Despre Tanta mea

Acum citeva zile, am reusit, inainte de a pleca de acasa, sa postez un status pe FB in care anuntam ca ajung la Targoviste duminica pentru o intilnire cu colegii  si profesorii mei. Am gresit catastrofal, am scris profesorii nostrii, nu profesorii nostri, cum m-a atentionat cineva. Jur ca nu stiu daca de chioara sau de neatentie, ca abia ma dezmeticeam si am ochelari de vedere, nah!ca acuma stiti! Nu am spus niciodata ca sint profesor universitar doctor docent si honoris alea, alea, sint un om care stie niste gramatica, dar care uneori greseste cind scrie – what the fuck!

Cineva m-a sfatuit sa nu mai scriu asa pe fata despre nemultumirile mele-aoleo?  Pai ce-i datorez eu unei M F, nu am habar cine e, dar care, dincolo de mesajul meu, de continutul lui, a simtit nevoia sa ma corecteze si sa ma traga de urechi, motivind ca eu nu am voie sa gresesc, ca nu sint o oarecare? Adica cum? Ca am scris nostrii  cu doi de ii! Cum adica nu am voie sa gresesc, ce operam pe creier? Venea bac-ul peste mine? Bai nene, nu va mai faceti bine? Asta e atitudine de  un om politicos si probabil  un profesor de  limba romana? Sinteti defecti? Dincolo de faptul ca ma doare in basca de i-ul, ei m-a deranjat obraznicia cu care m-a tras de urechi si lipsa totala  de respect fata de un om pe care nu-l cunosti!  Si mi-a transmis un mesaj-ca ma lupt degeaba  sa scap de Tanta, ca sint Tanta!  Sa ma iertati, dar multa lume proasta in jur!

Mi-am dat seama ca o parte din  public nu a inteles nimic, ca s-au uitat la televizor 7 ani la mine,  la sortul  si  bonetica mea, in care uneori eram adorabila, imi placea si mie de mine, si au crezut ca au de-a face cu o servitoare sau cu bucatareasa emisiunii; dragilor, mai cititi dracului o carte sa vedeti cum e cu personajele. Am inteles abia in seara asta ca lumea crede ca eu ma dezic de Tanta, ca mi-e rusine cu ea, ha ha ha!

Sa-i facem dreptate Tantei… zic.

Tanta s-a nascut pentru ca a vrut Teo Tandafir sa lucreze cu mine. Trandafir este cel mai bun om din media in materie de divertisment, am lucrat cu ea, stiu ce-i poate pielea, in alta parte ar fi facut o avere. Ea a ales acest nume pentru ca numele meu, Nuami, era mult prea pretios pentru tot ce aveam de facut in emisiune. A fost intrebata de ce Tanta, a spus exact asa, ca a ales un nume comun cu care sa ne putem permite sa ne jucam- sa o trimitem sa faca ceai sau sa o dam afara din platou ca ea sa ne rupa nervii incercind sa revina( ne jucam, e gluma, da?) deci, de aia TANTA, putea sa fie Maria, Viorica… un nume comun si la indemana. Stiu, nu ma compar eu cu Coca Andronescu, dar biata de ea, pentru a jucat-o magistral pe Tanta lui Baiesu a carat-o cu ea toata viata.

Dragele mele care sariti de cur in sus cind gresesc si scap un nenorocit de i  ori gasiti diverse materiale in care eu spun ca nu mai vreau sa fiu  Tanta, sa stiti Tanta nu e proasta. Personajul meu nu a fost prost, era  simpatic, asa cum e omul simplu de pe strada. Si sa stiti ca trebuie sa fii foarte destept sa joci un prost, asa a zis Dem Radulescu, nu eu. Asta asa, poate ma mai cautati de greseli. Exista atitea femei cu numele asta, femei  dragute si funny cu care stai de vorba si razi chiar daca povesteste de gainile si nepotii ei; asa am vrut sa fie, o fata simpatica  si vesela care si-a permis sa puna si intrebari mai stinjenitoare pentru invitat, intelegeti voi. Exemplu- a venit o domnita cu un trecut glorios si care acum era o doamna casatorita si ne-a povestit cum incearca ea din greu cu sotul sa faca un copil(sigur, acu’ e parfum, atunci ne  era jena sa povestim despre procedee si metode de inmultire… la gugustiuci!) si eu senina am intrebat-“ dar ce e frate asa greu? Ce sapati santuri? Dati cu tarnacopul? A fost grea, stiu, dar eu aveam voie ca ma ascundeam dupa Tanta. Sau l-am intrebat pe  Catalin Botezatu intr-o emisiune cind si daca face casting sa se insoare!

Acelasi public  nu a inteles, desi e in presa e plin de explicatiile mele, ca titlul carti este absolut unul comercial. Pe care l-a ales editura cu acceptul meu, ne aliniem si noi la felul in care se face promovare, nu?

