Arata ca un barbat pe langa care nu ai fi trecut nepasatoare: fata frumoasa, cu ochii un pic oblici, verde catre caprui, parul cu citeva fire albe, exact cum ii sta bine unui barbat care se apropie vertiginos de 40 de ani, imbracat in blugi, haina si adidasi, cu o statura usor atletica, a atras imediat privirea pe peronul ingust de la metroul din Romana. Vorbea tare, fara sa se jeneze si afisa un zambet de satisfactie maxima si ochii parca-i jucau de veselie.
M-am gandit “Doamne, uite inca unul care vorbeste la telefon cat il tin plamanii de parca intereseaza pe cineva ce vorbeste el. …” Nu stiu cum face, dar ajunge in dreptul meu si aud exact: “ eh, acu nu mai poate SRI sa racoleze pe nimeni, oricat de mare le-ar fi zambetul”..
” Doamne, zic, e dus cu capul! Cum sa zbieri asa ceva in gura mare?! Ma uit dupa un bluetooth, o casca, un fir, ceva care sa ma faca sa inteleg ca omul vorbea la telefon. Nimic.
O fata care era in fata mea, simtindu-se cumva ciudat, s-a retras in spate si ne-am uitat una la alta cu un zimbet ciudat… Am inteles brusc – omul, barbatul ala misto ..nu era in toate mintile …!
A venit repede un tren, ne-am urcat. El, fix in spatele meu! ”De acum toata lumea o sa stie ca Iliescu a fost si el acolo, da, cu siguranta …”
Recunosc cinstit, am plecat de langa el ..pur si simplu nu am stiut ce sa fac … aveam o mie de ganduri in cap… M-am retras putin mai departe de el; nu avea nimic in mod special cu mine, asa s-a intimplat, sa urce pe aceeasi usa, sa nimereasca in spatele meu. Nu stiam cum as fi facut eu fata daca el ar fi vorbit cu mine. Era pasnic, zambea, insa vorbea in continuu, nestingherit, despre securitate, spionaj, securisti ..Se purta de parca in fata lui se afla cineva, o persoana cu care purta aceasta discutie, pe un ton agreabil, care lor le facea placere; poate si vedea pe cineva, Dumnezeu stie .. …
L-am urmarit de la cativa metri. S-a eliberat un loc, s-a asezat, si-a pus piciorul asa cum fac barbatii si si-a si tras un pic de el ..in timpul asta vorbea si radea asa, cu subinteles. Daca ar fi fost cineva in fata lui ai fi crezut ca acelei persoane ii spune lucruri, asa era de normal …nu ai fi crezut nicio clipa ca nu e in toate mintile, ci ca e doar un pic exuberant …
Atat de concentrat era pe discutia cu interlocutorul nevazut ca si-a tot tras de picior pana si-a nimerit adidasul si-a ramas cu limba in mana si sireturile desfacute. A continuat sa peroreze – nu mai intelegeam exact ce spune, auzeam doar franturi pe care nu le puteam lega, lumea se uita la el zimbind a mila, a ras, a curiozitate. Vorbea, explica zambind in timp ce-si plimba limba aia de la adidasi in mana fara sa para deranjat de ceva…
Am coborat la Tineretului cu o stare si o mahnire pe care nu stiu sa o explic; ma tot intreb de ieri ce as fi putut sa fac? Era limpede ca e un om citit, educat.
Fara minime cunostinte psihiatrice, nu stiu daca era doar un episod, daca omul putea fi recuperat. Stiu doar ca m-a durut si mi-a sters zambetul de pe buze cu care ma impodobesc de obicei si mi-am amintit de o prietena care are o prietena, o doamna profesoara de limba franceza de vreo 60 de ani, al carei unic copil, student eminent la medicina, din cauza unui examen pierdut, combinat cu rautatile si mizeriile unui profesor, isi petrece toata viata la Balaceanca si mama lui, frumoasa, eleganta, erudita …de multi ani, vreo 20 la numar, in fiecare sapatamina se duce acolo…la copilul ei …
Doamne ce tristete!…
Cu gandurile asa mohorate ies din metrou si primul lucru pe care il vad e un cort unde se aduna semnaturi pentru Prigoana. Nu va pot descrie cat de greu mi-a fost sa-mi tin reactiile in frau!…
Domnia sa promite transport public gratuit. As fi ras cu gura pana la urechi in alte circumstante; mi-a fost frica sa ma mai uit cine stie ce mai vad… Dupa pliciul administrat cu generozitate in tot orasul, acum sa-mi ofere si transport? Ha, ha, ha ..pai cine plateste, mai domnule Prigoana, cat sa dai dumneata la tot cartierul? Pardon, Bucurestiul…
Am vazut-o si pe Sulfina Barbu zambind sters de pe o panza pusa peste strada: cica sa facem, impreuna, sectorul 4. Doamna deci eu nu locuiesc aici, nu ma interesati. Si apoi, eu nu fac sectorul! E chestie de principii, pana la urma!
