Eu nu sint vreo credincioasa de frunte, am eu treaba mea cu Dumnezeu, nu am nici chef si nici nervi sa fac pe crestinul de duminica care bate matanii de crapa podeaua bisericii si cind intra in curte o ia de la poarta” fir ai al dracu de caine, iar te ai c…t in curte? “ si zbirr! cu piatra dupa el ( Dar unde sa si faca nevoile, proasto! daca tu il tii legat cu un lant de 1 m si il obligi sa alerge pe o sarma prin curte? Unde, cind pe gerul asta tu il tii legat!?) Dupa care se duce in casa si rage la prostul care a taiat lemne cit a fost ea la biserica si i-a spus “parintelui’ ca satana ala de acasa nu vrea sa vina la biserica cu ea, de a dracu ce e pielea pe el. Si toaca gura aia, toaca pina ala nu mai poate si unul isi ia lumea in cap, altul isi ia sticla si se duce in grajd si bea acolo, cu caii, si tot acolo doarme, cu caii, ca nu mai poate cu ea. Nu e poveste, femeia asta exista, e soacra cuiva, a fost soacra cuiva pina au plecat toti si-au lasat-o singura.
Stiu, oamenii care sint asa nu vor citii niciodata ce scriem noi, furiosi si debusolati ca odata cu tehnologia avansata care ne permite sa avem acces la ceva in urma cu 27 de ani parea Sf, oamenii care traiesc linga noi sint mai salbatici, mai nepasatori, mai cruzi, mai rai, ca si cum toata bunastarea scoate la lumina o cruzime si o rautate si o lacomie greu de inteles.
Nu am disparut, desi ma simt prost ca nu am mai scris nimic, dar uneori viata e mai urgenta decit orice chef as avea eu. Unu plinge, unu cade, altul are nevoie de atentie, mai cazi si tu si apoi zaci si, uite asa, trece vreme. Nu i-am zis nimic lui 2016 ca nu am mai avut loc, mi-a tras el una, desi nu am inteles de ce ca nu a fost chiar frig, asa incit, cu o zi inainte de Craciun, am zacut lata. Si de Revelion am fost cu “chef”, asta nu m-a oprit sa beau cu ai mei sampanie, am luat-o de la inceput de a doua zi, cu tuse cu, toate, asa cum raceste tot omul. Am facut cea mai proasta mincare, ever, dar ai mei au zis a a fost super, le-o fi fost mila de mine.
Intre noi fie vorba, 2016 a fost un an ca multi ani din viata mea, nu prea mai stiu ce inseamna pentru noi an bun, an prost. Eu am un singur criteriu, cita vreme sintem inca toti…. Nu mai fac recapitulare a anului, ca a avut si una si alta, si bune si proaste, poate mai multe bune daca e sa amintesc doar de cele mai frumoase trei sapatamini din viata mea in care m-am indragostit de Paris, Franta, de lumea pe care am vazut-o intr o vara de august, prietenoasa si primitoare.
Ce am invatat eu dupa anul asta e ca lumea de afara e o lume libera in cap, de aia sint asa, au o nonsalanta care le pune viata la adapost. Nu au fricile noastre, nu au spaima noastra sapata adinc in ultimul tesut al pielii, nu au teama noastra, o teama care e tesuta in mintea si in trupurile noastre. Nu au spaima batrinetii, nu au teama celor 50 de ani, eu am 50 si ceva de ani, sint inconstienta, dar nu ii simt, dati cu pietre, le primesc! Conform prejudecatilor noastre, ce dracu sa mai faci la 50 si ceva de ani? Eu as mai putea sa fac, dar e de luptat cu o piata in cadere, cu o lume a mediei in care vreau, nu vreau, ma invirt si unde fetele tinere si frumoase nu vor suplini niciodata ceea ce pot aduce anii de experienta in aceeasi meserie. E de luptat cu ideea de a impune talentul, competenta, experienta, munca, nu vulgaritatea si calea cea mai usoara, fara efort, cea in care in spatele unei femei célèbre e musai un cineva sau ceva, acel “ceva”. Eu am noroc ca nu mi-e teama, ca nu mi-a teama de batrinete, de singuratate, nu, nu as recomanda-o nimanui ca nu e nici o afacere sa traiesti singur, dar e de preferat tradarii, durerii, lacrimilor, tristetii. Intelepciunea populara zice ca e de preferat singuratatea in locul singuratatii in doi.
Cind realizez in ce an sintem si mi aduc aminte citi ani am, ma repliez si imi amintesc vara asta si imi vin in minte cele doua doamne de 80 de ani in costume de baie, pe plaja la Nise, doamna din Lourdes care a intrat intr un pub unde noi beam cea mai buna bere neagra ever, ea era singura, a cerut o bere pe care a baut-o dintr-o rasuflare, ii era sete, pur si simplu; de cele doua doamne care au mincau intr o taverna greceasca in Paris si rideau ca niste fetiscane, imi amintesc linistea, relaxarea si nonsalanta lor si ma adun. Ele au trait o altfel de viata, asa e, pe ele nu le-a umilit si nu-le a rupt sufletele in bucati,cum a facut cu noi comunismul si mi se pare ca l-as lasa sa castige iar daca m-as supune, daca m-as lasa doborita de fiecare data cind viata mai scoate coltii la mine.
Cam asta a fost 2016, in esenta, pentru mine, si ii sint recunoscatoare. E drept ca de atunci visez doar sa plec, sa vad si restul lumii, cine stie… visele nu costa.
