Maria Lataretu artista vs Maria Lataretu subiectul de talk show, Pepe, Maruta, Oana Zavoranu si o zi obositoare

Am cam ramas in urma cu mondenitatile, alea cate erau. Si pentru ca ieri se lucra ceva pe calculatorul meu zic “ia sa vedem ce mai e pe la televizor “. Simona, cu o peruca neagra (presa a scris ca cica si-ar fi schimbat look-ul), vorbea cu o doamna despre Maria Lataretu si jos era titrat, mare si labartat, “moarte suspecta“.

Citisem mai devreme un post al unui domn pe care nu-l cunosc personal, dar cand reusesc sa citesc ce scrie domnia sa ma cam da pe spate  (e vorba de Viorel Ilisoi – il gasiti in Jurnalul National si uneori la mine pe FB, pe perete), ca vor folosi ceva material documentar din ce facuse domnia sa. Dintre toti cantaretii din aceea perioada, Maria Lataretu nu stiu de ce mi-e aproape, mi-e drag sa o ascult cantind, desi nu ma omor dupa muzica populara. Ea e altfel, la ea e ceva care rezoneaza cumva in mine. Cateodata, recunosc, imi pun singura cate o piesa si ma intreb cum reusesa sa treaca, sa zicem, de o depresie in dragoste, o femeie ca  ea. Din acest motiv nu am putut sa stau sa urmaresc emisiunea. Mi-e draga Simona, dar urasc sa scotocim si sa rascolim pe ici pe colo doar, doar facem de-o emisiune…

Ma mut pe Pro si ce vad?! Maruta la costum negru si papion mov. Haide, zic, ce-o fi… Si ma prind! Se insoara Pepe! In direct!…

Il stiu bine pe Pepe. Il stiu dinainte de a se insura cu Oana, il stiu de cand nepotul lui Miguel era pustiulica si batea la o toba stand calare pe ea. Mi-a placut familia lui – i-am avut in emisiuni, oameni foarte educati, cu toti cei 7 ani de acasa, iar Pepe, dincolo de cum il percepe lumea la tv, e un baiat cald si bun. Ma uitam aseara la el, parea usor intimidat de ce se intampla acolo, cu atata lume si atatea camere, cu toata emotia si nebunia intr-o emisiune in direct … Noroc cu Maruta care vorbea ca mitraliera si umbla printre invitati.

Evident ca toate programele de stiri au beneficiat de imagini de la Pro care a avut exclusivitate. Am vazut doamne  proaspat  coafate carora vintul le arunca parul pe fata de nu mai recunosteam pe nimeni, rochii frumoase care mai de care  intr-o batalie demult pierduta cu vantul, cosuri cu flori si cutii mari cu cadouri si muuulte  cupluri  nelipsite de la astfel de evenimente. Evident, in fata, mot, erau Prigoana cu nevasta – el in negru ea in rosu, el explicand cum ca  se mai imbraca in negru acum dar cand o sa fie el primar o sa se imbrace doar in alb sa se vada mizeria din Bucuresti!

Noroc ca a mai plecat operatorul si am vazut si alta lume. La aceeasi masa, e drept, despartiti de vreo trei barbati, Marcel Pavel si…Ogica!!! Nu mi-a venit sa cred!… Si acum ziceti-mi voi: nu e gafa? Bine, ca nu stiu ce cauta Ogica acolo, asta e altceva …dar…

Altfel, parea ca lumea se simte bine, destul cat sa faca audienta (dincolo se rascolea in trecutul medical al Mariei Lataretu!!!), mire, mireasa , socrii…lume emotionata…Nu am trecut prin asa ceva, dar nu stiu de ce nu–i simt lipsa.

Tarziu, cand toata lumea dormea am dat din intamplare peste o interventie a Oanei. Era spasita, isi alegea vorbele, recunostea ca a gresit. Dar  toate astea intr-un suvoi de discurs oprit cu greu pentru publicitatea care batea demult la usa.

Se zice ca nu poti sa judeci (si nici nu trebuie) pe cineva pana nu esti in papucii lui. Aseara mi-am multumit mie, inca odata, ca sunt un om oarecare, cu o viata plicticoasa.

Lor, mirilor, le doresc sa fie pentru toata viata, asa cum s-au exprimat si ei, iar Oanei (am intrebat-o odata dupa multele ei ore de vorbit la otv daca nu oboseste si mi-a zis ca nu!!) – ii doresc sa se lumineze!