, sa incerci sa-ti pui ordine in interiorul tau, nu sa-ti scoti din alimentatie  carnea, brinza, oua si sa te bati cu pumnul in piept ca ai postit. Postul, ca sa termin, e intre tine si Dumnezeu. El e singurul caruia ii dam socoteala, desi daca esti intr o relatie cu El, Dumnezeu stie tot ce faci, ce minti, ce ascunzi, dar te lasa, ca de aia e Dumnezeu, te lasa in pace.

Oameni pentru care biserica e doar un loc unde se duc duminica dimineata si se intorc mai rai decit au plecat, oricum nu aud nimic din slujba, nu li se lipeste nimic de suflet, ca altfel nu ar  fi atita rau  in jur, o iau cu Doamne ajuta  la tot pasul, dar, cind cineva mai prapadit ii cade in mana, nu pridideste sa-l loveasca. Si sa se impuna ca el e cineva. Am exemple din viata, am unele proaspete, acum scoase din cuptor…

Ma urc pentru doua statii in 381- ma duceam sa-mi iau fructoza din Tineretului( e 17 kg, cine are nevoie il indrum!) Prind masina din fuga, ma urc in fata. Pe scaun o “duamna” mai in varsta, genul tunsa  de o vecina, cu parul carunt dat tot spre spate, era destul de scurt cit sa stea sculat in cap. Ma vede, deschide ochii mari la culoarea parului meu si ramine asa prêt de citeva secunde timp in care colturile gurii i se lasa in jos  a dispret profund si de pe buze ii ies acel ” ttt!!!”  Eu, ascunsa dupa ochelarii mei de soare, m-am uitat fix la ea  sa vad cit de tare o tulbura rosul din parul meu.  Pe interval, o doamna subtirica si slabuta, se intinde sa deschida geamul  la care doamna, care statea comod pe scaun, striga  autoritar” lasati geamul inchis, e aer conditionat!” Teoretic o fi fost, practic femeii aproape ca i se facuse rau. Doamna a deschis un pic geamul, ajunge niste aer si la noi iar calatoarea autoritara, dupa ce a pus-o la punct pe ea si a mai titiit  de citeva ori apropos de culoarea mea de pa, incepe si da marunt din buze ca treceam pe linga biserica de la Sf Gheorghe. S-a rugat” pina am coborit eu la Tineretului, asa cu ochii intredeschisi si dind  din  gura ca in secventele  de film mult. Ce i-o fi spus lui Dumnezeu? Ca a repezit o femeie careia se facuse rau sau ca a ras de o netoata care avea parul rosu?  Recunosc, am ras  si m-am rugat in sinea mea ca, daca o fi sa ajung asa, batrina si rea, mai bine sa nu ajung sa traiesc asa mult!

In tramvaiul 21, doua staii. Mi-a atras atentia o femeie cam la 70 de ani teribil de slaba, slaba bat, cu o palarie de paie.(V-am zis zis, eu chiar ma uit la oameni, nu prin ei!) Era asezata pe scaun si linga ea, tinindu-se cu amindoua mainile de barele scaunelor, un barbat, cam 50 si ceva de ani, mic de statura, cam palid, care respira greu. O clipa am crezut ca sint impreuna,  mama si fiu, ma si gindeam, bietii de ei,  se chinuie amindoi pe caldurile astea la piata. In secunda urmatoare o aud pe dna slaba admonestindu-l pe domnul care se tinea  cu  ambele maini” nu mai  sta domnule asa, ca-mi iei aerul! Nu pot sa respir de dumneata! Ce nu intelegi? Omul mai vrea sa respire si dumneata imi iei aerul!” Am inlemnit. Era vizibil ca barbatul nu se simtea bine, de aia se si tinea cu doua maini. Puteti  sa ma credeti sau nu, omul nu a zis nimic, absolut nimic. A zimbit, a incercat sa se pozitioneze altfel, dar ea nu tacea. Il voia plecat de acolo…Si atunci, recunosc ca desi imi venea sa o ridic  de pe scaun, i-am spus cit am putut de incet” doamna, poate ii e rau de aia se tine  cu doua maini! V-ati gindit si asa?” Mi-a spus ca mi vad de treaba mea, ce m-a intrebat cineva ceva?  Au mai intervenit niste femei si i-au batut obrazul iar faptura cu palarie a coborit stringind la noi” Sobolanilor! sinteti niste sobolani vopsiti! Cind lucram eu aici voi nu aveati voie sa calcati in magazinul meu! “ A mai zis ceva de blestemele  lui Dumnezeu… O mana de om lipsita de ingaduinta  si rea.  S-a indepartat  invirtind de jur imprejur  numele lui Dumnezeu ca pe un buzdugan de zmeu neputincios.

Am vazut tot felul de pareri despre ziua de azi, unele aproape impuse,  sa nu ne mai bucuram atita de ziua onomastica,  ca e ziua sfintului nu a noastra celor care purtam nume de sfint, sa sarbatorim doar  de 8 septembrie… Le-as spune ca  lui Dumnezeu nu ii plac fetele posomorite si chipurile asprite de rautate, minciuna, ipocrizie, nepasare, ca Fecioara Maria este cea mai puternica si minunata mama, ca ea e spiritul de sacrificiu si speranta si, de ziua Adormirii ei, care nu e moarte, repet,  e plecarea catre Fiul ei,  Mariile au privilegiul  si datoria de a se bucura cu adevarat. Asa cred eu.

Cind eram copil mama imi spunea ca daca te rogi Fecioarei Maria nu e niciodata  in zadar.  Ca ea nu te lasa niciodata.  Ca asa cum orice mama mijloceste pe linga copii ei asa si Fecioara poate sa puna o vorba buna Fiului ei pentru noi. Au fost ani multi cind 15 august a coincis cu evenimente importante care imi schimbau viata. In bine. De asta cred ca nimic nu ne poate opri sa  le sarbatorim pe Marii. Sa le sarbatorim iubindu-le, dorindu-le ca numele sfint sa le fie pavaza si binecuvintare.  In marea ei bunatate Fecioara  stie.

In caz ca aveati dubii….

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.