Mamaia

10 mins read

 

 

Mamaia…

Nu stiu sa va spun chestii senzationale despre ea, chiar nu stiu, nu le vad, nu ajung in cluburi exclusiviste ca nu am timp, noaptea prefer sa dorm  pentru ca a doua zi am de filmat, cam zilnic, pentru emisiunea de reality  si nici nu ma tavalesc sa-mi pierd noptile intr-un bumti bumti care, oricum urla si la Princess si la Castel si la Tan Tan. Pe acolo imi fac veacul, adica in zona aia. Am traversat odata Princess-ul intr-o seara, cind se hotarisera prietenele mele cele noi de la tvr, Ada si Claudia, sa facem o aroganta, sa ne cumparam pe la miezul noptii un Kurtos, unul singur la toate trei;  am trecut asa pe diagonala, era plin de fete subtirele, frumusele, cu gentile mici, elegante, puse la vedere pe masuta. Ce lume trista era acolo! Fete de fete tinere triste, ei, baietii, ca erau cam baieti nu barbati, tristi, blazati preocupati Dumnezeu stie de ce.  Sigur e ca nu am vazut decit niste fete sorbind tacticos din pahare frumoase  in care se lafaiau  celebrele doua paie  si priviri fara nimic in ele. Dar ce stiu eu?

Am ajuns in citeva seri catre zona de nord, unde s-au construit citeva imobile noi, mai fatoase, unde si cele citeva restaurante sint  mai de lux. Am intrat intr-o zi intr-unu din ele, am baut ceva si recunosc m-am simtit bine, desi eram intr-o gasca cu figure iubite de public, (Adelin Petrisor, Dan Helciug)nimeni nu s-a holbat la noi, nimeni nu m-a intrebat ce mai face Teo si ce emisiune face prilej cu care am realizat ca pe unde ma duc lumea ma intreaba de ea-pe strada, pe la cumparaturi  sau in  emisiuni. (Am observat, in schimb, ca ea nu vorbeste niciodata despre mine, in niciun interviu, in nici o discutie, nu  pomeneste niciodata numele meu.) Revenind la oile noastre, ca jupinul Pathelin, Mamaia nu mai e ce a fost, tasneste in week-end-uri cu defilarile  la care lumea sa inghesuie sa caste gura( m-am inghesuit si eu intr-o sambata si m-am uitat de jos la fete frumoase si ingrijite, machiate perfect, care arata perfect si ii inteleg pe strainii care-si petrec verile aici),  mai sclipeste  gratie cluburilor de fita unde in 3 secunde ai ramas fara telefon pentru ca ai facut imprudenta sa-l lasi din mama si… cam atit. Nefiind vreun fin observator sau cine stie ce petrecareata poate nu stiu eu unde sa -i caut stralucirea.Continua sa ma uimeasca lumea care plateste bani buni pentru aglomeratie, preturi mari, muzica la maxim si servicii muuult sub preturile afisate. O fi din patriotism?

Mamaia, noaptea, e aglomerata si agitata, e plin de familii cu copii, cu lampioane care sa inalta  luminos si frumos deasupra marii si odata  cu ele, pesemne, si dorintele oamenilor care le-au aprins si le-au trimis spre cer.  In seara despre care va povestesc plecam si noi catre capatul gondolelor.  Dupa kurtos. Masinile care incep sa defileze prin fata cluburilor sint una mai bengoasa ca alta ( déjà stiu unde si daca e musiu Mazare in zona, exact, recunoastem masina!) Eu terminasem emisiunea, eram gatita si smacuita, imbracata in pantaloni scurti albi (da!!! Ce tupeu! La mare merge!) si cu o bluza larga cazuta pe umeri…hi hi hi! Fetele de care vorbesc sint mult mai tinere decit mine,  genul subtire,  saten/blonda cu ochi albastri, genul de profesionist care  duce pe umeri proiecte grele, anchete sociale greu de privit daramite de produs, fete care stiu ce inseamna televiziunea adevarata, care au in singe respectul si dragostea de meseria asta, care si-o fac cu atita dedicatie cum am vazut rar! Da, recunosc,  si de asta m-am imprietenit cu ele, sint foarte  bune si, da, lucreza in tvr! Am mai spus-o, dupa 18 august  colaborarea mea cu tvr ajunge la final dar, asta nu ma poate opri sa  recunosc  faptul ca am avut niste suprize mari, ca am intilnit oameni pasionati si carora le datorez aparitii frumos impachetate, dupa ore indelungate la montaj!

Nu pot sa nu recunosc ca a fost destul de dificil, mai ales la inceput, cu oamenii cu care am fost in fata, una e sa-i stii si sa te hahai cu ei si e déjà altceva cind esti in fata camerei cu treaba; emisiunea e pe sfirsite, poate ne vom mai intilni poate nu, cert este ca si asta a fost un prilej ca eu sa “plec” acasa cu niste prieteni si cu bucuria de a fi descoperit niste niste oameni deosebiti. Pentru mine Tvr inseamna acum chipuri si nume. Pe care le admir si le respect.

