Am ajuns la mare de zece zile si nu am fost pe plaja-stiu, pare incredibil, dar asa a fost. Diminetile in care soarele era prietenos am avut treaba si si apoi iar am avut treaba si iar…Ce ar fi putut sa ma tina pe mine atit de ocupata incit sa nu ajung la ea si sa-i spun ca tot ce aveam de spus, ale mele si ale altora care, deocamdata, stau cuminti in arsita orasului si doar se gindesc la mare si la forta ei de a ne lua din poveri?
Cu ceva vreme in urma am fost la Conferinta de presa la antena 2 unde cineva m-a intrebat daca mi-e dor de televiziune si eu, fara sa respir, i-am raspuns Nu.De ceea ce vad acum la televizor nu mi-e dor si nu vreau sa fiu acolo, de asta am si refuzat oameni draguti care lucreaza prin redactii si sint asa politicosi, pentru ca nu ma simt confortabil nici sa ma uit de acasa la ceea ce se intimpla in anumite platouri de televiziune, acum, daramite sa fiu acolo. Stiu, publicul se uita la ce i se ofera si exista public pentru orice tip de emisiune.
De vreo doua saptamini am intrat intr-o echipa cu oameni cu care nu am lucrat niciodata, cu care m-am intilnit tangential, care ma stiu din emisiunea de acum ceva vreme, si am inceput sa ma redescopar. Am inceput sa traiesc din nou ceva ce credeam ca e de domeniul trecutului, am regasit in mine efervescenta aia cind uiti ca te doare capul sau ca mori de cald si curg apele pe tine, ca filmezi de citeva ore in nu mai stiu cite locatii, cind se aprinde camera si se aude motor incepi sa traiesti parca intr-o lume paralela unde totul e altfel, unde e posibil orice si tot ce faci e funny si ridem ca nebunii de tot felul de situatii. Nu e de povestit, dar intr-o seara, in direct, trebuia sa ma duc repede in alta locatie, nu m-am uitat cu atentie pe unde calc si mi s-a prins virful de la sanda intr-o scindura de la bar; in dreapta mea era public, in stinga barul; la o miime de secunda sa cad in nas, spre deliciul publicului m-am prins de ceva ce mi-a iesit in drum… ce credeti ca era? Draga de Biu”cubaneza vostra” cum zice ea, mi-a salvat nasul si reputatia cu coditele ei minunate. I-am multumit, i-am cerut scuze si i-am spus ca si astept un prilej sa-i intorc serviciul. Rideam amindoua si nu intelegea nimeni ce avem.
Sint parte dintr-o echipa, asta ca intelegeti daca ma vedeti ca trag chiulul de munca si dansez cam 50 min cit dureaza emisiunea…mi-am promis ca o sa ma bucur de privilegiul de asculta muzica de toate felurile si o sa topai pur si simplu. E drept ca-mi amintesc uneori ca sint ditamai femeia, ca ar fi bine sa fiu si eu mai rezervata, dar in secunda doi, imi dau seama ca nu asa simt. Imi place sa stau cu picioarele in nisip si sa dansez cot la cot cu niste fete frumoase care imi spun ca nu-si imaginau ca-s asa de treaba; pesemne par sobra rau uneori, trebuie sa mai lucram la mine.
6 saptamini voi lucra cu cu niste chipuri noi, e destul de delicat sa te integrezi intr-un timp asa scurt, dar sintem pe drumul bun. Presimt ca o sa fie ca de obicei-cind o sa ne imprietenim bine si o ne simtim perfect o sa se termine seria de emisiuni! E prima data cind intru intr-un proiect asa mare cu oameni pe care nu-i stiu, am intrat cu emotii mari, inca le mai am; stiti ce e frumos? Cind e linga tine Adelin Petrisor si-l descoperi ce calitate de om e, ce prieten poate sa-ti devina.
Altminteri, marea e asa cum o stiu, prietenoasa si calda, dispusa sa asculte confesiuni si darnica cu romanticii, singuraticii, indragostitii. E frumoasa si parca valurile care vin unul dupa altul la mal, albe si spumoase, iau cite o dorinta, un vis, o speranta si o duc in larg, catre un loc anume de unde se pot urca in inaltul universului, astepind sa fie indeplinite.
A trecut ceva vreme de cind nu am stat atita la mare, cu treaba. As vrea sa adun toata frumusetea si maretia ei, a marii fara de care mie mi-ar fi tare greu, si sa o pun cumva aici, sa va tina de dor, de ea, de el, si ma gindesc ca daca vreti, puteti sa-mi scrieti ce sa-i spun; promit sa ma duc intr-o seara pe plaja, cind e mai singura, sa-i spun despre dorintele fiecaruia dintre voi, cine stie ce val leva lua si le va trimite trebuie …
Altfel, pina in 18 august voi fi aici, cu echipe din Tvr 1 si simt nevoie sa ma marturisesc cinstit ca am gasit niste oameni de care mi-e tare drag, oamenii pe care nu-i vedeti la televizor-fetele de la machiaj, Ioana si Lia, Andreiuta de la marketing, Rodica Puca, inimoasa care pune haine pe noi si ne spune ce frumoase sintem, ca sa ne simtim esenta de univers, Gini din car(nici nu stiu cum il cheama de fapt, dar asa ii spun colegii) care nu se rezuma sa taie si e parte din tot, operatorii carora nu le stiu numele, dar mi-e drag de ei si de restul echipei care cinta si ei imnul”vara pe val” in timp ce noi topaim ca sa risipim din emotii si incerc sa mai spun inca odata ca, dincolo de numele TVR, sint oameni buni si care pun umarul; nu vreau sa va spun nimic de vedete, pe ei ii stiti si- i vedeti, insa, in clipa in care se difuzeaza si materiale filmate, as vrea sa-i sa “vedeti” pe oamenii din montaj, fetele care merg cu noi la filmarei-Liana, Ada,Claudia, o parte din echipa Tvr 1 pe care am apucat sa o cunosc.
Mai departe vom vedea; si stiti, imi doresc din toata inima sa rasara soarele in vietile noastre si sa fie chiar un inceput de val, poate nu ne-om fi intilnit asa, intimplator la “Vara pe val!