Consideratii generale

 Nu am spirit de intreprinzator, sint toanta si nu ma  descurc! Nu stiu sa spun ca sint asa si pe dincolo si nici nu stiu sa sun pe cine trebuie, unde trebuie, daca ma arde…cind e vorba despre mine. In situatii care ii priveste pe alti da, sint in stare sa si cersesc, am mai facut-o cu niste baieti pentru niste copii, sun, implor,  rog, pentru mine insa nu am aceasta atitudine de darimator de usi sau geamuri, cum dracu s-or numi, care sa deschida ceva.  Si nci nu sint in stare sa sun omul care mi-a promis ceva si a uitat! In vremea in care lumea se ducea la turci si cara blugi si tricouri sclipicioase cu autocarul si se descurca la vama cu argintul pe care il vindea in rate, eu ca toanta, am plecat la teatru! Ha ha ha! Inca rid, dar mi-am dat seama ca nu sint in stare de mai mult. Si mi-am mai seama de o chestie- asta nu e atitudine de invingator, nene!

Nu mai stiu cum e sa fii invingator azi…

De ceva vreme am reusit sa nu mai simt aceea nevoie de fundal sonor pe care mi-l asigura televizorul. Poate satula de mizeriile si timpeniile pe care mi le livra. Am reusit sa stau asa, in liniste, sa-mi adun mintile si gindurile si sa nu mai am senzatia ca e musai sa fiu la curent cu ce se mai intimpla. Latratul asta excesiv in emisiuni care mai de care mai jalnice, ca si cum emisiune se cheama tot ce sta in cur pe un fotoliu si citeste de pe prompter o stire; sau in care  frumoasa prezentatoare, toata numai cu bucle si cu picioarele lungi unse cu ulei sa straluceasca( de ce dracu si-or da cu ulei sa-imputa canapele ?) in cadrele largi, plina de importanta, intreaba o persoana cu chip si arsenal de femeie, daca in planurile ei intra si sa ramina insarcinata; ma socheaza de fiecare data cind ma rataceasc pe la emisiuni de astea, contrastul puternic intre prezentatorii scrobiti, pusi la patru ace si un kil de sclipici, care vorbesc pretios si cu dictie  doar din virful buzelor  si prezentele in platou, una mai low decit alta( ca sa nu zic  ridicol si vulgare) si mizeriile pe care le dezbat plini de importanta,  seriosi mai ceva la la Consiliul European, ca si cum in clipa aia, soarta lumii depinde de intrebarile legate de o aventura a unui bursuc  de care se indragostesc broastele pe capete.

Din cind in cind insa mai deschid televizorul si iar dau peste ele-ca e vremea lor. Si ele au admiratori si emisiunile astea vor trai atita vreme cit lumea va fi dispusa sa se uite la niste timpenii inventate, in care limbajul este  fix ca ca la satra, protagonistii sint oameni fara joburi care se duc pe 3 lei, se prefac ca  se cearta si-i vede lumea la televizor, e cel mai usor mod de a castiga bani.

Mi-am dat seama ca nu ma pricep la mai nimic ieri  dimineata cind am auzit ca FMI a recomandat guvernului sa incurajeze privatizarea. Brusc am avut o revelatie, am inteles ca nu stiu sa fac nimic, ca nu sint in stare sa am initiative, ca nu sint din cal nici magar-sint actor fara contracte, deci praf. Sint unul care isi asuma ce e, care stie ca a hotarit  pagubos in viata asta,  dar care nu se poate opri sa nu rida, intii de el si pe urma de restul. Ca e de ras, doar nu mai putem sa vedem comicul pe linga vulgaritate. Cum ar fi sa spui tu singur despre tine ca esti educat si cu mult bun simt, desi tot ce faci spune altceva, si in timp ce te ridici  singura  in slavi moderatorul te taie si cere publicitate …

Lumea cu care ma intilnesc pe strada, ma intreba de ce nu mai fac emisiune. Cu Teo. Si le spun ca nu mai vreau, ca nu pot sa stau sa le explic in mijlocul magazinului, ca nu depinde de mine sau de ea. Ca de la un moment incolo lucrurile se mai schimba, ca nu poti sa o tii gaia matu cu acelasi tip de emisiune ani la rind. Eu nu stiu ce vrea ea, stiu ce vreau eu. Da, m-as apuca maine de un format de emisiune, ca simt nevoie sa gasesc macar la tv  un pic de emotie si de caldura si de creativitate si de vorbe frumoase si calde, de oameni care stiu ce scot pe gura!  Felul in care se vorbeste acum e unul fara legatura cu limbajul normal al oamenilor obisnuiti, ca disperarea dupa audienta face  niste greseli de neaccept de la cine stie ce inseamna  si cum se face televiziune, desi pare ca tinjeste lumea dupa lucruri de calitate, aceeasi lume  continua sa se uite la ce e mai ieftin si mai la indemina de facut.

Am multe observatii de facut de acasa, din scaun de telespectator dezamagit si da, stiu ca multe  le-as face mai bine.  Dezamagit din postura unui om care se uita la tv nu a unui care, din defect profesional, vaneaza si simte greseli din 2 in 2 minute. E dezarmant sa vezi cum toata lumea vrea sa fie prezentatoare sau moderatoare, dar ea nu se poate concentra sa citeasca cuvintele de pe promter. ”Daca-i copil sa se joace, daca e cal sa traga, daca e popa sa citeasca”,cam asa zicea Creanga, nu? Nu ar mai mai bine sa si faca fiecare treaba lui, cea pe care si-o stie face frumos? Daca sti sa cinti asa frumos nu e mai bine sa  o lasi mai moale cu vorbitul in public?

