Oameni.La 2 mai

Cred foarte mult in puterea exemplului; in felul in care stii si reusesti  sa vezi dincolo de aparente, dincolo de interesele primare, chiar daca ele  se numesc  bani, nume, conturi …Am crezut si am sperat mereu ca in lumea nebuna a anilor 2000 mai e loc de curatenie si de oameni buni, pina in adincul inimii. Ca mai sint barbati care iubesc  definitiv, pina dincolo de viata, si care stiu ca singurul bun al tau e femeia de linga tine. Femeie care e la fel ca tine. Femeie frumoasa si devotata, femeie care stie ca universul ei incepe de la el si se sfirseste acolo  unde el incuie …

Am mai spus, si o sa spun atita vreme cit o sa cred in asta- eu ii admir si-i  iubesc pe barbati; pe barbatii pe care i-am cunoscut si carora le-am facut loc in viata mea- prieteni sau iubiti- cu care  am stat la masa,  cu care am stat de vorba pina in zori, pe care i-am vazut linga familiile lor si mi-am zic “Doamne, mai exista asa ceva !! Mai avem o speranta!

Pe ei  i-am vazut prima data anul trecut, tot in vacanta! O fata draga mie, Sorina Enea pe numele,  era la mare cu Cornel,  sotul ei, si cum tot bintuiam prin statiuni Cristina mea zice, hai sa ne vedem cu ei. Si uite asa ne-a luat Sorina de mina (mincasem in Vama la Corsarul, jale !)si ne-a zis ‘”lasa ca va duc eu  undeva, o sa va placa!” si asa am intrat in curtea lor, curte frumoasa si primitoare, unde totul e facut cu migala, cu iscusita, cu sacrificii si cu multa dragoste.

A fost dragoste la prima vedere;  a fost una din acele putine intilniri in care inima ti se umple de bucurie, cind te simti de parca acolo ai fost mereu si unde zimbetul nu dispare niciodata! Chiar daca necazurile vin si ele unul dupa altul, chiar daca mereu e ceva ce trebuie rezolvat sau se intimpla ceva ce doare, zimbetul si bunavointa si buna crestere nu dispar niciodata din curtea de pe strada  Aurel Vlaicu.

Bunicul  lui, al lui Fane, e unul dintre primii oameni  care s-au asezat in 2 Mai. Fane e asa cum trebuie sa fie  un barbat- e inalt si bine legat, muschii lui nu sint de la sala, sint de la munca lui de scafandru si ce mai face in timpul liber. Ca el nu sta niciodata degeaba;  rar cind sta de vorba cu musafirii –dar si atunci mai face ceva pentru confortul  lor sau scoate vin, cules de mina lui Lili ”bob cu bob “ cum zice el; ori isi repara bicicleta  cu care pleaca la munca. Nu stiu daca e ceva ce nu face sau nu stie sa faca el. Si daca nu stie –invata. Fane e un urias blind si vesel, cu ochii mari albastri, in care luceste o bucurie si o bunatate cum rar am vazut! Fane e fiul unei mama care nu a vorbit niciodata si poate de asta natura l-a daruit cu un umor nebun si sanatos, cu un stil de a povesti asa de natural ca treceau ore si nu ne dadeam seama cum au trecut . Fane e un om pentru care notiunea de devotament si  iubire e in aerul pe care il respira. Linga el sta de 20 de ani  Lili…Lili e frumoasa de pica  are 42 de ani dar nu-mi puteam lua ochii de la ea. E subtire, fara pic de  celulita( cad si eu in pacate de astea!!)cu niste ochi mari albastri cu o fata luminoasa si curata asa cum ii e inima.

