Nimic nou sub soare

Citi dintre voi pot sa jure, cu mana pe inima, ca nu au fost inselati de jumatatea  de acasa? Parca va vad privirile… da, asa e. Nu toti barbatii sint porci, nu toate femeile sint curve, nu cu notiuni de astea operam azi. Nu. Ne uitam la ei cu ingaduinta, ca sint doar niste oameni pe care ii pune la incercare viata  sau nu sint in stare sa-si tina in friu pornirile sexuale. Ori au ajuns in situatii in care isi permit orice.  Nu stiu daca barbatii inseala mai des decit femeile, traim de vreo 20 de ani intr-o abureala de libertate care ne-a dat liber la sex in plex, la sex on the beach ori cu bici! Sex pe toate drumurile pe unde ii apuca, zici ca-s stricati la stomac si nu se mai pot tine.  E bucuria lor, ce sa le faci! Sexul e sport, sexul e cea mai tare moneda de schimb din toate vremurile, sexul e cea mai buna marfa, nimic nu vinde cum vinde sexul,  nu e nimic nou sub soare; ce  e neplacut in tot tabloul asta e  expunerea lui atit de agresiva, atit de aproape de viata de zi cu zi incit, uneori, aerul devine irespirabil. Pentru ca nu mai e masura.

Oamenii se inseala, se tradeaza, se parasesc de cind lumea si pamintul.  Unii reusesc, gratie educatiei, caracterului, unei demnitati educate sau mostenite, sa nu se inscrie in valul  de usurinta cu care intra si ies din vietile oamenilor pe sistemul dupa noi, potopul! Ma uit ca un martor mut la nunti televizate, la fericiri trimbitate pe la prieteni, la dusmani si la tv,  filmam nunta si o dam la tv sa vada lumea ce fericiti sintem, ce cheltuiala mare am avut, conteaza mult, ne cocoata  sus in ochii prietenilor si ai societatii! Si fac ochii mari, mari, cind ii vad ca vin din nou la televizor, de data singuri, pe rind, si dau din casa, ca aia, ca aia.  In cel mai recent, el, sotul, s-a indragostit de o escorta pe care un “expert” o numeste prostituata, el fiind “expertul” de serviciu in orice divort, relatie amoroasa, plecare de acasa; la taiere de mot nu l-am vazut, dar nu e timpul trecut.

Simt nevoie de un pic de metoda ca altfel o iau ca expertii, prin porumb cu deductiile. Cind echilibrul dintre doi oameni care formau o familie se rupe, cade cerul pe tine, te simti de parca brusc a murit totul in jur, te simti ca intre darimaturi si parca  nici sa respiri fara el nu poti, nu stii, poate nici nu mai vrei.  E crunt. Dar respiri, te speli de lacrimi, de lacrimi care nu se mai opresc, de nopti nedormite, de durere la propriu. Si totusi, rar se moare din asa ceva.  Stringi din dinti si iesi ca inecatul la mal tinindu-te de orice te poate salva. E o cale.  Sint mii de situatii din astea, pline de durere, de spaima,  de teama ca nimic nu va mai fi la fel, de teama ca nu vei putea fara el, de intrebari la care nu stii unde sa cauti raspuns. Ce sa cauti la o emisiune la televizor cind nici tu nu stii ce simti? Cind nu mai stii ca rasare soarele, ca apune soarele, ca ai uitat sa bei apa? Ce sa le spui? Ca-l mai iubesti desi  te-a inselat si sa asisti neputincios cum cineva strain umbla cu fierul inrosit prin maruntaiele tale si ti spune, tie,  ce sa simti si ce ai de facut? Cineva pentru care tu si iubirea ta, acum cazuta in dizgratie, sint studiu de caz ? Sa ne dezmeticim, nu e nimeni  imun la asa ceva. Si Claudia Schiffer  a fost parasita. Pai daca si pe  frumusetea  aia a putut sa o  paraseasca cineva inseamna ca nu sint eu proasta lumii, nu?

Sa revenim.  Omul s-a indragostit de o escorta-si? Ce conteaza de cine s-a indragostit? M-a amuzat foarte tare comentariul  expertului care sustine, aspru si neindurator, ca e inadmisibil  sa se indragosteasca de o prostituata. Ce vorbesti domnule ? Pai  ea nu e om?

