Chestii noi…

Nu stiu cum sa incep, cu scuze sau cu marturisire?

Mi-e drag sa scriu, mi-e drag sa impart cu voi ce simt, eu asa scriu, nu scriu doar ca sa ma aflu in treaba,  stiu ca dincolo de ecranul pe care mi se aseaza literele sint oameni cu care asa vorbesc, cumva cu ochii minti ii si vad cum stau si citesc. Am  mereu cite ceva in viata mea  care m-ar pune la scris, dar din fericire, am o emisiune la televizor  si timpul meu alocat scrisului s-a mai redus; nu sint nici vreo genialitate care da cu degetele pe tastatura si ies capodopere, mai si gresesc ca sint aiurita si, uneori, urmaresc ideea in mod deosebit si pe  urma ia-o nuami la corectat, pierd  mai mult timp cu corectiile decit cu scrisul in sine…  bref,  imi cer scuze ca nu reusesc sa scriu atit  cit as vrea, mai ales celor care mi-au si scris si mi-au spus ca se tot uita pe site si nu mai am nimic nou.

Ieri am avut-o invitata la emisiunea Se zice ca (unde dau eu cu sapa!)  pe Ana Morodan,  o fata misto rau, frumoasa si desteapta si cu toate tiglele pe casa si care m-a sfatuit sa scriu si trei vorbe, numai sa nu las sa treaca timp prea mult… nu vreau sa va fac capul mare cu cite am de facut, dar cum zice mama, moarta coapta, azi nu ma ridic de la birou pina nu-mi pun cenusa in cap. Sa vina sacul!

Pot sa ma laud putin? Foarte putin, promit. Am un proiect frumos in Tvr, cu trei fete frumoase si cu minte in cap, aici ne-am intilnit, dar incepem sa ne simtim tare bine impreuna, incepem sa stim care, cine, cum… nu vreau sa devin patetica si sa  va spun ca nici in visele mele nu mi-am imaginat ca in dementa asta de pe piata de media si audio vizual  o sa intru intr-un proiect asa curat, cu atit mai mult cu cit parca nu mai e nicio scapare de guta si fomeile lui care se bat  si cheama televiziunile sa asiste la paruiala, cu tot felul de inscenari una mai patetica decit alta. Cind parea totul pierdut a venit un telefon si o propunere de la oamenii cu care am fost anul trecut la Vara pe val, stiti ca v-am facut capul mare cu sedintele mele foto pe malul marii, pe inserat si cu povestile mele de iubire, lasate marii sa faca ce-o stii cu ele.

Ce- mi place mult de tot e ca Rodica Puca ma imbraca intr-un fel de nu mai seman cu mine; sa ma vedeti cum rid cind ma pune pe tocurile alea inalte si subtiri;  ma supun desi genuchiul meu, dat de pamint in urma cu 2 saptamini striga auuu!(da, iar am cazut, fix in curte la tvr sa ma fac de ras, noroc ca, in afara de un ofiter de la poarta, nu m-a vazut nimeni!)

Sint bucuroasa ca ma suna oameni de televizune si-mi spun ca le place ce fac, sint bucuroasa ca in fiecare zi de luni, marti, miercuri noi ne adunam si vorbim  pe desfasurator si ridem de ce ne trazneste prin cap, i-am si zis Elenei Stirbescu, producatorul emsiunii, ca daca am pune o camera acolo mult lume s-ar  distra.  Elena e o fata deosebita, e genul care merge de parca aluneca, nu o simti niciodata, asa delicata e, Elena nu ridica tonul si nu reproseaza nimic, e pozitiva mereu si calma si rabdatoare. Vorbeste putin si face mult. Corina e regizorul emsiunii, a stat si sta cu noi zilnic si desface si pune la loc lucruri ce  par inr-un fel, dar care, dupa un  timp, capata exact dimensiunile reale necesare integrarii in emisiune. E prima data cind lucrez in televiziune si am un regizor cu care dezbatem tot, nu intram asa la intimplare. Mai avem Oana, Ancuta, Raluca, Carmen, fete bune si inimoase de care mi-e drag tare.

Stiti, cindva am facut un interviu cu Catalin Striblea care-mi spunea ca el e foarte atent la ce face si la ce spune cind e pe post, indiferent de ce ii cer sefii lui, pentru ca el el este cel care iese pe strada, la cumparaturi si se intilneste cu oamenii  si ei il intreaba  despre un personaj din emisiune, il felicita sau il roaga sa abordeze o tema. “Cum sa ma uit eu in ochii lor daca spun timpenii la tv”? Asa e.

De asta sint bucuroasa ca nu mi-e rusine  cu ce fac, nu mi-e rusine sa ma uit in ochii oamenilor, sigur ca e posibil ca  lumea sa se uite  in continuare la mizeriile cu Guta si Lis si te  mai miri ce inventeaza altii, sigur ca cifrele lor de audienta sint mari, dar citeodata ma intreb daca faci emisiuni asa mocirloase, zilnic, nu se pune si pe tine ceva? Mi-am dorit  dintotdeauna ca ziua de maine sa nu ma gaseasca ca cea de azi, adica sa nu fiu la fel a zi,  sa fi facut un pas si cu mintea mea, un pas inainte,  nu inapoi…

Ma rog, probabil ca de regula se pune in balanta suma cu multe zerouri si se curata, probabil. Pina una alta sper sa fim din zi in zi mai bune, eu chiar cred in proiectul asta, mi-e drag de fete si nu simt nicio clipa diferenta de ani dintre noi, ceea ce  credeti-ma e de waw!! E un moment tare frumos din viata mea si sper sa fie inceputul unei perioade frumoase, mai ales ca Se zice ca... nesuferitul de mercur  a cam plecat de la mine( a stat la mine de prin 2007, un nesimtit! Si retrograd pe deasupra!)

Altfel,  sper sa fiti bine, sa fiti toti, sa fiti sanatosi, sa nu uitati de cei necajiti, oameni, catei ori pisici, sa nu uitati ca sufletele astea nu pot singure si sint la mila noastra! Am spus-o si o sa spun pina o sa  mor, lui Dumnezeu nu-I place fatarnicia, nu putem sa mergem la biserica si la moaste si in pelerinaje si cu aceeasi mana cu care ne inchinam si batem matanii otravim animale si ne aruncam copiii la gunoi.  Asta nu pot sa accept in ruptul capului, sa nu-ti primesti copilul acasa, pentru ca a gresit si acum e copil cu copil iar tu ii arunci pur si simplu copilul, sa faci rau animalelor care nu pot trai fara tine si mila ta. Daca cineva crede cu adevarat ca exista Dumnezeu ar trebui sa stie ca,  indiferent de ce ai facut  si crezi ca nu te-a vazut nimeni, EL te-a vazut, El stie.  Invidia si rautatea il uritesc pe cel care le poarta nu pe destinatar, ce ne costa sa incercam si sa exersam bunatatea si iubirea de aproape? Sa incepem cu un zimbet pentru cel care se uita la noi, eu am primit azi un zimbet din asta si tare bine mi-a prins.

Gata, am cenusa in cap… va multumesc pentru vizite, va astept la televizor, luni marti miercuri pe Tvr 1 de la 17.05.