Cum sa-mi fie rusine de Tanta cind lumea o iubeste? Da, pe aia de la tv o iubeste… ce refuza oamenii astia sa priceapa a ca niciunui actor nu-i place sa fie asimilat unui singur personaj. Ca de aia s-a facut actor. Daca personajul asta, al meu, ca  e munca mea, tot eu eram acolo, Tanta e o parte din mine, aia care are curaj, aia care are putere sa spuna te iubesc! cum Nuami nu ar face-o nici daca-i crapa inima, zic, daca cineva ar fi folosit personajul nu era nicio problema. Cum ea, ca tipologie, nu si-a mai gasit loc, ne gindim  la ea ca la un personaj, ca la o creatie asemeni unei papusi in teatrul de papusi, care si-a facut treaba si o punem in rastel.

Nu stiu, poate maine joc un alt personaj, una venita din Paris pe care o cheama Marguerite. Sau Colette… va avea si ea o viata a ei, un timp cit are de treaba si intr-o zi, next please.

Asa ca, daca doamnele obsedate de ii, fi-le ar i-ul al dracu, care se intepenesc in a cauta greseli in loc sa inteleaga cea ce vreau sa transmit,se ratacesc pe aici, le invit politicos sa-si vada de supa lor ca da in foc. E foarte posibil sa scriu cu greseli in continuare, nu e nicio problema sa mi spui, dar stiti, depinde de tonul cu care spui.

Mi se pare o atitudine de impolitete sa ma corectezi pe wall, desi eu m-am uitat de doua ori pina m-am prins cu ce i nenorocit i-am spart capul, probabil ca daca imi scria  mesaj  si mi spunea ca am gresit se dovedea calitatea ei de profesor si om, la urma urmei;  obraznicia cu care “corectezi” si suficienta cu care defileaza cite unii, ca stiu sa scrie corect in romaneste, pentru mine e fix degeaba cita vreme nu-mi dovedesti ca nu esti doar un robot care a invatat sa scrie si atit. Pentru mine e mult mai valoros un om  care care poate  nu stie sa faca acordul subiectului cu predicatul, ca nu a avut sanse, ca nu l-a dus capul,  sau cine stie ce alte motive, dar care are inima si mila si bun simt, care are cei 7 ani de acasa, care stie ca iubirea de aproape, respectul si buna cuviinta sint cele fara de care e aproape imposibil sa convietuim.

Si mai e ceva… faptul ca sintem in spatiul public nu inseamna ca s-a dat liber la marlanii; sau poate s-a dat.

Am mai scris undeva ca nu-mi place sa ma laude cineva, nu stiu sa primesc complimente, jur, mi-e rusine. Singurul loc unde nu ma simt rusinata e la aplauzele de la finalul unui spectacol.

Revenind la oile noastre, Tanta nu e proasta ca e a mea. Eu am facut-o  cu manutele astea doua. Si eu nu sint proasta, fac pe proasta uneori, dar nu sint. Stiu exact cine sint si citi bani fac, dar  am un fel al meu de trai asa, mai modest, mai in liniste si fara aiurelile care nu fac nicio ceapa degerata decit in ochii celui care simte nevoie sa demonstreze mereu ca el e cineva.  Si la 50 de ani zau daca primesc lectii de la anonimii care traiesc cu pixul rosu sub perna. Am mai  mincat un i odata si una din fetele din online mi-a scris pe privat, am realizat ca am gresit si-am corectat-e asa greu sa fii politicos?

Si mai e ceva ce-mi displace profund-felul in care ti se spune “esti persoana publica, asta e. trebuie sa–ti asumi!” ce sa-mi asum? Spuneti-mi voi ca eu nu stiu…

Stiti ce ma indurereaza? Ca oamenii sint intepeniti in superficial si dau atentie detaliilor care chiar nu conteaza. Viata  si bucuriile sint uneori facute din detalii, dar e important sa stii care-s alea, altfel orbecai ca liliacul ziua in amiaza mare si te  trezesti agatat aiurea. Daca ma vad cu vreuna din prietenele sau prietenii mei nu observ niciodata cu ce e imbracata, ce marca de pantofi sau ce geanta are, ce outfit afiseaza. Vad doar daca e bine, daca e intr-o stare buna si cam atit.

Nu ma astept sa ma placa toata lumea si nu mi-am dorit niciodata asa ceva, e nesanatos, dar ma gindesc ca daca tot ne pierdem vremea prin online nu ar fi mai bine sa ne evitam? Sa stea fiecare cu ai lui…

Altfel Tanta sa stiti ca e bine. Mai are citeva bonetici si sortulete din alea frumoase si mi-a zis ca daca vreodata gasiti pe cineva dispus sa dea  bani pe ele  pentru niste copii sau catei amariti ea e draguta si  ni le da. Cu  un singur i. de la iubire.