Nu-mi place sa vorbesc despre durerile si problemele mele in public, mai ales la televizor… ca nu mi se pare decent sa  ne etalam burtile si maruntaiele  in prime time.  Imi displace total sa povestesc cit de greu mi-a fost intr-o situatie sau alta si din expunerea suferintei mele, care poate nu s-a vindecat, sa ma trezesc  cu un munte de simpatie de genul “vai de mine, saraca prin cite a trecut”! Toti am trecut prin cite ceva, toti avem o cruce de dus, mai mare sau mai usoara, toti avem poveri si dureri greu de dus-ne desparte doar decenta cu care traim, decenta cu care reusim sa trecem peste durere si peste suferinta si sa traim mai departe.  

Am fost aseara la emisiune la  Cristi Brancu si pentru ca prea ma durea ziua de ieri, i-am raspuns unui intrebator de pe pagina  lui de Fb care nu putea trai de grija mea-de ce nu fac un copil in loc sa cresc un caine?? Nu i-am spus ca asta e nesimtire in stare pura, ca civilizatia incepe de la buna ziua si termind cu lungul nasului… cu ce drept ma intrebi tu pe mine de ce nu fac un copil? Cine iti  da tie dreptul, trecator pe strada, pe linga mine sau privitor la tv, sa pui astfel de intrebari, intrebare de prost  crescut si de primitiv? Am raspuns aseara incercind sa o expunere succinta si decenta, desi am mai vorbit despre asta  intr-una din emsiunile la care lucram, era vorba exact despre suferinta de  a nu fi putut avea copii, dupa o viata corecta  si morala, nu dupa avorturi de nu le mai stii numarul  si sarituri sportive din craca in craca, demne de o cauza mai buna.

Am raspuns cu cita decenta si liniste puteam avea aseara… nu pentru ca am de dat socoteala cuiva ci dintr-un sentiment de onestitate dusa la extreme-eu nu am scheleti in dulap! Nu am! Mergeti in urma mea, pe tot  traseul meu profesional sau existential, nu veti gasi nimic-pentru ca nu  am facut nimic  degradant, umilitor, jignitor.  Nu am ranit pe nimeni decit poate din gresela,  se intimpla uneori, in gluma, mai arunc o vorba, nu am despartit oameni desi poate mi-a secat inima o iubire, nu am lasat dezastrul in urma tocmai, fiindca stiu asa de bine ca, dincolo de faptul ca raul si uriciunea din om se vad, mai ales pe scena, cind esti expus  si nu te poti ascunde nicicum, dar si pentru ca am o datorie morala fata de Dumnezeu, la care ma tot rog de ceva vreme sa faca ceva.  Nu am nimic de ascuns, nu am nimic de demonstrat, nu am polite de platit, nu vreau simpatie sau mila-vreau sa ne conformam stadiului de civilizatie pe care toti il reclama cind e vorba de orice altceva, din secolul 21.

Felul asta ignorant si mizer de a cere socoteala unei persoane  publice de una sau de alta, ma umple de sila  fata de cel/cea care tot ce a facut pe lumea asta e un copil. Si atit. Si de acolo, de la inaltimea lui de parinte se uita cu mila la cel care nu a facut un copil si-l scuipa cu  dispret, ca el a putut.  Ce nu stie el e ca nu asta te face parinte- sa faci un copil e usor, sa-l faci OM, sa-l cresti, sa fie om responsabil si  demn, abia asta e piatra  de incercare. E dreptul lui sa traiasca in universul lui, in lumea mea nu e binevenit.

Scrie cite ceva in presa de azi, au”ciordit”  din emisiune cit au tinut minte din ce am spus aseara. Evident, au  inceput sa sune  de pe la  emisiuni-da, am fost la un pas de moarte, acum 20 de ani…restul ma priveste. E intre mine, familia mea si Dumnezeu.

 

 

16 thoughts on “Cu drama la televizor

  1. Da, aveti dreptate. Toata lumea iti cere socoteala, dar pe el” nu se vede. Asta e un subiect foarte amplu. Fac copii dupa zeci de sarcini pierdute, nu-si dau seama ca ceva nu-i compatibil acolo si daca iese handicapat zice ca nu l-a ajutat Dzeu. Fac zeci de inseminari, riscand viata si sanatatea lor, numai pentru ca nu vor sa infieze si p ca doctorii ii conving mereu ca se poate numai sa le ia banii. Fac copii si-i cresc bunicii, dadacele si oricine numai mama nu…
    Concluzie: ganditi de zece ori inainte sa faceti un copil, ca nu e un sac de cartofi si nu trebuie sa-l aiba oricine, deja suntem prea multi prosti si needucati pe lumea asta!

