Tot ce sint azi i se datoreaza ei. Si tineretea mea de azi se datoreaza ei, bunatatii si blindetii ei care nu mi-a impus niciodata nimic, care nu m-a certat, care mi-a dat libertatea aia teribila pe care putini parinti o dau copiilor; pentru ca m-a lasat singura in Bucuresti de la 18 ani, doar cu sfaturile si gindurile ei, fara sa se teama ca as putea sa o dau de gard, pentru ca mi-a spus, cind am plecat de acasa, ca orice s-ar intimpla, sa nu ma tem.
“Indiferent ce se intimpla imi aduci mie copilul, il cresc eu, nu te uita la ce zice tat- tu, ma descurc eu cu el”! asta mi- a spus mama, disperata de numarul mare de femei care mureau dupa tentative de avort. Nu a fost cazul, am fost o toanta cuminte, soarece de biblioteca caruia si acum ii place sa citeasca si sa scrie, “handraleala”, cum ii zicea bunica mea, era ultima mea grija cind te pasteau cele 12 razboaie de tesut la Trainica, dar a fost crucial faptul ca in anul 1981 mama mea era un om atit de liber la cap si in inima.
Mama este cea de la care am taria si forta aia de taran harsiit in de toate care stringe din dinti oricit de greu ii e, plinge singur, in casa, nestiut de nimeni, pina ii ies ochii din cap si mintea se limpezeste si apoi iese in lume, senina si calma, gata de inca o batalie cu viata.
Mama mea este cea care nu s-a plins niciodata ca e viata grea, ca nu mai stie ce sa faca de mincare, eu pe mama nu am auzit-o barfind sau vorbind de rau pe nimeni; mama e taur care se uita la tine si zice”Mai stii? Niciun cuvint nefolositor sa nu va iasa din gura!”
De la mama am crescut cu mila aia nesfirsita pentru oameni si vietatile pamintului, mama iubeste pisicile in mod deosebit si cainii, cei 7 caini dusi de mine din Bucuresti, i-a primit din dragoste fata de noi toate patru, la fel de “stringatoare” cu animalele, le-a primit si le-a ingrijit ca si cum eram noi. Din drag nu a schimbat nici macar numele celui botezat de mine Carpa, pentru ca il luai in brate si statea ca o carpa, nu ca un catel jucaus. I-am dus odata un pui de curca, ei bine, pentru ca era de la mine, curca aia a murit de batrinete in curte la mama.
Tot mama m-a invatat ca nu poti sa zici nu, nu am, cind un om vine la tine si te roaga sa-l ajuti, fie ca asta inseamna o jumatate de paine paine sau orice altceva. Ca bunatatea si blindetea incep sa ti se vada pe fata, ca in ochii tai se va vedea mereu ce nu vrei sa se stie, poate de asta cind se uita cineva cu adevarat in ochii mei vede , exact! ce nu as vrea sa stie.
Mama mea m-a tinut de mana si mi-a spus ca tot ce vrea de la noi e sa nu ne despartim, noi patru, “sa tinem una de alta”, si sa nu-l uitam pe Dumnezeu, atit. In rest…
Mama a fost linga mine si cind mi-a fost tare greu, e greu sa plingi cu mama ta in casa, abia scoasa din spital dupa 2 luni de stat pe mina prof. Lascar dupa un meci cu un ulcer varicos pe care l-a pus la colt minunatul dr Lascar; e greu sa-ti ascunzi sentimentele si slabiciunile, dar firea ei buna si intelegatoare facea ca toate sa aiba acel aer atit de efemer incit nici nu mai parea grav…
Averea mea e ea, acolo, acasa, cu sora mea Ana, cea care a renuntat la multe ca sa ramina cu ea. Imi doresc sa fie cu noi cit o sa vrea El sa ne mai tina impreuna, de aia zicem mereu”Faca se voia ta!” Mama mea draga, sa-mi traiesti si sa fii sanatoasa si puternica si fericita, asa cum zici, cu binecuvintarea ca sintem, inca, toti impreuna!