A ajuns si 8 martie cu euforia lui cu tot, dar eu stiu ca nu toate femeile vor primi flori, ca nu toate au pe cineva care sa le imbratiseze de dimineata, sa le spuna cit conteaza pentru cei din jur, stiu ca sint multe fetele care de 8 martie se vor uita lung si poate vor plinge ca sint singure si nu le bate nimeni la usa cu un brat de frezii si lalale, stiu ca in vietile noastre bate, asa, un vint de tristete, stiu toate asta, dar stiti ce mai stiu? Ca uneori, intr o clipa, se poate schimba tot si viata ta sa ti se arate asa cum e- de nepretuit.
Ziua de 8 martie e o zi ca oricare alta, ea poate sa devina frumoasa doar pentru ca noi o innobilam cu ceva din noi-cu speranta si cu bucuria ca sintem sanatoase, ca ne trezim dimineata si ne dam jos din pat, avem unde merge, cum zice mama… Stiu, suna a platitudine, cam asa si e, dar e trecut de miezul noptii si ma gindesc la noi, la femeile pe care le stiu, la toate chipurile obosite de atita grija si nesomn, la mamele care nu se dezlipesc de linga copiii lor, mai ales cind sint bolnavi, la mamele singure care trebuie sa duca greul si pentru locul lasat gol de tata, la bunicile care se uita lung la usa asteptind pe cineva care sa-i spuna”sa-mi traiesti, mamaie”. Ma gindesc la mama mea, la surorile mele, la voi toate care meritati camioane de flori si iubire, ma gindesc la cele care iar se vor lasa cuprinse de gindul ca ele nu au fost sarbatorite, ca lor nu le-a adus nimeni flori, ca a mai trecut un 8 martie in singuratate si as vrea, cumva, sa va iau cu mana, orice gind trist care ar putea sa va sfisie bucuria care da sa-si faca faca loc sa intre pe geam, odata cu soarele. Lasati-o sa vina, aveti voie sa rideti din nimic, sa zimbiti asa, fara niciun motiv…
Nu sta nimeni pe nori roz, o sa-mi amintesc asta ori de cite ori mi se pare ca mi-e greu, pentru unii e foarte greu, pentru altii e tare simplu, insa cit tine de noi, de mine, de tine, va rog, sa ne cautam pina in fundul buzunarelor inimii dupa un zimbet, macar, si sa lasam mintea sa lucreze, sa-si faca cadou zile, zile una dupa alta, cu soare, cu nori, cum or fi, sint ale noastre, sa ne fericim cu ele.
Poate, fiindca e 8 martie si in mintea noastra e musai de sarbatoare, trag si eu de clopotul de alarma si imi spun ca viata, asa grea cum e, sau cum ni se pare ca e, trebuie bauta pina la fund, pina gasim mierea.
Stiti si voi ca viata nu e facuta din date fixe la care sa te iubeasca cineva sau sa si manifeste simpatia; unora li intimpla sa aiba alaturi barbatul vietii lor, copiii vietii lor, asteptati si doriti, altele nu au nici una nici alta si asa, la o prima privire te doare de mori si incepi sa te intrebi de nebuna prin casa, fix ca Delia” ce are ea si nu am eu?” Pai nu e asa, nimic nu merge asa.
Viata, in mersul ei implacabil, traseaza niste linii de la care ne abatem sau nu, citeodata facem ce trebuie desi pare ca nu asta e calea, altadata stam si inghitim doar-doar… Nimic nu e usor, asa cum nimic nu e atit de greu. Cel mai greu de dus e boala si moartea cuiva drag. A copilului, a unei mame, a unui tata, citeodata exact de ziua ta… astea s drame, la restul de “dureri”putem sa ridicam din umeri, asa, a nepasare, si sa mergem pe drumul nostru demne si drepte, cu sau fara florile lor, le dau, doamne, iarta-ma de flori incolo, ca mi le cumpar si singura. Si daca nu ai bani de flori, ca maine vor sfi scumpe in draci, sa stii ca nu e un capat de lume ca nu ai primit flori. Chiar nu e. La primii bani te duci si iti cumperi flori, tu singura, asa, fara niciun motiv.