  2. Felicitari doamna Nuami, in emisiunea de aseara (de pe Antena 2), ati fost singura persoana pubica care ati spus lucrurilor pe nume(in legatura cu legea criminala a eutanasierii)…Din pacate ce va urma de acum incolo pe strazi va fi un cosmar. Dvs. ca persona publica puteti monitoriza intr-un fel ceea ce va urma de acum incolo…dvs. puteti face public cum si cine va face eutanasierea, cu siguranta nu se va face cu o injectie…De acum voi umba cu aparatul foto in geanta, voi face poze animalelor fie ei, caini, cai, pisici care sunt chinuite de oameni si copii..sa vedem daca in situatiile astea se va respecta legea drepturilor animalelor. Sa fie pedepsiti si cei care maltrateaza animalele..conform legii. Prin acesta lege, a eutanasierii cainilor maidanezi, Ionut nu va fi razbunat, ,, sacrificul” lui asa cum s-a exprimat familia lui este in zadar…adevaratii vinovati probabil ca nu vor plati niciodata… din pacate. Nu suntem in Mileniul 3…ci undeva in Epca de piatra..poate nici acolo nu ne situam…noi Romanii daca suntem de accord cu aceasta lege, a eutanasierii cainilor maidanezi.

      1. VA STIMEZ SI AVETI DREPTATE, MA TEM SI EU PENTRU CAND VOM PLATI NOI PENTRU CEEA CE LI SE INTAMPLA BIETELOR ANIMALE!

  3. Pentru unii sa calce peste cadavre este ceva normal….in goana pentru audienta uita ce inseamna sa fi om, si sa respecti pe cel de langa tine!

  4. am si eu o mie de intrebari ,printre care ,una ar fi ” cine are doi copii , de ce mama dracului nu face 10 -15 copii ?
    cand le patesc odraslele ceva , se mira trogloditii de parinti , de ce lor , de ce chiar lor !? pai de aia , ca n aveti liniste in suflet de grija vecinului ! de aia patiti ce patiti ! lasati lumea in pace si vedeti va de gunoaiele din batatura voastra !

    1. e greu asa, e mai simplu sa faci rau, e mai cu adrenlina si pe urma cind se intimpla ceva rau se bat cu pumnii in cap” de ce doamne tocmai mie sa mi se intimple?”

  5. Imi pare rau pentru situatia de acum ceva ani in urma dar ce m-a facut sa rad a fost faza cu spalatul sosetelor negre care de fapt erau albe.Sa va traiasca nepotii si sa va bucurati de ei.

  6. Draga Nuami,sper sa nu te superi ca ma adresez cu numale mic.In acest fel doresc sa-ti transmit ca te simt prietena.Si nu esti prietena mea numai pentru faptul ca te-am cunoscut alaturi de Teo,cea pe care o iubim la fel de mult ca si pe tine.Eu ma consider prietena ta deoarece iubesc cateii (pe toti ,,si cu precadere pe cei de pe strada). la fel ca si tine.Ii iubesc din tot sufletul meu si sunt in suferinta de cand a inceput acest macel,aceasta exterminare in masa care se desfasoara sub privirile copiilor si ,de fapt ,in vazul tuturor.Consider ca nu trebuie sa-ti explic mai mult caci stiu ca esti mult mai in tema decat mine in privinta acestui subiect.Vreau sa-ti spun doar atat:::ai aici,in Brasov ,un prieten pe care poti sa te bazezi oricand pentru orice,oricand!!Te rog sa ma soliciti oricand ai nevoie de ajutor.Cu respect si dragoste!

    1. Multumesc Cornelia!tot ce putem facesa sa salvam ce se mai poate salva prin adoptii, e macelul in floare, asa vremuri nu am crezut sa traiesc, atita lipsa de discernamint si sete de singe…

  7. …sa stii ca te pretuiesc…cata dreptate ai…si eu am fost la ,,un pas” de moarte…acum 32 ani…si d-ne cati or fi ca noi… multumesc lui D-zeu ca sunt in viata alaturi de familie..

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.