In 2017, pe un ger naspraznic. o creatura, femeie, pensionara, ca cele descrise mai sus, iese pe furis in spatele blocului si da foc unei custi unde stateau zgribulite doua pisici. Imaginea e surprinsa de o camera de supraveghere, femeia nu e la prima abatere. Pisicile alea au murit in chinuri.
Acum, cind scriu, postarea umbla pe Fb, e déjà sesizata politia, am intrebat pe cineva, insa neputinta si furia mea sint fara margini. Oricit de mult as vrea, pentru asta nu pot sa dau vina pe niciun guvern. Si nu mai vreau sa gasesc nimanui circumstante atenuante.
Acum citeva zile s-au calcat in picioare intr un lant de magazine care avea o nenorocita de oferta la ulei-la 2 kg primeai un litru gratis. S-au batut ca chiorii pentru 1 l de ulei, paznicii i-au linistit cu gaze lacrimogene. Incotro se indreapta lumea cu oameni astia? Incotro? Cum arata o tara unde pensionarii se bat pina lesina pentru o sticla de ulei sau o tigaie, unde o pensionara da foc unor pisici pentru ca nu suporta mirosul de pisica, unde un tembel da foc unor oameni fara adapost, unde oamenii cred ca e in regula sa tai labele unui caine?
E limpede ca legea eutanasiei a deschis Cutia Pandorei si orice nemernic cu inclinatii criminale isi poate exersa pornirile pe animale, dar asa vreti sa traiasca copii vostri, cei care vor mai ramaine pe aici? Ca nu pot pleca toti. In lumea asta? Intre oamenii astia? E suficient sa asisti pasiv si raul e déjà facut. E suficient sa nu ti pese si raul se va propaga ca smogul in orasele distruse de industrializare.
Din pacate, niciunul dintre cei care au venit la carma tarii, nu a miscat un deget pentru a schimba ceva, in viata animalelor. Nici Johannis, nici guvernul Ciolos( e drept ca au stat doar un an, dar chiar si asa, nu am auzit sa le pese, corectati-ma daca gresesc!) si nici guvernul asta nu da semne ca l-ar interesa sa faca ceva si pentru ele. Sa le dea dreptul sa traiasca, asa cum se intimpla pe pamintul asta, in tarile unde civilizatia e la ea acasa.
Eu va inteleg pe toti ca aveti o tara de condus, dar atita vreme cit in fata legii unii sint imuni, sintem pierduti. Si noi, astia mici si fara putere, si voi care sinteti responsabili si in fata lui Dumnezeu. Al fiecaruia dintre voi. Si nu am sa inteleg niciodata din ce le sint plamadite sufletele femeilor din politica, aproape toate mame cu copii acasa cind nu stiu cum sa si imparta iubirea si maternitatea. Iubirea e iubire, iubesti pur si simplu nu pe alese-iubesc copilul meu, cainele meu, pisica mea, vaca mea, casa mea. Mila si iubirea te fac Om. Asta te deosebeste de hiena care aduce hrana pentru copiii ei. Doar ai ei.
Sintem o tara mica, mica din toate punctele de vedere. E absolut dezolanta nepasarea si lipsa de umanitate fata de animale. Asta spune tot despre noi, despre felul in care traim despre felul in care stim sa dam inapoi vietii care, unora, ne a dat mai mult decit am sperat.
Nu o sa pot sa inteleg niciodata de ce ne prefacem ca il aparam pe Dumnezeu si in numele lui punem etichete, punem la zid oameni care nu-s ca noi, cerem uciderea cainilor, a pisicilor, a tot ce ne deranjeaza, totul in numele iubirii si apararii unei biserici care nu ridica un deget sa i apere pe cei mai mici si mai lipsiti de aparare, de data asta animalele.
Eu nu cer socoteala nimanui, nu judec pe nimeni, pun doar intrebari de bun simt; de ce crezi ca esti mai bun daca ai 8 sau 10 copiii, esti “stailpul bisericii” si apoi scrii in bataie de joc pe Fb sa facem manusi din caini, asa macar sint si ei buni la ceva? De ce crezi ca daca un om are alta orientare sexuala decit tine e mai putin iubit de Dumnezeu? De unde stii tu ce cruce duce el? De unde stii tu ca te-a ales pe tine Dumnezeu sau Alah sau cum ii zici tu, sa pedepsesti in numele lui? Cine esti tu? Indiferent de ce spune lumea, orice traiesti, e intre tine si El. Doar Lui ii dai socoteala pentru cum ai trait, pentru cit ai gresit. Daca crezi ca lumea nu te vede, El stie cind ai pus otrava in apa unui caine, cind ai pus cuie in carnati si i-ai aruncat in parc, cind ai dat foc unei custi cu doua pisici… El a vazut, stie.
Nu stiu cit de eficienta o sa fie justitia cu o pensionara care a dat foc unor amarite de pisici, stiu doar ca mila mea, incepind e azi, s-a imputinat. Sa ai atita cruzime e peste puterea mea de intelegere si de iertare. Asa ceva nu se iarta. “Cine seamana vint, culege furtuna” Asa sa fie.
P. S. Inca un atentat in Israel. Lumea se clatina din temelii si noi dam foc la pisici. Romania, incotro?
Nu pot sa mai zic nimic… te- nbratisez cu drag!:(
o imbratisare ajuta intotdeauna… multumesc.