Stiti ceva? Eu sint sigura ca in adincul inimii stiti si voi toate astea, doar ca va omoara felul atit de expozitiv in care ti se baga in ochi sarbatoarea, petrecerea, florile, culorile, mirosurile, cadourile. Eu am invatat fix asa, sa ridic din umeri si sa merg mai departe. Am trait ani in care am primit flori de nu aveam unde le pune, ani in care nu am primit nici macar un martisor, doar ca mie nu prea imi mai pasa. Ma dureau gesturile oamenilor pina am inteles eu cum e si asta… si apoi au inceput sa apara darurile minunate de la oamenii care ma iubesc pe mine, aia cu salul pe cap si cu ochelarii pe nas, oamenii care ma iubesc pentru mine si felul meu temebel de a fi, jumatate copil si restul un amestec de emotie si ce o mai fi pe acolo.
Azi am treaba, se apropie emisiunea, mai am niste drumuri de facut, prin urmare nu va bate nimeni la usa mea cu flori. Si, sa fiu sincera, chiar daca iubesc florile de mor, taiate si netaiate, asa de tare ma streseaza ca pisicile mele ba le mesteca, ba varsa vazele, indiferent pe unde le pun incit a devenit déjà o problema cind am flori.
E mult trecut de miezul noptii, dar am vrut sa va spun tuturor celor care o sa va rataciti pe la textul asta, ca si daca e 8 martie si te simti singura, trista, nu te suna iubirea vietii sau fratele ori cineva de la care astepti un semn si tot speri, sa stii ca e doar o zi din viata ta care nu merita irosita asa. Pur si simplu. Fa-ti singura 8 martie, fa ceva ce nu faci de obicei, fa ceva ce-ti da bucurie, fa ceva ce nu ai face in mod normal, poti sa te si imbeti daca vrei, dupa doua pahare de vin o sa ti se destinda mintea si o sa zici chiar asa “so what?”
Ma gindesc la voi. Pe unele va stiu bine de tot si stiti ce as face pentru fiecare dintre voi; in noaptea asta ma gindesc la voi, la cele care nu veti avea nici flori, nici cadouri, nici imbratisari, nici pe Cineva, acel Cineva, stiti ce zic… Bea vinul ala, si vezi ce faci, ca pe 9, adica maine, luam de la capat, cu munca, cu alergatul, cu regimul, cu taxele, cu soarele, cu iubirea, cu deziluziile, cu VIATA…
Va imbratisez cu speranta si cu drag!
Multumesc!
cu tot dragul…
Dimineata, fiul meu mi-a trimis o poza cu noi cand el avea 3 luni (acum are 30 de ani) , spre seara m-a vizitat dar a vorbit continuu la telefon pt un export cu probleme la serviciu. Mi-a adus o zambila ciufulita. Astea 3 , poza, vizita si ciufulitura , mi-au fost de ajuns, mai mult decat ma asteptam. Inca o zi a trecut. Atat ! La mulți ani , Nuami ! Ce daca e 9 martie !
ce bine ca-l ai, ce bine ca e ocupat, ca bine ca a venit seara cu zambila!te imbratisez!
?
Cu inima ta mare stii sa pui bucurie in suflete. 🙂
Nu te cunosc personal (desi nu e timpul pierdut), dar nu am dubii cu provide la faptul ca scrii cu sufletul pe tava. Si asta se simte.
Imi place sa te citesc.
Multumesc pentru ca aduci bucurie prin cine esti!
Si eu iti multumesc, Andra!
* cu privire [ce fac telefoanele astea destepte si tastatura lor :)) ]…
am inteles, stai linistita, multumesc…
Te ador, FEMEIE .
Doamna… multumesc.
Ce bine ca exiști ,ce bine ca ne putem regăsi in emoția si gândul tau !!!!La multi ani !
La multi ani!
Multumesc chiar aveam nevoie azi de incurajare
va imbratisez!