Plecasem asadar cu fetele catre zona cea mai aglomerata, catre Casino, unde e lume cita frunza cita iarba, cind de la bariera apare linga noi o benga de masina,  un Lincoln, cred, din care se auzea opera!! Eh, na! Se merge  incet asa ca m-am putut uita in voie- soferul era un tip cam 50 de ani , blond, sincer, nu parea roman,  se uita curios  in toate partile; noi, ne-am cam holbat la el-era ceva nou intre muzicile care bubuie pe o parte si alta a falezei de-ti sparg timpanele, sa auzi opera si inca asa tare. Ne-am oprit si ne-am uitat obraznic si insistent si ce credeti! Omul a oprit! Pe mine m-a luat rasul, cum ma ia in momentele cele  mai nepotrivite, si le-am zis sa plecam ca omul cine stie ce a inteles. Salvarea a venit din spate, era Ovidiu Lipan Tandarica, cu masinuta lui decapotabila pe care i-o  stie tot litoralul. Ne-a vazut, a oprit, eu m-am aplecat peste portiera si i-am povestit cum am reusit sa  incurcam traficul! (Va dati seama ca la cite fete frumoase bintuie in zona  nu se uita nimeni la mine  doar ca eu m-am oprit si ma holbam asa, pe fata! Si mai si rideam!)Tandarica se cocosa de ras si zice ”bai, nu e acum un paparazzo in zona, ca prima data cind ne-au filmat era ziua si nici macar nu ne-am pupat!” Asa e, ne mai filmasera niste baieti in fata hotelului, ne-au vazut a doua zi  cind  ne oprisem sa ne salutam  si plecam la plaja. Cind m-am vazut  am inlemnit, habar nu am avut ca cineva ne-a filmat! De data asta insa am ras si sincer nici nu mi-a pasat!

Claudia, draga de ea, pe faza, a facut poze… care sint chiar waw! Dincolo de ele insa  e hohot de ras intre prieteni; Tandarica si cu mine ne  vedem in fiecare dimineata la micul dejun, eu beau 2 cafele, el un ceai verde si vorbim cite-n luna si in stele, ce  nu am apucat sa vorbim cind venea la emisiuni. Il vad ce tinar e, cita energie are  si mi-e drag sa-l ascult cind vorbeste despre tot ce-l pasioneaza.

Si, uite asa, m-am pomenit eu cu niste poze “compromitatoare” care isi merita povestea! Nu le-am aratat nimanui, dar o sa vi le arat voua, cu permisiunea lui; ridea smechereste cind i-am spus ca o sa le fac publice, nu de alta, dar prea am ras in seara aia ca sa o tinem pentru noi. Si pupatul face parte din regie, ca prea se uita lumea la noi, macar sa aiba motiv.

Altfel… marea  e cam cu tifna, de 4 zile e plina de alge, azi s-a mai linistit insa valurile sint mari si la cit de buna inotatoare sint am zis ca e mai bine sa o salut si sa  ma retrag, in semn de respect pentru un adversar mai puternic; pe seara ma duc sa o salut, poate gasesc un lampion sa-l aprind si sa-l inalt si sa -mi pun o dorinta- sa fim toti, impreuna cu ai nostri, vii si nevatamati.

 

6 Comments

  1. Recunosc faptl ca am ajuns aici datorita unui articol de pe libertatea unde scria ca ii reprosezi lui Teo ca nu te pomeneste in interviurile sale..Am vazut, am citit si nu mi se pare asa scandalos.

    • corect..nu er nimic scandalos era o remarca transformata de presa in saminta de scandal…ata inseamna ca citesc ce scriu!Multumesc pentru post!

  2. Suntem doi oameni din mulţime. Iubim soarele, avem un căţel, o pisică (ce frumos aţi spus într-o emisiune că ,,pisica face cozonaci”! Încercăm să ne înconjurăm de oameni buni, de oameni care ne spun ceva. Nu avem plasmă, ci televizoare mici, cât o ,,palmă”. Le folosim rar, dar cu folos. De ce oare nu v-am descoperit mai demult? De fapt, v-am remarcat de ani şi ani de zile. Însă doar de vreo trei-patru (ani) ne-aţi captat atenţia. Păcat! Suntem din Ploieşti. Nu ne simţim provinciali, dar suntem departe de dumneavoastră, de Nuami Dinescu, pe care ne-am dori-o prietenă. Îţi mulţumim, Nuami, pentru tot ceea ce scrii. Şi pentru faptul că împărtăşeşti cu noi. (Cătălina)

    Astăzi m-am hotărât să caut şi să citesc câte ceva din ceea ce scrieţi pe blogul personal. Am citit (împreună cu consoarta) materialul despre Mamaia. Are de toate: farmec, atmosferă, prospeţime, dinamică… Nu, nu fac remarci ,,analitice”! Încerc, de fapt, să spun, în două cuvinte (chiar numai două!): mi-a plăcut. Faceţi parte din România mea, personală. Vă urez sănătate şi bucurii cotidiene. (Constantin)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Previous Story

Noi, ploaia si marea

Previous Story

In sfirsit, sint vedeta!

Latest from Povesti

Arunca buletinul

Arunca buletinul. Arunca-l in fundul gentii. Arunca-l intr-un sertar. Arunca-l cu restul

Ai un foc?

Ai mei,  toti, stiu ca sint patimasa, ma rog, cei care ma