Eu sunt nebuna dupa filme, asa ca, inainte de culcare, ma uit la un film. Daca si-ar face pomana cineva si-ar mai filma si niste piese de teatru ar mai fi o  treaba; sa te uiti la “Cum va place”, de exemplu, inainte de culcare.

Stiu ca nu e indicat sa ai televizor in dormitor dar asa m-am obisnuit, e ca un somnifer; si daca mai dau si peste o comedie m-am scos. 🙂

Aseara, vrand nevrand, mi-am facut propriul meu film: in timp ce romanii talentati  se luptau pentru premiu, mi-am trait si eu emotiile mele cu masina de spalat. Concluzia: gospodina din mine e praf! E varza! Nu am innodat firele de la rejansa de la perdele si au ramas cumva dincolo de garnitura. Mi-s-a umplut podeaua de apa, masina facea ca toate visele, ziceai ca decoleaza. Eu mai si vorbeam la telefon si ii mai intrebam pe interlocutori “daca se strica masina, buseste sau cum face sa stiu?…”

Am si scris pe FB la un moment dat,  imi venea sa rad si sa  plang in acelsi timp. Ma si vedeam alergand dupa o masina de spalat, calculand ce bani intra, cand intra, ce costuri apar, cu ce meserias  vorbesc  sa fiu sigura ca nu-mi  ia pielea de pe mine  si nu ma trezesc  ca-mi pleaca masina prin incapere (am patit-o dupa ce mi-am pus gresia  si ea nu era bine fixata!)…chestii de astea. Sigur ca as fi putut vorbi cu cineva, dar, de la un moment incolo, m-am hotarat sa nu mai las pe nimeni sa faca lucruri pentru mine decat daca eu nu pot.

Asadar, dupa ce am scos afurisitele de perdele din masina (sunt din organza, culoarea visinei, ca asa si-a dorit nepoata-mea, iar eu nebuna m-am pus la mintea ei) dupa ce am mai vorbit cu lumea treaza la ora aia, am mai pus-o la treaba  cu cateva tricouri. A mers, deci filmul meu a avut asa… ceva ca un happy  end. 🙂

Ma bag in pat, se terminase cu romanii talentati. Incepe un film interesant pe Pro tv ,doar ca, prea segmentat de publicitate m-a facut sa imi pierd rabdarea si am dat si eu din telecomanda, ca toata lumea ..si nimeresc pe Axn, la Merlin.

M-am oprit la el, e mai comod, cand vrei doar sa adormi, sa te uiti la un serial  de 50 min, in care nu e musai sa fi vazut toate episoadele, ai déjà personajele preferate, filmele sunt facute destul de subiectiv ca sa te prinzi de partea cui trebuie sa fii (se intimpla foarte rar sa-ti placa personajul negativ, cum ar fi in Caracatita  unde Tano Caridi (actorul se numeste Remo Girone) mi-a placut mult mai mult decit Corrrado Catani, parca asa se numea  personajul interpretat  de Michele Placido, serial pe care il reia, cred ca, tot Axn). Raman asadar la Merlin. Suntem in Camelot, regele Arthur e doar  printul mostenitor, Merlin e inca tanar si ciuca bataii intre cavaleri, avem si un dragon cu vocea inconfundabila a lui John Hurt, mai avem si doua vrajitoare, una dine le e chiar pupila regelui – Morgana – si niste vraji cu o radacina de matraguna. Tot ce trebuie…

Imi plac filmele SF, imi plac filmele facute dupa povesti  si benzi desenate, e ca si cum as fi mereu copil si  imi pastrez vie bucuria de a ma uita la filme naïve, de  copii,  imi plac ecranizarile dupa romane, imi place ca uneori  pesonajele arata  exact cum mi le-am imaginat.

