“Stii de ce functioneaza emisiunea asa? Stii, de fapt, de ce are atita success? Sa zicem ca sintem in emisiune si un invitat aluneca pe o coaja de banana. In secunda doi toata lumea sare sa-l ridice, sa-l ajute, sa-I dea apa, noi ne aruncam ca disperatele sa salvam situatia, stii, ca nu aducem invitatii sa-i facem de ris. In alte parti, cade invitatul si tot platoul se prapadeste de ras. Asta e diferenta!”
A trecut multa vreme si evenimentele de acum citeva zile cu Emilia Sercan, pe care nu o cunosc personal, mi-au amintit si de discutia asta. De felul in care am inteles ca indiferent de rating, indiferent de bani sau succes, totul e fix ca in filme, tine doar o clipa. Ce ramine, insa, e nobletea si eleganta cu care iesi dintr-o situatie. Si sentimentul ala incredibil ca ti-a fost la indemina sa umilesti un om si nu ai facut-o. Pentru niciun prêt.
Emisiunea “care a facut-o facut celebra, dar fara de care nu a mai atins celebritatea” ca sa citez dintr un tabloid, si-a dat obstescul sfirsit de aproape 10 ani si totusi, lumea a ramas cu nostalgia dupa-amiezilor in care se ridea de situatii, nu de oameni.
Emisiunile de la televizor nu sint pentru toata lumea. Camera de filmat are un fel nenorocit de a rascoli dincolo de primul impact si un ochi avizat simte imediat impostura si gradul ei, stiinta si pregatirea profesionala, obraznicia mascata de confort in fata camerei, slugarnicia dusa intr-o baleala continua, camera “vede” tot. E asa cum imi spunea mie in anul l Adela Marculescu ”pe scena se vede tot, cine e mizerabil, cine e femeie usoara, cine e talentat, acolo se vede, acolo nu poti sa ascunzi nimic.”
Ce mi se pare mai mult decit nepotrivit este ca, exact intr-o emisiune unde se vorbeste despre decaderea noastra, ca societate, despre usurinta cu care, in functii cheie, poti sa pui toti incompetentii doar pentru ca au doctorate sau te miri ce alte hirtogarii facute la copiator, ori sint rudele cuiva sau pur si simplu “sprijiniti”, exact acolo, intr-un moment care poate fi numit in multe feluri, de la o criza de constiinta, la o stare emotionala, care exista oricum intr-o emisiune, exact acolo se intimpla sa nu tii cont de lucrurile nobile despre care vorbesti si alegi calea cea mai simpla, cea folosita azi, cind, daca ai o iesire din décor, e mana cereasca. Si cind emisiunea e inregistrata si tu alegi, ca in zona de taboid, sa pastrezi caderea emotionala a unui invitat…
Ma arde sa va pun o intrebare- Mai vreti pietre? Ma duc undeva si va adun cu sacul, sa dati care in cine credeti. Inainte de asta, insa, intrebati-va, fiecare in parte, ce compromisuri ati facut. Grave. Stati asa, cu bolovanul in mana si decideti daca sa incepeti un bombardament cu pietre ori le puneti jos si ne vedem de treaba. Sau dupa ce o stati acasa vreo citiva ani, asa, intr-un freelancer prelungit, fara contracte, fara angajamente, pentru ca nu sinteti nici cu doctorat, nici ruda, nici pila, nici membru de ceva, acolo, pe sistemul “dragi tovarasi si nas floreo!”, cind se vor aduna toate, pentru ca nu-I asa? toate se platesc cu bani, nu cu onestitate si buna cuviinta, ei bine, atunci, o sa va hotariti ce dracu facem cu pietrele cu care stam la picior, gata sa pornim batalii ce nu au nicio legatura cu noi personal, care fac parte dintr-un intreg, si care, in final, ajung sa ne conduca vietile.
