Trica are 1,90 si 140 kg. E masiv din cap pina in picioare, dar masiv –masiv, genul care ocupa doua locuri de stat in picioare. Cind a urcat a trecut pe linga mine mi-a aruncat o privire scurta si i-am vazut fata –ochii mici, prea mici pentru o fata mare, dispusi cam departe de nas, cu o privire un “peu comme lointaine”, ca in picturile lui Monnet. Pe capul mare si-a indesat un fes gri cu doua dungute colorate de sub care ii ies, ca la pui de rata cind le cresc penele, citeva ghemetoace rasucite de par carunt, desi nu pare sa aiba mai mult de 45- 46 de ani. S-a parcat linga cele doua scaune fata in fata, de pe partea dreapta a autobuzului si se balabane odata cu zgiltiiala masinii, cind in stinga, cind in dreapta. Nu se tine de nimic ca nu are cum. Intr-o mana tine o servieta si in celalata tine un telefon nokia lumia, cred, la care si suna, imediat cum s-a urcat! “Alo? Ce faci? Cum, cine e? Trica la telefon! Aaa, tot eu te-am sunat dar oi fi sunat pe alt alt numar ca am doua. Aha. Auzi unde sint banii? Bine. Vezi ca nu pot sa trec nici azi ca sint fara masina, da, sint in 300 si ma duc cu autobuzu”!
Trica e atit de inalt ca bara de care se tine, aproape spinzurat orice om normal, nu-i e deloc la indemina. E masiv catre obez, are un abdomen proeminent pornit cam de sub sani si e fix la 5 cm de fata fetei care sta pe scaun; daca nu se prinde sa se suceasca cu tot cu corp catre geam, la urmatorul semafor burta lui se va odihni fix pe fata ei. Masina ia curba, Trica nu lasa nici mort telefonul din mana, se tot uita la el, soferul mai pune si- o frina, mai opreste in statie, omul nu se tine de nimic, era o imagine ca-n filmele mute cind cade pianul peste un trecator si-l face praf. Trica deschide un geam, stringe bine telefonul in palma si reuseste sa-si gaseasca un echilibru tinindu-se de rama geamului si mana lui mare reuseste sa stea inclestata afara.
In spatele meu un domn trecut de 60 de ani, cu niste ochi mici si sprincene albe, ii spune de 10 ori unui pusti sa nu mearga repede, raspunde la un tel” da,e cu mine, se duce la liceu sa-si ia bicicleta, da, i-am zis sa nu mearga cu viteza!” pentru mai multa siguranta ii face si semn din mana “domol,domol”. Fata care sta pe scaun linga burta lui Trica are o claie de par negru ondulat, revarsat pe tot spatarul scaunului de care, de regula, se mai tine calatorul ghinionist care nu are loc pe scaun. Bara e inabordabila, ar insemna sa o tragi de par. Incerc sa ma tin de ce pot, domnul speriat de viteza zice “pardon”, ma da un pic la o parte si se agata timid cu un deget de o bucata de bara de sub parul fetei. Eu ma fac si mai mica, domnul se insinueaza pe linga mine si geaca lui rosie ma da practic la o parte de linga singurul loc unde gasisem si eu o bara; isi face loc bine, eu incerc sa ma spinzur de bara de sus, nu reusesc, imi cade rucascul de pe umar, imi amorteste mana imediat, la 1,55 ai mei stau agatata ca n carlig. Incerc sa ma tin de spatarul scaunului celalat, pe care sta o domana in virsta, cu o bascuta bleu, crosetata. Masina ajunge intr-o statie si eu, cu gindurile razna, nu-mi dau seama ca usa se deschide si ma pocneste scurt peste mana care se duce fix in capul doamnei. Nu i-am dat un pumn in cap, am atins-o asa, dintr-un efect .. mi-am cerut cit am putut de jenata scuze, doamna ma priveste piezis si-mi zice pe sub bascuta” daca v-ati tine mai din scurt de bara dinspre dv nu m-ati mai fi lovit!” Se freaca in cap de zici ca are cucui, eu imi cer scuze inca odata, nu avea rost sa-i spun ca pe mine m-a calcat o tuta intr-o vara pe degetele de la picioare cu tocuri si mi-a rupt degetul mic. Tot in 300. Nu avea rost… M-am retras incet la usa am coborit, si m-am dus catre cabinet. Nu stiu unde a coborit Trica…
La intoarcere ma opresc la piata 1 Mai sa iau nisip pentru pisici, e un pet shop unde vinde tip dragut si amabil acolo si gasesc ce-mi trebuie. Si e deschis cam pina la 20.30. Iau doi saci de nisip, dau sa traversez pe la trecere, evident, masinile se opresc si spre norocul meu ma uit la toate, sa ma asigur ca stau dracului pe loc pina trec. Nu sint de statura impozanta a lui Trica, dar sa nu ma vezi la jumatea strazii ori esti prost ori esti prost… se uita la mine si pleaca de pe loc, aproape ca am strigat la el si am si ridicat un sac de nisip. Boul opreste la un pas de mine, pe trecere. Era senin, m-am uitat bine la el, tinar 35 de ani, brunet si senin. Milimetric era sa ma calce. Nu a schitat un gest, ziceai ca e ceva normal. L-am injurat, va dati seama, sper sa fi inteles din ce am dat din gura-bou, idiot, de astea. M-am asezat pe o banca si m-am gindit cu groaza ca daca eu nu eram atenta si treceam… macar picioarele mi le rupea.
La intoarcere alti patru oameni vorbesc la telefon, tare. “David e un nume frumos, da, suna bine”, zice o fata cu un breton negru tuns impecabil, machiata discret, imbracata in piele. Mai chitaie din cind in cind si-mi dau seama ca vorbeste cu unul care e in tandreturi. In fata ei un tinar, inchis la culoare si nebarbierit, dar cu o claie de par in cap, tuns pe margini, e acum o noua moda, baietii isi string asa o claie in de par pe crestet, vorbeste destul de tare, dar cam in punga, nu se inteleg cuvintele, dar il auzi ca da din gura, povesteste ceva asa, monoton. Am retinut ca nu i-a placut, a fost naspa, nu e chiar ok. Obosesc, ma mult pe partea celalata unde sint patru scaune cite doua, fata in fata, o blonda vorbeste tot drumul cu o prietena, nu inteleg ce trancaneste dar nu-i tace gura neam, in fata ei stau doua femei plictisite si ele de peisaj. Suna si telefonul meu, raspund cit pot de incet ca sint pe drum, vorbim intr-o ora si inchid.
Mi-aduc aminte ca am un mp3 in rucsac, il scot, imi infig castile in urechi si imi cinta Leonard Cohen- A thousands kisses deep. Imi trec prin minte multe ginduri multe, amestecate si mi amintesc ceva ce a scris Cristina Bazavan, ca daca nu am mai sta cu castile in urechi si ne-am uita la lumea din jur cite subiecte am gasi-da, pina la un punct am fost de accord cu ea. Azi toata lumea are mobil si nu mai vreau sa stiu de dr Rogojina care e mai rea de gura dar nu are suflet rau, nu mai vreau sa stiu nici cu citi a umblat nenorocita, nu mai vreau sa stiu de ce Trica e fara masina… eu am o singura nedumerire-cind vorbesti asa atare si se uita tot autobuzul la tine, cum te simti?