Stiu ca nu sint singura si tocmai de aia imi asum eu sa zic-bai nene! vreau sa se schimbe ceva! Nu mai merge asa! Nu stiu cine ce si cum, dar asa nu mai merge, traim prost, sintem din zi in zi mai tristi, incercam sa salvam copii, caini, oameni tineri si bolnavi, incercam noi, oamenii de rind cu banii putini pe care ii avem, noi cu ce putem, am innebunit cu rugamintile, cu mesajele in care cineva ma roaga sa fac cite ceva pentru altcineva si eu nu pot, ca nu am cum. Mi-a ajuns mie sa le raspund ca nu am nici organizatie sau asociatie, ca sint (cica) actor freelancer, ca nu joc nicaieri, ca actorii ma invidiaza pentru teancurile de bani castigate pe la tv, oamenii de la tv nu au nevoie de mine ca nu ma recomanda nimic, ce dracu sa ma recomande acum, practic nu sint nici cal nici magar si, in acest context, nu am cum sa ajut pe nimeni decit cu vorbe bune si, asa cum stiti, astea nu platesc facturi, nu cumpara medicamente, nu pun benzina in masina sa ia o fata operata de cancer la san si sa o duca citeva zile la spital pentru citostatice, ca e singura si nu are pe nimeni. Nu am cum, nu am mijoace, nu am fost in stare sa fiu slaba si frumoasa si sa ma mentin dracului vesnic tinara sa sucesc capul unui milionar caruia i-as fi tocat banii cu copii din case de copii, copii abandonati, cu caiini si pisici… Ufff! Am respiratie lunga, pot sa vi le spun pe toate dintr-o rasuflare, pot sa vorbesc singura o ora – si la ce imi foloseste? Ma revolt si strig cit ma tin plaminii cit mai pot, ba!! vacii noastre Margareta nu-i e bine, vine tata de la padure cu pielea ei in bat!
Asa striga cineva in mine cealalta, da, e cealalta pe care o doboara neputinta si poverile unor oameni buni care trag de ei sa faca ceva, sa miste ceva. Eu cu mine stiu cum stau, eu sint echilibrata si puternica pentru ca asa m-au facut mama si tata, mie si cind imi e rau imi vine sa rid de mine si-mi spun, cum imi zicea fostul, “Niculino ai imbatrinit!” eu am in mine un fel de ceva care ma ridica si ma ia rasul. Si cind am intrat sa ma operez, inainte sa-mi puna medicul anestezist masca aia pe fata, eu rideam, rideau si ei ca le spuneam bancuri, desi era cit pe aci sa ma duc… in prispa pe matura, ca nu era chiar asa simplu motivul pentru care eram pe masa de operatie. Sint prima care ride de mine, sint prima pe care o pun la punct, eu pe ale mele mi le duc in tacere, cred ca asta se numea cindva demnitate, numai ca vedeti, eu nu sint singura, in codru, si mor cite putin cu fiecare “nu pot, nu stiu, nu am cum” pe care trebuie sa-l spun. Eu sint prima care e constienta ca nu pot sa salvez tot ce misca in jurul meu, dar ceva-ceva as putea; pai cum daca toate depind de bani, bani, bani si ei sint pe la soacre? Eu nu am avut noroc deloc in viata asta nici macar de o soacra de conditie medie, de una bogata sa-mi pun pofta-n cui, daca l-oi avea si pe ala, ca neavind casa mea nu am nici usa mea si, prin urmare, unde sa-mi bat cuiul? Da, nu am nici loc de veci, cum am ras cu doamna Anca Florea intr-o frumoasa emisiune la radio. Mi-a promis atunci ca ma ajuta cind o fi sa dau coltul, cica vorbeste cu Pandele ca are loc destul in Voluntari si poate ne face Firea colivile ca e mai tinara!
Sint de la tara, ce vreti, imi vine sa rid de mor cind imi aduc aminte ca se termina emisiunea si noi am mai fi stat. Acum vorbim serios, eu nu stiu de ce se sperie lumea cind vorbesti asa, despre asta, eu m-am obisnuit ca din cind in cind sa le iau peste picior, respectul e respect, dar nu strica uneori niste “mistocareala” cum zicea cineva, ca si asa ma suspectez ca desfac firul in patru si cind e cazul si cind nu e.
Vreau sa se schimbe ceva, imi doresc foarte mult sa schimb ceva in viata mea, in jurul meu, e musai sa fie ceva major ca ma ia turbarea. Mi se plimba in cap imagini cu un ministru in fusta careia i se vad chilotii si de care ride tot internetul( desi am sperat din inima sa fie un fake!), o imagine cu bianca dragusanu cu bolid de 40 000 de euro si jurnalistul care da stirea se gindeste, ca si mine, probabil, de unde are asta dracu bani de asa bolid sau e doar inca o fotografie menita sa-i ridice cota in criza grava de cind tiganul leo e in prin plan la tv, imaginea unui copil nenorocit de un medic care, dupa sanius, ii pune ghips fara radiografie si acum copilul e fara picior si in pericol sa moara, mesaje intre premier si presedinte pe FB.
A intrat politica asta ca un venin in apa de la chiuveta, in foile mele de placinta, in news feed de le FB ceva de speriat. Si nu mi-ar pasa daca primarii, consilierii, ministrii cu tot neamul lor nu ar fi furat in disperare pentru ei si tot familionul din banii de la buget, adica din ce dam noi, din aia 3 lei ai mei pe care i-am catigat filmind pe la dracu in praznic, de la 8 dimineata, cu soarele in ochi.
Daca ar fi sa o mai iau de la capat nu stiu daca as mai trage cu dintii de actorie. Nu stiu. Poate cind esti mai tinar si visezi si speranta arata mai bine.
Acum vreau sa schimb ceva si ma tot gindesc cum sa ma rasucesc pe calciie si sa o iau intr-o alta directie. Stiu, sint inteligenta, am mintea iute, plasata pe multe paliere simultan, sint talentata, fac fata camerei de filmat in orice domeniu si in miez de noapte daca ma scoli, stiu sa vorbesc in public si daca e Papa in sala( emotia aia ar scoate intr-un suvoi de vorbe si trairi tot ce e zavorit in mine, stiu!) sint o tipa foarte misto si sint si tare ca supravietuiesc din 2009 fara un job stabil. Si fara sa ma tina nimeni, fara sa ma care vreun barbat in carca sau sa-mi puna pile ori sa-mi plateasca emisiuni. Nu ca nu as fi vrut, dar nu s-a oferit nimeni ca v-am zis, eu cu milionari, baba si mitraliera… Ah, si stiu sa gatesc demential, zic prietenii mei. Ce nu le-am spus niciodata e ca imi iese asa pentru ca le fac cu toata dragostea mea pentru ei, ca pentru cineva drag ma coc la 35 de grade daca e nevoie. Daca ar fi doar pentru mine ar rugini usa cuptorului. Tot ce am facut si fac e din drag, din dragoste, din iubire fara de care m-as usca. Si eu si voi, toti.
Inchei pe ziua de azi- ca plec sa platesc facturi, ce sa fac- cu o intrebare care de fapt ne roade pe toti- nu mai e nimeni in tara asta care sa nu fure daca il punem sef pe tarla?
Ce realist și bine scrii, Nuami!!!
multumesc Maria!