Pe sistemul “ de ce tii maica, cainii astia ca nu da oua, brinza, lapte”!va intreb asa, cu lacrima in git, la ce sint buni actorii? La ce foloseste un scriitor, cintaret, actor, regizor, pictor, scengraf si toata liota asta de lenesi care nu fac nimic, da chiar nimic folositor? Nimic productiv, nimic care sa se vada? Ce, ca fac lumea sa rida sau sa plinga/ ori sa se emotioneze? Ete na, putem sa stam si plinsi si nerisi! O sa ziceti ca sint mai multe meserii de astea liberale care produc dreacu ceva- un proces, daca vorbim de avocati, niste bolnavi mai mult sau mai putin vindecati, daca vorbim de doctori, ma rog, ei or fi utili, cumva! Stimatul domn Basescu a zis, putina vreme in urma, daca nu ati uitat, ca nu ni-i mai permitem pe doctori, sa-si caute si ei ceva mai bun in lume!
Revenind la oile noastre, eu nu stiu de ce mai tineti meseriile astea in nomenclator, chiar si asa, cu statut de functionar public! De ce va trebuie, stimati tovarasi guvernanti si inspectori fiscali, deputati si senatori, artisti, domnilor? La ce va trebuie teatru, balet, opera, pictura, mazgaleala de nebun din care nu intelege nimeni, nimic? La ce? Nu va trebuie, va zic eu. Merge sa le desfiintati pe toate, sa mearga astia toti sa se faca croitori, cizmari, vinzatori in sex shopuri ca au papagal, zau. Oricum, mult nu mai au dupa fisa 600 asta, ori isi fac reconversie profesionala aici ori pleaca la capsuni, ca vine primavara, acu se coc. Desi, astia-s plapinzi si cu capul plin de prostii, de versuri, nu cred ca fac fata, acolo e de carca, nene, astia se duc la gara si cauta calea ferata, ca Fedora sau ca Madam Bovary! Ce sa faci, domnule, cu actorii, vai de curul lor, niste prapaditi care nu sint in stare sa se descurce. Aia care au apucat sa aiba contracte in teatre, da, s-au scos, dar restul au zile cind se uita ca broasca la ploaie, asa zicea un celebru actor intr-o telenovela.… Nici Hamlet ala nu a fost mai breaz, nu ca a fost in stare sa se adapteze la o realitate, aia e, a murit tat’su, mama lui, regina, adica, s-a maritat cu unchiul si gata! raminea coroana in familie!
Un nebun Hamlet asta, la ce sa te astepti de la el care incepe prin a zice ca ceva e putred in Danemarca” si vede fantoma lu tat’su! Pai asta e om dupa care sa te iei? Asa si actorii astia, sint dupa modelul aluia, nu fac nimic palpabil, vorbesc, vorbesc si din cind in cind se razboiesc intre ei sau cu cine le pica in mana, noroc ca nu au sabii…
M-am pornit, pot sa fac misto de mine pina maine, scriu despre mine scriu despre ei, sintem una, apartinem aceeasi lumi; actorii fara nume, ei, oamenii aia care se misca pe o scena si traiesc pina in prasele durerea sau bucuria, ei sint oamenii care m-au salvat pe mine, mereu, de la depresie, de la neputinta, m-au scos din lacrimi, din singuratate. Ma duc si ma uit la ei din sala, uneori apuc sa le si spun cit imi sint de dragi, dar azi ne-au tras o palma peste fata cu 600 asta si de aia fac misto, asa cum ma duce pe mine mintea de actor freelancer in Romania, actor care stie cit poate, dar care face cit se poate, care in clipa asta nu intelege de ce e atita ura fata de oamenii tarii asteia. Ca e ura, nene… cind faci legi fiscale cu ghiotura, fara sa te gindesti la fiecare segment in parte, e ura, te doare in cur de ei toti, de astia “independenti”, desi nu le-as dori, e al dracului de rau sa te doara acolo.
Sint revoltata si imi vine sa pling da, recunosc, nu pot sa mint ca vin de la psiholog si a zis ca e ok sa vars tot ce ma doare, sa nu mai tin in mine.