Stiti ca m-a gasit o amica pe o lista unde erau trecuti oameni platiti de Vintu? Ce uita sa spuna temebelul care publicase lista, era ca eu munceam la o emisiune zilnica de luni pina vineri, ca era o echipa intreaga acolo, dar pe lista nu aparea nimeni, in afara de mine, de ziceai ca imi dadea mogul banii doar mie. Mogul pe care eu nu l-am vazut la fata niciodata. Cu care nu am schimbat niciodata o vorba. Mogul, care altfel, i-a platit regeste pe restul celor care faceau emisiuni la Romantica, Ana Maria Prodan, Oana Zavoranu, Nicoleta Voica, Paula Chirila, Catalin Crisan. Probabil ca doar salariul meu era la liber, cine dracu eram eu sa mi fie contractul trecut la secret?
M-am gindit si eu din seara aia. Cu toata sinceritatea, sa stiti ca am raspunsul. Si pot sa vi-l strig in gura mare. Citi dintre voi stiti cu adevarat pentru cine lucrati? In ultima instanta, fiecare e singur cu constiinta lui si face ce crede de cuviinta. Da, poate chiar sa-l apuce plinsul intr o emisiune. Ca atunci asa a simtit. Fiecare dintre noi face niste alegeri si traieste cu ele. Asa isi creste copii, le ofera o casa, posibilitatea de a studia afara, posibilitatea unor vacante unde nici cu gindul nu visezi tu.
Ne incapatinam sa credem in niste idealuri si lumea nu e ideala deloc. Pe unii idealurile astea, frumoase si nobile, ii tine in viata. Pe altii, pragmatismul si stiinta de a se descurca, ii duce mai departe. Unde nici pe harta nu stii sa gasesti locurile, unde isi cumpara iahturi si insule, nu rideti, ca avem bogatasi multi intre noi, doar ca pe unii ii dau nevestele in git si asa aflam si noi de izbinzile lor. Altfel, noi ne platim impozitele ca prostii si traim de azi pe maine. Idealistii lu’peste…
Lumea e atiti de disperata sa-si asigure viata de zi cu zi, si inca ceva pe deasupra, ca devine din ce in ce mai rece, mai straina si mai nepasatoare. Si sta in pozitie de atac, desi nu inteleg niciodata cu cine te razboiesti pe Facebook, de ce trebuie sa scrii mizerii despre oameni pe care nu ii stii, despre care nu stii nimic.
Am avut si eu “clientii mei”, care au scris de a lungul vremii ca s fara umor si fara rost, ca nu am ce cauta linga Teo, chestii de astea, rautati gratuite care nu le-a bagat un leu in buzunar, dar la momentul ala mi-au stricat mie inima. Unuia i-am scris, i-am spus ca am gasit articolul ala in care ma facea proasta si i-ampropus sa ne vedem la o cafea, sa vedem, sint asa cum a zis el? Mi-a raspuns ca asa e el, rau. Nu o sa inteleg niciodata de ce sa faci asta? De ce sa scrii despre mine”vai de mine, ce o sa se faca Tanta acum, ca pleaca Teo din Pro tv, ce o sa puna ea pe masa copiilor ei ca nu stie sa faca nimic?”
E dreptul oamenilor sa nu te placa. E normal. Inainte sa scrii, intereseaza-te, insa, un pic sa vezi despre cine vorbesti cu atita dispret. La un moment dat, aceeasi persoana, mi-a trimis ad pe Fb. Uitase, pesemne. Eu nu stiu sa intorc si obrazul celalalalt. Atit de tare m-a ranit ce a scris atunci.
Stiti de ce v-am povestit toate astea? Ca de fapt, nu stim mai nimic, unii despre alti cu adevarat, ca nu ne intereseaza. Stam doar in cur, pe scaun si ne uitam la televizor. Si incepem judecata. Nu e nici prima si nici ultima oara cind un profesionist isi da in petec. Delicat e cind nu te astepti, mai ales de la un om care era emblema profesionalismului.
Nu judec pe nimeni, spun doar ca eu nu as fi facut asta niciodata. As fi oprit filmarea, era inregistrare, da? As fi stat cu ea de vorba, as fi linistit-o si apoi, cine stie, poate revenea pe scaun. Sau o lasam in pace si reluam, cumva, dintr un loc unde sa putem lega la montaj. De aia eu nu am emisiune, ca-s pe alaturea cu drumul.
P.S. https://pressone.ro/emilia-sercan-povesteste-ce-nu-s-a-vazut-in-emisiunea-eugeniei-voda/