Am mai bantuit prin oras cu treaba, m-am intalnit cu niste oameni, am ras, am vorbit cate in luna si in stele, am promis ca o sa trec pe la niste fete care au un magazin cu bunati…
Ma urmareste imaginea barbatului din metrou… Ma urmareste parerea de rau pentru el si ma gandesc ca pana la urma e mare lucru sa ramai cu mintile la tine, indiferent prin ce treci.
Traim intr-o perioada noua pentru noi, intr-o nebunie de viata, in care toate se succed cu repeziciune, in care lucrurile se schimba de la o secunda la alta, ritmul vietii e atat de alert incat uneori simti nevoia sa te opresti, sa-ti tragi sufletul si sa continui sa alergi! Eu sunt dintre cei care iubesc viata asta! Asa nebuna, alergata, in viteza. Nu ma deranjeaza sa fiu mereu pe drumuri cu proiecte, sa fiu intre doua masini sau doua avioane, sa locuiesc in fiecare weekend in 2 hoteluri. Stau intr-o zona unde nu e liniste niciodata, dar asta nu ma deranjeaza! Singurul lucru care ma deranjeaza cu adevarat e cand nesimtitii de taximetristi parcheaza vis a vis si urla unii la altii peste strada pomenindu-si una, alta sau cand baietii care preaiu masinile de la casino, se urca ca neamul prost in masina unui belfer sa faca curat si da la maxim o manea sau o muzica greseasca unde se jeleste grecu de zici ca i-a murit tot neamul ..nu numai euro!! In rest, nu-mi place sa stau prea mult unde e liniste, nu am putut locui in orase mici unde era liniste, nu-mi place sa traiesc mic, marunt, meschin, eu cu mine …
De ce am simtit nevoie sa va spun despre el? Nu stiu…pur si simplu…ma tot gandesc ca e fiul cuiva, poate tatal cuiva, iubitul cuiva …poate cineva il mai vede si-l recunoaste ..poate o fi fost doar un episod …poate filma cineva cu o camera ascunsa ..habar nu am .. Nu stiu cum se preintampina asa ceva, dar e inca o lectie in plus sa nu ne mai punem greutati pe care nu le putem duce, sa ne dam un pic de ragaz si sa ne ascultam vocea interioara care spune ce vrea, chiar daca lumea va fi mereu in contratimp cu noi!
Si sa ma iertai ca ma intreb – cine e mai dus – barbatul care se bucura de faptul ca securitatea nu mai racoleaza oameni sau candidatii care promit chiar marea cu sarea?? Caci, zicea cineva destept – mare e gradina lui Dumnezeu!
Sa fiti sanatosi!
Bucurestiul in general este un oras foarte trist, din orice punct de vedere l-ai privi. Eu nu am mai intalnit oameni asemenea domnului din articol, dar sunt atat de multi cersetori in autobuze si pe strazi incat ori simt nevoia sa le dau toti banii, ori sa dispar pentru ca nu am cu ce sa-i ajut pe termen lung. Si e ingrozitor sa vezi ca statul nu face nimic. Ii lasa sa se dezvolte in starea asta, unii murind, altii facand avere din cersit. Era in iarna un caz al unui om adus intr-un centru din cauza temperaturilor foarte scazute care avea la el o suma imensa de bani. Mai este o doamna pe care o vad cam de sase ani la intrarea in Cismigiu si mereu ma gandesc ca merita mai mult de atat, ca poate e bunica cuiva, ca nu ar trebui sa fie lasata asa de izbeliste. Intr-un fel am deviat de la ce se discuta in articol, dar cand il citeam numai asta-mi juca in cap.
Iar toata campania asta si toate articolele – mie-mi fac o scarba enorma. Nu stiu cum sunt altii, dar dupa ce vad de zece ori acelasi poster cu Prigoana imi vine sa-mi iau campii. Pentru ca pana la urma politica este un fel de loc de joaca inconjurat de ziduri enorme, iar cei care nu sunt acolo promit si dreg si fac orice ca sa fie propulsati peste ziduri. Iar cand ajung acolo ori se schimba, ori dispar.