De aia probabil  ma tot gindesc  daca nu ar trebui sa trag oblonul.

Sa-mi gasesc o slujbulita de secretara pe un salariu modic, sint suficient de batrina cit sa nu strimbe din nas vreo nevasta si destul de tinara cit sa umblu dupa sef cu agenda de lucru, sa-i spun ce program are, sa-i rezerv masa de doua persoane  desi stiu sigur ca a doua persoana  nu e nevasta-sa(ce-mi pasa mie ?), sa-i amintesc de intilnirea cu un fost coleg de facultate,  sa creez o situatie in care sa-l puna in dificultate pe cineva, un amic caruia vreau sa-i platesc o polita, ce nu as putea sa fiu asa un mic tiran? Asa am vazut in filme, (v-am zis ca sint praf, am in cap clisee din film, dar imi place de mor!  Stiti ce nu-mi place? Parcarea aia subterana, in care eu nu-mi mai amintesc unde mi-am lasat masina sau plec ultima si sint singura la ora aia… noroc ca noi nu avem parcari de astea, sint salvata!)

Ma intreb adesea uneori cit de tare esti cind te scoli dimineata cu o idée de afacere  si culmea! ai si cum si unde sa o implementezi! Am avut ghinon sa ma nasc cu un profil umanist cu care zau daca am ce face; mi-am luat-o peste ochi ( si inca mi-o iau, la pachet cu aprecierile, desigur!) ca nu ma misc, ca nu sint in stare sa pornesc o afacere, ca nu ma duce capul; si primul care da cu piatra sint eu; eu, ailalata care nu intelege de ce dracu nu  am si eu o idée, una macar care sa se dezvolte, sa aduca bani gramada si dupa aia sa stam cu paiul in mana, pe o saltea, intr-o piscina… frate… deci nu ma duce capul, chiar nu ma duce. Uneori ma suspectez de prostie, zau daca va mint. Pentru ca in toate situatiile in care eu trebuia sa fac si sa  dreg, nu am facut.  Cind ar fi trebuit sa ma supar nu m-am suparat si-am tacut sperind ca celalat va intelege dincolo de rabdarea mea. Ha ha ha… bine. Du-te de te culca Niculino! si lasa-ne cu lectiile, tu nu vezi ce e afara, nu vezi ce cainosenie a crescut? Vii tu rabdarea, cu a doua sansa, cu respectul, cu blindetea,  principii demodate la care nici dracul nu mai pune botul. Desi oameni care mai fac cercetari de piata spun limpede ca e nevoie de modele, de oameni pasionati de ceea ce fac, de oameni care razbesc tinind cu dintii de pasiunea lor si de curatenia in care isi construiesc proiectele! (Probabil ca ei nu vor avea niciodata bani de piscine, vor  avea doar de-un pai!)

La mult iubitul noastru televizor am vazut multe figuri cu aura de specialist, desi bunul simt iti spune ca e pe dinafara, ca nimic nu-l legitimeaza sa emita sentinte definitive. Dar mi-am dat seama ca asa se impune un om pe piata-il aduci la tv, in toate emisiunile, pina la sufocare, incepi cu hainele, piese, concerte etc… pina la testul de sarcina in direct. Si daca se lasa si cu bataie… waw!!

Eu nu vreau sa fac asta… ca nu pot. Poate as vrea, asa cum as vrea sa ma uit in ochii cuiva si sa mint senin, cum as vrea sa pot sa-l lingusesc pe unul care mi-ar face nu-s ce serviciu… si inca multe altele care iti pot face viata usoara. As vrea, dar nu pot. Nu sint in stare, asa cum imi vine sa ma ascund undeva cind cineva scrie sau spune despre mine ca sint asa si pe  dincolo, ma simt si prost, ma gindesc ca poate omul ala se inseala, daca nu ma ridic la asteptarile lui? Eu ma stiu cum sint, stiu cine sint si citi bani fac, la ce ne-ar folosi o oglinda mincinoasa?

Publicul nu e prost si e selectiv; ii trebuie doar, cred, o mana intinsa care sa-i dea de inteles ca rezolvarea problemelor  lui nu va veni de la mizeria de la tv. Si nici nu e de ris ce vede. Ca pentru a iesi dintr-o situatie de criza ai nevoie de toate resursele tale si de un entuziasm nebun pe care o emisiune tabloid nu ti-le  va da niciodata. Ti le  vei gasi in clipa in care o sa vezi la acelasi  televizor oameni  pasionati si devotati care, dincolo de vietile lor traite frumos si discret, au facut  eforturi supraomenesti pentru a-si atinge, ceea ce ei au numit, rostul vietii lor. Exista atitia oameni pasionati si dedicati si talentati, care se lupta cu toate piedicile pentru a face ceea ce e drept, ceea ce ii implineste, ceea ce le da un rost si un sens vietii, incit, o sa spun pina o sa mor, ca e nedrept sa privam publicul de bucuria de a-i cunoaste.