Hristos a inviat!

/
8 mins read

Hristos a inviat  si la multi ani !

Asa obisnuia sa ne spuna parintele Popescu, Ioan Popescu, parintele paroh pe care l-am prins eu la biserica din sat. Asa ne spunea, cand ne miruia, in fiecare duminica de dupa Paste! Poate v-am mai spus ca am crescut pe langa biserica – cum cresc copii de la tara, copii ai caror parinti canta in corul bisericii; voiam nu voiam (mai mult nu voiam!) eram in fiece duminica la biserica.

Aveam scaunul bunicii mele, perna ei,  covorasele toarse la razboi  erau subtirele  si e greu sa stai in genuchi pe lespedea rece …

Am ramas de atunci cu multe locuri luminoase in inima mea de copil legate de Invierea Domnului, cum ar fi faptul ca, indifferent de vreme,  slujba de Inviere e de-a dreptul  maiestuoasa. Parintele fusese misionar in Africa ani buni, se oprise  la  parohia din sat unde isi gasise locul , isi facuse o casa oarecare in spatele casei matusii mele  si preoteasa lui avea strana ei din care era nelipsita! Era asa de discreta si de frumoasa si de blanda incat multa vreme, fetita fiind, am crezut ca asa se intimpla cand te mariti cu un preot.

Slujba, spuneam, era rostita in 3 limbi – latina, greaca si romana, corul canta in vreo trei variante Hristos a Inviat – era poate singura data cand, pana si cei care nu aveau cine stie ce voce, indrazneau sa cante tare. Recunosc, noi copii eram mai detasati (abia dupa ce am plecat de acasa si am ajuns in alte locuri am inteles de ce copilarie frumoasa  avusesem  eu  parte) si mult mai atenti la cei care cantau tare si fals in urechile noaste. Stiu ca de cateva ori mama m-a admonestat sa nu mai rad de ei, ca nu e nicio smecherie in faptul eu stiu canta corect, ca nu am nici un merit, ca e si asta un dar primit de la Dumnezeu. Indiferent de cum era vremea, slujba era tinuta exact ca la carte, nu odata s-a intimplat sa tremuram de se auzeau vocile dardaind. Ce nu am vazut nicaieri e ca, dupa ce se canta Hristos a Inviat, se inchideau usile bisericii, toata lumea era in curte, doar preotul se apropia de usa si batea cu crucea in usa de trei ori! Dupa fiecare bataie in usa, se auzea intr-un fel anume pentru ca biserica era goala si inauntru era un singur om (niciodata nu m-am prins cine era!). Iata dialogul dintre parintele paroh si persoana dinauntru:

–       Radicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă radicaţi porţile cele veşnice şi va intra Imparatul Slavei!

–       Cine este acesta, Imparatul Slavei?

–        Domnul cel tare si puternic, Domnul cel tare in razboi.

–       Radicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă radicaţi porţile cele veşnice şi va intra Imparatul Slavei!

–       Cine este acesta Imparatul Slavei?

–       Domnul puterilor, Acesta este Imparatul Slavei.

 

Abia acum se deschideau  usile si toata lumea putea intra in biserica. Pentru mine era momentul cel mai frumos din toata ceremonia. Tot acest final venea cu o o solemnitate aparte, o stare atat de speciala purtam cu mine, incat si azi aud cum suna  bataia cu crucea.

Si slujba continua, noi plecam la cimitir, da, in noaptea de Paste toata lumea mergea la cei plecati, cu  Lumina. Era singura data cand cimitirul era luminat si nimeni nu plingea la morminte.

Dupa aceea noi, copii, mergeam acasa, mai dormeam o tura dupa care ne imbracam cu hainele cele mai frumoase sau cu cele cu care ne-am innoit si plecam din nou sa luam Paste. Se iveau zorile cand se termina slujba si, in curtea bisericii, oamenii care lucrau cu parintele aveau, pe cele doua mese de piatra cateva  cosuri mari pline cu oua rosii, vin si covrigi care erau impartite tuturor. Mergeam acasa, mancam si ne culcam din nou. Poate de asta ziua de Paste mi se parea o zi lunga si frumoasa.

Am fost si acum de Paste la Inviere, la biserica Otetari, o biserica mica, frumoasa, ascunsa cumva privirilor. Mi-am cumparat lumanari mari (asa vreau eu, nu-mi plac candele albe din comert cu ceara aia, alba, care miroase oribil  si care imi amintesc instinctiv de morminte). Aveau pregatite si hartiile aferente. A inceput ploaia, lumea se codea sa iasa afara, noi am iesit, altfel de ce m-am mai dus? Nu m-a topit ploaia, nu am racit. Pe langa mine era un baietel care canta din toti plaminii lui Hristos a inviat! Canta tare, peste toata lumea, in contratimp, aproape ca doar el se auzea, era asa de bucuros ca poate sa faca asta si nu-l cearta nimeni ca toata lumea se uita la el si zambea. Copilul era fericit.

…Am lasat sa treaca valul de lume, ne-am asezat la un fel de rand, sa intram din nou in biserica sa ne luam Pasti. In fata noastra doua adolescenete, una din ele, sub umbrela, cu o geanta  imensa atarnata de umar, cu o claie de par rosu  atat de chinuit de vopsea ca arata ca o matura infoiata, vorbea la telefon, tare, in fata mea ”auzi mai, stii care e ultimul banc? A inviat Hristos!! Ha ha ha !!!”