Prostituata sau escorta e un om care isi castiga existenta intr-un fel. Si recunoaste cum isi castiga painea sau benzina pentru BMW.  Spre deosebire, de noi, restul care nu am recunoaste  niciodata, dar niciodata, cum am devenit femei de afaceri, cum ne-am cladit confortul si “imaginea’! Uitati-va in jur, nu  arat eu cu degetul ca-mi cade mana. M-am gindit de multe ori la fetele astea, care practica meseria asta, m-am gindit la ele cum ma gindesc la oricine altcineva care mi-a captat atentia.  Nu cu sila. Eu nu pot sa fac ce fac ele. Nu sint in stare. Probabil ca daca aveam destula snaga in mine sa fac ceva din ce fac ele  acum eram pe plaja in Dubai negociam preturi la telefon. Dar nu sint. Sint acasa la mine, inr-o casa inchiriata, ma pregatesc de drumurile si de treburile mele de anonim.

Unele nu au de ales, altele traiesc asa pentru ca le place si  asta le asigura si o viata mai buna, altele isi aduna bani pentru a-si plati niste studii, altele nu stiu sa faca altceva; sint niste suflete si ele, unele ies cu sufletele schilodite din “joburi” de astea, altele mor, cele mai smechere se retrag la timp si nu stie nimeni prin ce calvar au trecut pentru confortul  si imaginea de azi. Dar e viata lor. E trupul lor, chinul lor,  placerea lor, scirba lor, povara lor. Cu ce drept ma pozitionez eu, ca moralitate suprema, sa le pun la zid? Fiecare plateste pentru ce face in felul lui; numai cine se stie fara pata poate  sa ridice piatra, nu? Ptiu, a dracului moralitate ce case isi gaseste.

Cind te paraseste nici nu mai conteaza pentru cine, ca e mai urita, mai proasta, mai bogata… Cel care a plecat a facut o alegere care tie ti-a dat viata peste cap. De asta exista familii, psihologi, prieteni, sa te ajute, sa treci peste  asta.  Ca treci. Cita vreme nu a murit nimeni  inca se mai poate.  Unii pot sa sara din relatie in relatie, unii nu.  Casatoria nu e doar pregatirea pentru nunta, fastul de la  nunta si luna de miere e pentru toata viata cu el. Cu ea.

E cu sincope, e cu caderi, e cu cearta cu renuntari, cu lacrimi, cu urlete si bagaje, intr-o zi  tragi linie si stii daca merita sa te lupti sa ramii acolo sau incui si pleci. Poate pentru ca am apucat alte timpuri, eu cred ca e mai frumos sa pleci in liniste decit sa fii pe prima pagina sau in prime time cu povestile si dedesubturile unei iubiri despre care vorbeai acum citiva ani ca despre raiul pe pamint. Asa cred. Pe unii dintre ei ii cunosc, stiu povestile lor bine si simt ca ma arde pe mine durerea cind ii vad. Si ma mai gindesc inca odata la ce pot sa spun si la ce nu, despre mine si despre iubirile sau ratarile mele.

Mama imi povestea cindva despre fetele astea, le stia pe unele care nu avusesera  alta cale. Una din ele a avut sansa sa cunoasca un om care  a luat-o de nevasta si nu i-a reprosat niciodata ca a luat-o de unde  a luat-o. In ultima instanta e doar o chestiune de noroc, unde te nasti, in ce familie, daca esti bogat sau sarac, daca ai sansa la o educatie sau de mica cresti cu bataia si mirosul de acool. Cind esti scutit de toate astea  trebuie sa fii bucuros si ingaduitor, e si asta un semn de multumire pentru cine a trasat harta si te-a trimis intr-o familie buna. Pe care ar fi bine sa  nu o intristezi. Povestile de dragoste, mariajele,  par doar niste mici statii in viata. Devin mai usor  de suportat cind nu le umplem de tristete si amar. Pare foarte greu, asa si e, dar timpul e singurul care vindeca si aseaza totul la locul lui. Sa-l lasam sa-si faca treaba, in liniste.  In timpul asta noi trebuie doar sa ne tinem mintile si inimile cu grija, sa nu o ia razna. Si poate asa o sa ne deschidem urechile si inima si o sa auzim, in sfirsit, din nou pasari la ferestra ciripind.