Cu fisa 600 ati omorit artistul independent, adica “entitatea artistic inutila”( e expresia mea, asa ma simt eu acum!) care nu e angajata cu carte de munca la stat ca asa s-a intimplat. Ii doresc omului care a gindit mizeria asta numai bucurii si atunci cit i-o fi lui lumea mai draga, sa-i cada acoperisul cabanei de lux in cap. Sub povara zapezii din statiunea de schi, desigur…
Stiti voi ce e ala un freelancer? E un om care nu are serviciu, job, loc de munca, fisa de pontaj, leafa pe luna din varii motive: poate pentru ca vrea sa evolueze profesional, mai ales, ca sint studii care vorbesc despre blazarea care te copleseste dupa ani multi petrecuti in acelasi loc de munca, vrea sa se desavirseasca in zona lui, sa aiba libertatea de a decide in ce proiect intra si in care nu, sa evolueze spiritual si profesional, vrea sa faca lucruri la care a visat, fara sa fie ingradit, cum ar fi sa puna niste spectacole experiment, sa scrie sa si joace pe textele lui, sa plece cu 3 lei in buzunar sa vada lumea si sa manince o data pe zi…
Citeodata, asta, frelancerul, nu are de ales, pur si simplu. Si alege sa munceasca singur, pentru el, decit sa fie negru pe plantatie. Eu nu am avut de ales, nu ca as fi fost vreun spirit aventurier, asa s-a intimplat, am si obosit sa ma mai gindesc la asta. Dar asa lucrurile. Ca mine mai sint multi, mai tineri, mai batrini, mai isteti, se pliaza pe vremuri, pe ideologii, pe”ce cere piata, eu nu prea. Eu o tin gaia-matu de ale mele si asta ma face uneori sa ma simt ca un loser, dar noroc ca imi trece. Insa aici sintem. Si azi am o zi din aia in care ma simt ultima gasca cu citeva pene pe care vrea sa I le jumuleasca cineva, in speta fiscul, nu ca eu as avea prea multe ci pentru ca el vrea sa fie mai infoiat…
Ieri imi venea sa pling, asa pe strada, si putin a lipsit sa nu ma fac de ris cind a trecut o ambulanta cu sirenele pornite, avea o urgenta, m-a busit plinsul in mijlocul bulevardului. Nu, asta cu lacrimile care imi tasnesc din ochi instant si ghiara care ma stringe de git cind trece ambulanta cu sirena pornita pe linga mine, nu mi-a trecut. Dar senzatia asta am avut o cind am inteles durea in cur a guvernantilor fata de noi. A lui Gabriel Biris, in speta, am citit undeva ca asta e proeictul lui, neacceptat de guvernul Ciolos si luat de bun acum, de ai lui Tudose si a staff ului lui care ne-au bagat pe toti intr-o oala. Prietene, eu sint plecata dupa radacini, asta o sa primesti-Ra-da-cini ca bani nu am. Cind o sa am, o sa afli, ca eu lucrez pe contract, dar tu stii asta deja, nu?….
‘Hai nea Ilie, hai, nea Ilie! Se grăbi Jupuitul, pocnind încheietoarea genţii.
– Păi nu ţi-am spus că n-am ?! zise Moromete vinovat. Ce să-ţi fac dacă n-am! De unde să dau? N-am!”
Si uite asa tot Victor Rebengiuc ma face sa rid. Cu Jupuitul lui, cu salcimul lui, cu aerul lui aprig de taran care tine cu dintii de pamintul lui…
Sint praf, oameni buni. Sint un om, o femeie ca atitea altele, ratacita intr-o padure salbatica unde statul joaca baba oarba cu noi. Anul trecut ne-au acuzat ca nu stim sa citim legislatie, ca nu stim ce buna e ordonanta 13, anul asta trebuie sa invatam fiscalitate. Cind eu va zic ca astia vor sa ne faca contabili si finantisti, voi nu si nu, ca e bine. Nu e bine, lasa-ne asa, stimate, cum sintem noi, cu nebunul de Hamlet in brate, cu lacrimile Masei si dorul ei de Moscova, lasa-ne cu Idiotul nostru, ia-ne banii cu arta, fara sa simtim ca ne faci la buzunare. Eu platesc, lasa-ma sa cred ca ma respecti in timp ce ma lasi, zambind, in strada, intr-o cutie de carton.
Cind am fost la Stela Popescu, holul teatrului era plin de coroane imense, cu tricolor. Stiti, eu am obsesia asta, cu coroanele, cu florile, cu “omagiile” pe care le aduc toti, niste coroane imense care dadeau sa moara… Stiti cite Stele Popescu se mai ascund printre actorii care-s inca vii? Stiti cite Tamara Bucuciuceanu asteapta rolul vietii? Stiti cite Irina Petrescu ramin fara bani de chirie asteptind”o lumina la etajul 10?” Toti au nevoie de respect, de consideratie, de conditii civilizate de viata, de asta au nevoie… De Normalitate. De Normalitate. De Normalitate.
DA..ACTORII MARI SI MICI, CINE MAI ARE NEVOIE DE EI AZI? CUI II MAI TREBUIE VISE, SPERANTE SAU ACEA CLIPA CAND UN ASEMENEA PERSONAJ INTERPRETEAZA IN ASA FEL UN ROL DE PARCA TI SE PARE CA PANA SI TU O POTI FACE? HMM..TOTI SANTEM ACTORI AZI IN TRAGEDIA VIETII, FIECARE CU MASCA, MINCIUNILE, ADEVARURILE SAU DRAMELE LOR . DAR..ESTE NEVOIE DE ACTORI CA SA NE INVETE CUM SA JUCAM, IAR EU ZIC ..MULTUMESC ACTORULE CA ESTI “EU ” DE ATATEA ORI !
Multumesc, multumim!!