Ce sa-i spun …

A trecut ceva vreme de cind nu ne-am “vazut” pe aici! A fost o perioada aglomerata, un pic nelinistita din griji de mama, de copii, de prieteni … asa s-a intimplat, ca probabil asa e in viata, toate vin deodata – si bune si rele …

Incerc sa-mi iau lectiile de rigoare din fiecare imprejurare din viata mea in care totu e parca altfel desenat; pesemene ca Cineva, de undeva, are alte planuri cu noi. Sper in asta, cred ca Cineva vegheaza sa ne ridicam de fiecare data cind cadem… sa ne gindim  la lucrurile cu adevarat importante din vietile noastre, acelea care ne fac sa credem ca aia e culoarea reala a fericirii, gustul victoriei, bucuria si implinirea de om… Asa cred ca e… altfel am fi pierduti si singuri.

Se incheie vara …oarecum. Am sperat intotdeauna ca toamna sa vina cu lucruri noi, cu schimbari, cu bucurii. Nu stiu de ce, nu ma intrebati, ca nu stiu sa explic. Ma gindesc doar ca toamna – toamna unui an, toamna unei vieti, toamna unei iubiri… toamnele astea sint tot atitea povesti care asteapta sa fie scrise si puse intr-un loc de unde sa  poata fi de folos; uneori e bine sa-ti iei povestea la pachet, sa pleci cu ea si sa stai un pic de vorba, sa ne lamurim – pe unde sintem? Mai sintem? Sau doar ne prefacem si iarna rinjeste la colt, asteptind disperata lacrimile pe care sa le preschimbe in turturi numai buni sa strapunga inimi? Ori sintem  inca tulburati de una si de alta si ne-am ratacit intre munti de drumuri si de ginduri ? Sau poate ar trebui sa-si ia fiecare toamna lui si sa se duca mai catre o blinda si confortabila iarna ?

Asa zic … cu toamna in gind, cu toamna de brat, eu plec la mare. La o mare. Unde altfel ai putea sa-ti faci curat in inima si in viata decit pe malul ei, la picioarele ei, sub privirile ei prietenoase si sa-i spui “uite, draga mea, ce am mai facut “? Sa i le spui, bune si rele, sa -ti iei ramas bun sau sa te legi pe viata … mai departe …

“Viata e frumoasa” zic creatorii de frumos…si reusesc adesea sa o spuna si oamenii care stiu gasi fericire in lucruri si bucurii marunte. Nu dau lectii; spun doar ca atunci cind pui in balanta cam tot ce traiesti, cunosti, vezi, simti …  incepi sa te trezesti zimbind, sa intinzi mina si sa mingii, sa te uiti la ochii albastri care dau sa se trezeasca si la soarele care intra pe geam… Viata e frumoasa …

Sa nu ma dati disparuta… ma duc la mare, ginditi-va cam  ce vreti sa-i spun, dincolo de faptul ca va e dor de ea… si vin. Inapoi la ale noastre.

Zile senine si bucurii va doresc!

 

 

 

10 thoughts on “Ce sa-i spun …”

  1. Spune-i ca o iubesc…ajung si eu candva, imi ard talpile de dorul ei, al valurilor, al linistii noaptea, al viselor…spune-i ca-i multumesc pentru ca de ceva ani in jurul ferestrelor mele aud in fiecare dimineata pescarusi…stiu ca ea i-a trimis…spune-i ca ma bucur ca m-am nascut s-o pot vedea, sa-i povestesc iubiri, sa o alint, sa ma legene in brate…sau mai bine…spune-i doar ca o Iubesc, restul il stie Ea bine :)…

    Reply
  2. Indraznesc sa iti trimit o poezie scrisa de mine,nu ma cred scriitoare,e o timida incercare doar:
    Iubesc marea asa cum este ea,
    Pe vreme buna si pe vreme rea.
    Iubesc marea-nspumata vara,
    Cand ne cuprinde si ne-alina cu racoarea.
    Iubesc marea furioasa cum e-n iarna,
    Cand,ca orice poveste-n viata
    Se napusteste,se rastoarna,
    Se linisteste apoi incet,incet,
    Isi trage sufletul ca si un biet drumet.
    Si isi urmeaza drumul incet,incetisor,
    Cu fiecare val ducand alt dor.
    Si fiecare spuma ne sopteste
    Ferice fii tu cel care iubeste
    Si verde si albastru si albul inspumat,
    Iubeste rasaritul si apusul
    Si cerul instelat.

    Atat de mult s-a potrivit tema ta cu aceasta poezie incat am vrut sa ti-o impartasesc.
    Sa ai parte de zile frumoase Nuami si marea sa iti aline sufletul ravasit de pierderea prietenului tau drag.
    Iar pentru mine spune-i sa imi apere corabia si sa indeparteze de noi toate cele rele.

    Reply

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.