Halucinante

E “halucinante” cum zice Patricia, dar ea gateste nu face politica. Dupa ce s-au laudat ca au pus-o la colt( nu ca ei ar fi vreo lumina!) parlamentarii i-au dat, totusi, aviz favorabil doamnei Guseth. Halucinant! Voi va dati seama in ce mocirla sintem? Nu corespunzi, nu esti pregatita, esti praf, dar hai sus, cu tata la Justitie! E incredibil… In timpul asta viata oamenilor o ia la vale. Am fost in piata Obor sa-mi iau brinza de vaci de unde imi cumpar de 5 ani, de la o doamna onesta si tare de treaba care stia ce vreau. Doamna nu mai e, chiria a crescut de la an la an, preturile la produse au crescut sa poata si ele platii, lumea nu mai cumpara ca nu mai are bani si gata, a pus lacatul! Ca ea mai sint citiva, nici ei nu mai stiu cit vor rezista. Sint oameni din jurul Bucurestiului, producatori care isi vind produsele lor, brinza ca a lor nu gasesti in supermarchet niciodata, dar cred ca asta se vrea, sa mancam saratura in stare pura. In timpul asta se schimba guvernele de parca schimbi niste tricouri rupte, se fac tabere peste tabere, politicienii conduc de pe FB… trist, trist trist.

No ofenese, dar nu va mai suport sa scrieti “Avem ce meritam””Romania isi merita soarta”. Si eu traiesc aici, eu si alti citiva oameni care nu fac politica, nu se baga aiurea in chestiuni la care nu se pricep, isi fac strict treaba lor si o fac bine, nu lingusesc pe nimeni, nu stau cocosati in fata nimanui, stiu exact la ce se pricep si la ce nu si totusi, sint fara joburi, pentru ca nu sint in cercul potrivit sau au fost concediati si pusi in locul lor niste tembele care scriu cu picioarele si pun titlul la un articol de revista din 7 cuvine, de exemplu. Stiu pe cineva care poate sa faca singura o revista- de la cap la coada cu publicitate cu tot, care scrie bine, e talentata, acida si cerebrala, fara patetisem ieftine si expresii lesinate de-ti umplu capul de fluturi din care citeaza lumea cu sarg, care stie si simte cum trebuie sa fie totul-eh, ghiciti? Exact.

Stiu medici care muncesc in disperare, care fac garzi sa poata supravietui in conditiile in care sint super specializati (am facut eco de doua ori pina nu m-a vazut ea nu am stiut ce am) pe niste salarii mizerabile, desi nu stiu ce bani ar putea plati momentul in care  pune diagnosticul dintr-o privire. Stiu asistente medicale care lucreaza in spital, in provincie, si care muncesc pe nimic, care ramin noaptea cu zeci de pacienti, sint cite 2 pe toata sectia si asta nu le impiedica sa-si faca treaba.

Stiu tot felul de oameni buni pe meseriile lor, care isi fac treaba lor corect si cu respect fata de viata lor si de ei. Ei nu merita asta. Nu accept sa mi se se mai spuna nici macar asa, la o bere” avem ce meritam”! Eu nu. Am muncit ca un caine indiferent ca a fost cu un aparat de sudura in mana, pe scena sau in fata unei camera, am fost corecta de la rasaritul pina la apusul soarelui, singurul lucru pe care mi-l reprosez e felul meu prost de a ma atasa de oameni, felul meu imbecil de a vedea intr-un om doar partea buna, doar lumina, felul meu infantil de a crede in oameni, in vorbele lor si in promisiunile lor, plecind mereu de la convingerea ca daca unul care a promis si nu s-a tinut de cuvint urmatorul nu e musai sa fie ca el. De unde am asta? Cred ca de la tata, el a fost asa naiv. Naiv.

In ultimele zile m-am tot gindit daca nu ar trebui sa-mi inchid contul de Fb. Nu mai pot cu veninul, cu critica, cu trasul de urechi ca de ce si-a pus steag, de ce emotie selectiva-de cind trebuie sa suferim la fel, de cind trebuie sa ne explicam suferinta, empatia, durerea?
Ma scoate din minti cum posteaza toti citate sforaitoare despre schimbare si bine si a doua zi aceeasi oameni se simt lezati ca mi-am pus steagul Frantei la profil! Sau ca nu mi l-am pus, de ce nu l-am pus? De ce am negru doar dupa atacurile din Franta si din Siria nu? De ce simtiti fratilor, nevoia sa va corectati unii pe altii? De ce nu va puteti accepta unii pe altii asa cum sinteti? De ce trebuie sa va pozitionati mereu superior, deasupra? La ce foloseste? Cui foloseste? Venin si atit, degeaba, de parca nu ne-ar ajunge cita durerea am inghitit in ultimele zile.

In ciuda vorbelor frumoase va pierdeti umanitatea, omenia, traiti intr-o stare de aparenta de parca asta v-ar tine de cald. Nu tine. De nimic. Imi amintesc de Alexandra Matache, fata care a murit in Colectiv- mama ei povestea ca de doua luni isi cauta de lucru, abia isi gasise aici, lucra doar la evenimente in weekend. Ma intreb citi stiau ca ea isi cauta de lucru, citi ar fi putut sa o indrume, sa o ajute, dar nu au facut-o.

Nu ma pricep la politica, dar e limpede ca sintem deep in shit. E fix ca in filme-din viata scapa cine poate. Nu am optimisti de serviciu azi, va propun doar un exercitiu de atentie la ce zicem si la cum ne purtam unii cu altii, ca nu se stie daca ne mai gaseste primavara pe toti. E trist al dracului si o tot tinem asa.

Acum citeva luni mi-am pus la status ca sint freelancer; like-uri o multime. Dragilor, obosisem sa ma sune lumea sa ma intrebe “cum, nu mai esti la TVR?” si am tras concluzia ca lumea nu stie ca nu se uita la Tvr. De aia am vrut sa o lamuresc. Nu e deloc usor freelancer in Romania, e… ca la noi. Nu e bine. Si nu ne meritam soarta, meritam sa traim si noi civilizat si nu sa ne chinuim sa supravietuim in timp ce mocirla creste din toate partile fara ca noi sa avem putere sa schimbam ceva. Ne uitam mereu catre tarile civilizate si speram.

Cine mai poate, cine mai are timp, cine mai crede.