*legat de transportul public, au inceput lucrarile la metrou magistrala Drumul Taberei-nu stiu unde; sunt totusi curioasa daca cineva va planta un numar egal de copaci cu cei care au fost taiati pentru monstrozitatea asta.
probabil ca pe tabla de sah a lumii noi sintem doar niste pioni!citeodata ii avem in mina -exact atunci cind au nevoie de voturi …atita putem sa facem -sa alegem , atit cit se poate , intre unul si altul , cu speranta ca nu alegem intre rau si mai rau !desi , cum zicea cineva intr-un film “e cam rau sa ajungi la mila sarantocilor!”povestea asta cu oameni speciali , cu minti stralucite care -si pied mintile , cu oameni care din viata lor linistita au ajuns sa traiasca in alte lumi , obsesive si mizere…e cumplit …e cumplit si ne depaseste ..habar nu am ce putem sa facem noi, poate doar sa fim mai atenti unul la altul si sa ne pese mai putin de nenorocitii astia de bani care parca niciodata nu par de ajuns!si de dorintele noastre .uneori de neatins…Dzeu stie …pina atunci …ne trebuie niste repere la care sa ne intoarcem cind simtim ca ne fuge pamintul de sub picioare ..Bine ar fi sa-l avem toti !tie iti multumesc ca i trecut pe aici!si te imbratisez!
O doamne!!!!!!! daca stiti cati astfel de oameni vad zilnic, La Obor in statie la 66, este o doamna superba, care face acelasi lucru vorbeste cu “avocati ” saraca cred ca si-a pierdut casa pentru ca doarme pe strazi, dar ce putem face ,dam din cap ne rugam sa nu ajungem si noi asa, ne intristam si plecam mai departe. Daca as avea putere i-as ajuta pe toti
dar constat ca “mai marii nostrii”au grija sa ajungem cat mai multi in asemenea situatie.
da, stiu ca sint multi …exact fereasca Dzeu !cine stie , poate il ajuti si cind nu rizi deunul cu mintile ratacite , si cind nu te uiti la el ca o curiozitate …si cind faci si atit-sa-l observi si poate in gind te rogi sa-si gaseasca linistea!
Off, Nuami , frumos ai scris chiar daca razbate atata tristete si revolta ! Observ si eu in ultimii ani din ce in ce mai multi oameni vorbind singuri , cu mintile ratacite , traind intr-o lume doar de ei stiuta .Fiecare din ei cu siguranta are in spate o poveste sfasietoare …Politicienii ?? Astia-s niste nesimtiti de la primul pana la ultimul !!!!!Pe ei nu-i loveste nimic !!In timp ce poporul e din ce in ce mai bolnav fizic si mintal , ei mint cu nerusinare ca va fi numai lapte si miere daca vor fi votati !Se gandeste careva la oamenii acestei tari ? la sanatatea lor mintala si nu numai ?? Intereseaza pe cineva viitorul acestei tari pentru care inaintasii nostri au ales sa moara pe campul de batalie ??? Off,iarta-ma dar ma apuca asa o stare de nervi cand ma gandesc la promisiunile “catindatilor” !!
neputinciosi ..pina la vot ..o data la 4 ani putem sa le-o tragem peste ochi !atit!in rest, sintem mici dar cit tinem la noi si ne tinem de promisiunile pe care ni le-am facut , macar nu tinem cu mintile la noi!!Cred!
Ce bine ar fi daca macar la 4 ani le-am putea
“trage peste fata” dar nici macar atunci nu ne mai ofera aceasta satisfactie pentru ca lucrurile sunt asa bine tesute de ei, incat chiar nu conteaza cum se numeste Ionescu , Popescu sau (mai nou) Diaconescu. Ma uit la cei care pur si simplu au vandalizat Romania si nu au nici o mustrare de constiinta,nici o apasare, nu li se clinteste nici o “vinisoara”nu mai vorbesc de muschi, ca au un tupeu fantastic si ii acuza “pe-asia” noi ca fac si de fapt nu fac si tot asa, adica apa de ploaie (ca slava Domnului acum este din belsug).Pacat ca vorbim de lucruri urate si murdare=politica=dar aceasta este realitatea si spunand ceea ce simti si cand vezi ca de fapt nu doar tu gandesti asa parca te mai eliberezi de furie.Va pup
asa e …cap coada ..din pacate!dar macar atita putem -sa vorbim intre noi …!