M-am socat.   Ce sa-i spun? Cum sa-i spui unei fete machiata  de club in noaptea de Inviere ca nu e ok sa faci glume de astea sau ce? Am ramas toti cam fara grai si ma tot gandesc de atunci daca toata generatia asta ia totul la misto! La urma urmei, cine e vinovat ca ei sunt asa?.As fi vrut,  inca mai vreau,  sa pot sa fac ceva, sa zic ceva, nu am stiu, nu am putut.

Ieri am deschid FB si am vazut niste postari, era cineva care facea mare caz de ateismul lui si al fratelui lui si povestea incantat cat misto faceau de familia lor cand veneau de la Inviere si incheia cu un victorios ”Hristos nu a inviat!” L-am scos din lista dorindu-i din suflet sa fie fericit asa cum stie el. L-am scos din lista ca mi strica bucuria.

 

10 Comments

  1. Adevarat a inviat !
    Ce copil frumos ai fost…si ce copil frumos te-ai facut cand ai crescut mare ! 🙂
    Pentru sufletelul tau, Invierea din copilarie o sa-ti fie mereu Lumina…pe ea ai cladit si te sprijini…si e bine asa…
    Anul asta…si ploaia…n-a fost in zadar – ma uitam la oamenii care aproape fugeau grabiti cu lumanarea si punguta de Paste sa ajunga mai repede acasa…era asa liniste peste ei toti totusi…noapte dar lumina, deasupra copacii verzi, cu frunzele abia nascute – m-am agatat cu ochii de streasina bisericii, cautand cerul si plangand incetunel..odata cu ploaia…
    Am auzit vorbe, oleaca injuraturi chiar, mai in barba asa, de la cei care treceau prin jur (ca de, era aglomeratie si lumea flamanda dupa postul sfant, nu?)…
    Altadata m-as fi framantat mai rau, cum ai spus tu…acum am inceput sa tac mai mult si mai adanc si simt ca fiecare trebuie sa le traiasca pe ale lui…tinerii rad, copiii nu mai stiu sa priveasca in sus…nimeni nu mai prea intinde mana a calauza…dar cred ca totul face parte din Rost – am fost si suntem ocrotiti la tot pasul – dar trebuie sa mai crestem si singuri, sa mai si meritam – si timpurile se schimba pic cu pic…si o sa vina si clipa sa alegem ! si nimic n-o sa mai ramana ascuns…

    • frumos mai stii sa mi le spui ..cred ca e important ca simti cum simti mai intii pentru tine …asta te face bogat si linistit de averea ta ;si pe urma linistea si bogatia din tine se vad frumos si curat …in fiecare zi crestem cite un pic si e de bine ..multumesc pentru tot !!

  2. Cristos a inviat, Nuami!
    Pe mine nu m-a socat povestea ta si nici nu mi se pare ca ar fi caracteristica “de-generatiei urmatoare”.
    Mai intai a fost inscriptia de pe zidurile Sorbonei: “D-zeu a murit. Semnat: Nietzsche”. Ce-i drept, era un “banc” mai cult ala, dar raspunsul e acelasi: “Nietzsche a murit. Semnat: D-zeu.”

  3. Ma bucur atat de mult ca te-am descoperit aici! Sun fanul tau infocat si vreau mereu sa aud de tine, sa te vad… Asa ca imi doresc sa am mereu ceva nou si frumos din tine… din prea plinul tau sufletesc.
    Ma regasesc in povestirea ta despre Paste… Asa era si in copilaria mea.
    Hristos a inviat, Nuami!
    Sa scrii si sa postezi mereu pentru ca imi dai curaj, mult curaj! E ca o psihoterapie pentru

  4. Adevarat a inviat!Cinste mamei ce te-a crescut, ii pup mana oriunde ar fi.Mama lui Nuami… sarut-mana!Asa strigam cand eram mici, acum mai am putin si fac juma de suta.De cand ma stiu in fiecare am mers la Inviere.De anul trecut insa chiar in noapte sfanta baiatul a inceput sa nu mai fie acel copil pe care atata de greu l-am crescut.Poate vom vorbi odata despre acest aspect.Sunt lucruri care dor naprasnic.Nu stiu unde sa ma mai duc sa-l luminez, ce slujbe sa mai fac.Caut de un an un preot care sa-mi zica, ce mai pot face sa-mi aduc baiatul in lumina.Voi stiti pe cineva?Eu locuiesc aproape de Focsani, am fost la parintele Argatu, Doamne ce puternic e si ce har are!Si la alti preoti din prejurimi, sunt mai linistita, dar de la el….nimic.

    • of…cit trebuie sa te doara ..de-as stii cum sa te invat !!eu am avut noroc …cu mama mea , cu tata care nu s-a bagat peste mama ..cred ca rugaciunea ajuta ..si poate intr-o zi baiatul tau s se va lumina !sper si o sa ma gindesc la tine !te imbratisez cu toata dragostea!

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Previous Story

La peste 40 de ani mai cred

Previous Story

Tigaia

Latest from Din viata de zi cu zi

Arunca buletinul

Arunca buletinul. Arunca-l in fundul gentii. Arunca-l intr-un sertar. Arunca-l cu restul

Ai un foc?

Ai mei,  toti, stiu ca sint patimasa, ma rog, cei care ma