In episodul de asta noapte a aparut o matraguna inmuiata in niste lacrimi amestecata cu nu stiu ce, matraguna care, ascunsa sub patul regelui, il determinase sa-si piarda mintile. Era agatata sub pat si eu am tot astept sa se aplece cineva, sa caute ceva si sa o gaseasca. Intr-un tarziu s-a terminat in coada de peste sa putem sa mai scriem la scenariu macar o serie si ….in sfirsit, adorm…

Asadar dupa Merlin, Morgana, dragoni …eu ce visez?!… Pe Marioara Zavoaranu!… Nu-mi amintesc ce-mi zicea, stiu doar ca vorbea frumos si ma ruga sa fac ceva si eu m-am trezit cu un gand preluat din vis, ca e musai sa vorbesc cu Oana sa se calmeze odata ca e déjà…

In viata mea nu am vorbit cu aceasta femeie, cu Oana m-am vazut de cateva ori pe vreme cand aveam emisiuni – cam 2008 – nu mai am nervi  demult sa ma mai uit la tot felul de  porcarii la tv, daramite la ele doua…

Am nimerit acu vreo sapatamana cand era ea pe la Kanal D cu marea psiholoaga Cara. Veronica  A Cara. Am rezistat vreo 10 min si asta a fost.

Si acum, in timp ce-mi beau eu cafea relaxata, cu Kitty pe birou ma tot intreb ce cauta familia asta in visul meu?! Si–mi dau seama ca e suficient sa deschid o pagina de ziar si dau de ele. Nu mai citesc demult, dar  titlurie sunt ca paianjenii si-mi impanzesc vederea.

Nu  am nimic personal cu nimeni, dar in clipa asta ma gandesc cat de virusati suntem de moda asta a tabloidelor care preiau o situatie de viata, o speculeaza la modul absolut josnic, ii atata si-i intarata pe impricinati cum intarati un ciine cu batul prin gard si nu te lasi pana nu-l determini sa-si scoata coltii!…

Nu stiu cine se face vinovat de mizeria asta care colcaie pe la emisiuni tv, nici nu sunt eu justitiarul lui peste prajit, dar ma urmareste obsesiv – mai frate, nu va e rusine?!!! Lumea se uita la ele, ca se uita ca la panarama, dar nimeni nu zice “bravo  lor, minunat!” Nimeni!… Nu ma  intrebati, ca va si spun cum eram  intr-un loc frumos, la o terasa, undeva afara din Bucuresti, iar la o masa alaturata, unde se vorbea destul de tare, a venit vorba si despre Oana si familiile implicate…ce era la  gura mesenilor!… Si pot sa  va mai spun ca am vazut intr-o seara, un grup de baieti care au trecut pe langa un salon care avea un poster mare cu Bianca  Dragusanu, iar cand au ajuns in dreptul ei au scuipat afisul si au inceput sa-i spuna niste lucruri …de le spun barbatii..
Nimeni nu se uita cu admiratie si cu respect la tine ca apari la tv cu tot felul de mizerii; nimeni!

Se uita la tine ca la o ciudatenie, te radiografiaza din cap pana in picioare si iti mai arunca o privire plina de dispret si…cam atat!

Cateodata ma gandesc ca e bine ca am iesit din zona asta inainte se se murdareasca asa de rau tot…

Sunt fericita ca oamenii de pe strada, oamenii pe care ii intalnesc in diverse situatii, oamenii aia care nu au nebunia sa apara la tv, care traiesc pur si simplu, ma iubesc. Nu e mandrie, nu ma umflu in pene ca un curcan tantos – e o constatare. Am tot umblat prin tara si am simtit ca oamenii se bucura cand ma vad si se si manifesta intr-un fel care ma pune in situatia de a ma intreba ce am facut sa merit sa ma iubeasca asa, pur si simplu, oamenii aia. Ma gandesc ca nu am facut nimic special sa merit sentimentele astea frumoase  si in acelasi timp sa–i fiu recunoscatoare lui Dumnezeu ca mi i-a dat!

Si uite asa descopar raspunsuri la intrebari pe care mi le pune cineva din cand in cand …

Imi doresc sa plec in tara, sa ies cu oamenii pe care nu-i cunosc, sa bem o cafea, sa vorbim, sa facem din intalnirile noastre intamplatoare – evenimente – uneori mai frumoase decat filmele.

Cine stie…vara e abia  la inceput!… 🙂

4 thoughts on “Intre Merlin si Zavoranca

  1. Cata culoare ai pus in descrierile tale,m-ai facut sa zambesc si m-ai binedispus. Eu urmareasc pe net serialul Supranatural :)) si visez o amestecatura intre realitate,personaje reale si fictiunea serialului. Creierul nostru le face varza la un moment dat …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.