Dupa ce i-am cunoscut anul trecut ne-am hotarit sa  mergem la ei. Mi-e draga plaja de la 2 Mai  si cum lipsea o casa unde sa ma simt bine …ne-am intors. De data asta  pentru o saptamina. Si bine am facut. Am avut o sapatamina minunata, cu zile perfecte (rar o sa ma auziti spunind asa ceva !) in care mi-am intarit convingerea ca barbatii sint niste aici ca sa ne fie adapost si sprijin, ca ei exista, atitia citi mai sint,  ca mai exista oameni pe lumea asta care stiu sa fie una, care stiu sa se respecte, care se iubesc din adincul inimii, fara niciun fel de artificii mincinoase menite sa ascunde te miri ce …

Lili e frumoasa si buna  si iscusita in toate(de la gatit, tinut casa la facut injectii la nevoie, ca a facut si scoala  sanitara !)dar e nu e moale si nici bleaga . E buna si ingaduitoare, e educata si are o sclipire in ochi care te face sa o iubesti si sa nu-ti  iei ochii de la ea…Lili e stapina casei asa cum e si Fane. Ei fac totul impreuna –in tacere, fara multe vorbe, fara reprosuri, fara cuvinte aruncate la iuteala. Si rid  din toata inima, rid si-ti povestesc cu drag lucruri de ale lor care te fac partas la fericirea sau la necazurile lor .

Au aceeasi bucurie de a te primi, de a-ti pune in fata tot ce au mai bun in casa, de la siropul facut de Lili la visinata primita cadou; la ei am mincat pentru prima data rapane  cu sos de maioneza  sau cu rosii si usturoi( doamne !nu mai puteam opri din mincat!), culese si curatate de Fane si pregatite  evident! tot de el. La ei am mincat cei mai buni guvizi –curatati de oase si osisoare, ne-a spus de dimineata”deseara va va fac chipsurie de peste” !

M-am indragostit de ei si de felul in care si-au construit tot ce au- casuta lor si tihna lor. Fane munceste mereu  Lili e acasa si tine tot …Cind ne trezeam diminetile ma uitam cum uriasul ala blond ne facea cafea, cara de prin frigider mincare, spala vase, curate peste sau vinete de la ei din gradina …

Asa cum Lili a stat urcata pe scara si-a taiat singura via. Nu avea cine; ei doi se au unul pe altul; o au si pe Danuta, fata lor, e inca mica, are 13 ani dar are ochii albastri ca ai lui Fane si pistrui. Si e lipita de ei cum rar am vazut copii azi. Fane si Lili  au grija de parintii lor(mama lui e acolo, ai lui Lili sint la Buzau dar se duc cind pot si mai fac una alta acolo!) au casa mereu  deschisa  pentru rude sau prieteni ; si stiti ce mi s-a parut fabulos? Toti oamenii pe care i-am intilnit in casa lor sint parca speciali. De parca bunatatea, buna lor crestere si dragostea din casa aia par sa aduca  doar oameni asemeni lor.

A fost o saptamina in care as fi vrut ca timpul sa se opreasca in loc…

M-am tot gindit la ei de cind m-am intors si ne-am promis sa facem cumva sa mergem si la iarna- cind marea o sa fie singura si rece …sa-i tinem de urit ; ma rog  sa-i tina Dzeu sanatosi  sa vi-i  pot arata cu degetul  mult timp de acum incolo si sa  spun din toata inima –asa  da. Am stat citeva zile in curte, unde e amenajata o bucatarie de vara deschisa,si mi-am dat seama ca e una din situatiile  in care mi-a parut rau ca nu mai am emisune la tv –mi-ar fi placut sa vi-i aduc, sa-i stirnesc si si sa-i las pe ei sa vorbeasca.I-ati fi iubit .

Am mai venit asa, exact cu un an in urma – de la Zalau, de la Meseseni…Vorbesc cu ei si acum la telefon, i-am promis Liviei ca merg la ei anul asta dar nu am reusit …mai e pina de revelion, vom vedea…Probabil ca mai sint multi oameni asa, oameni buni si speciali care sfintesc locurile  unde traiesc si oamenii care le  calca pragul! Totul e sa-i  gasim si sa incercam sa invatam de la ei . Cum e sa fii unul, la bine si la greu. 

Am plecat catre”jungla” cum ii zice Fane Bucurestiului si Lili avea ochii in lacrimi. Sintem prieteni pe viata . Nu a spus nimeni nicio vorba dar asa am simtit cind am plecat  si ei au ramas uitindu-se dupa noi. Multumesc LIli, sa traiesti Fane!