La multi ani

Cind am intilnit-o eu, in urma cu niste ani, era  o tinara roscata cu o coada impletita, lunga, pina la mijloc. Am remarcat-o imediat nu pentru ca era cea mai frumoasa roscata si cu pistrui ci pentru blindetea si delicatetea cu care se ocupa de caini si stapini, deopotriva.
Intr-o zi, dupa ani in care m-am dus la ea cu caini in brate, cu niste zdrente de caini si pisici pe care ea i-a facut frumuseti sanatoase, am avut eu o perioada naspa, naspa rau. Atunci a fost linga mine ca nimeni altcineva, si-a facut timp de mine desi nu mai avea timp deloc pentru nimic, nici pentru copilul ei nu stiu cit mai avea, desi tot timpul ii suna telefonul, a venit si-a vorbit cu mine, luni, zile la rind… Vorbeam cu ea si o vedeam cum i se umplu ochii de lacrimi.

Au trecut toate, eu am rasarit, m-am indreptat si azi stiu sigur ca fara ea mi-ar fi fost foarte greu… ea e parte din sufletul meu, stiu sigur ca orice ar fi, orice as fi facut sau orice as face, in ochii ei nu vad nici urma de repros, desi poate as merita. Nu m-a judecat niciodata, nu m-a lasat niciodata cind am rugat-o pentru ceva sau cineva, ba, de multe ori doar am pomenit  in treacat ce problema am si ea, fara sa spuna nimic, dupa un timp m-a sunat sa-mi spuna ca a rezolvat. Ea e unul din oamenii din viata mea in mana caruia imi pun viata fara sa clipesc; este unul din oamenii pe care Dumnezeu ii trimite pe pamint ca sa ai de ce te agata cind nu mai intelegi de ce tu ii iubesti pe altii si lor nici macar nu le pasa de tine, care nu vad dincolo de bunastarea lor, care te cauta doar cind e nevoie sa fii acolo, sa faci frumos. Ea e dintre cei despre care eu cred ca are, bine dosite sub bluzele colorate cu care sta in cabinet, aripi de inger, aripi pe care multi i le intuiesc dar ea, in bunatatea si delicatetea ei si le poarta cu linistea omului bun fundamental.

Stiti cit e de greu sa ai un prieten de vreo 15 ani si sa realizezi ca in toti acesti ani niciodata, dar niciodata, nu ti-a dat un prilej de indoiala? Ca in 15 ani de cind e in viata mea nu m-a dezamagit niciodata, in niciun fel? Ea nu uita nimic niciodata desi telefonul ei suna in nestire, vorbeste putin si face mult, nu se vaita, nu cere nimic…
As putea sa scriu pina maine despre ea, dar azi e ziua ei. Ma gindeam azi noapte de unde atita caldura si dragoste si blindete la ea ca februarie nu e deloc o luna prietenoasa… daca as putea as lua-o si-as duce-o undeva unde o vreme sa stea pur si simplu, sa traiasca ca toate femeile cu bani multi, in spa-uri si magazine de lux, i-as cumpara parfumuri si bijuterii si haine cit pentru toata viata ei pe are si-o petrece cu studentii la cursuri ori prin cabinet, zile lungi in care o mana tine perfuzia, una tine telefonul si probabil i-ar mai trebui macar o mana sa-i dea apa sau eventual sa mai faca un tratament cuiva.
Nu pot sa fac nimic din ce as vrea sa fac eu pentru medicul veterinar Daniela Braslasu. Nu pot, dar simt nevoia sa va spun ca exista oameni ca ea, ca fara ei nu stiu cum as vedea lumea asta care e din ce in ne mai neguroasa, mai hapsina si mai dornica sa stringa averi, sa fie ei cei care conduc lumea, ca si cum ar trai vesnic.

Eu cred ca lumea traieste si va mai trai cita vreme vor mai fi oameni ca Daniela; sint convinsa ca fiecare dintre noi are o Daniela sau mai multe, cred ca in clipa asta stiti exact pe cine sa sunati si sa -i spuneti ”iti multumesc ca existi in viata mea!”. “Adrisantul” o sa faca ochii mari, nu va intelege nimic, dar stiti voi si e suficient.

Imi doresc pentru ea sa fie sanatoasa, si ea si ceilalti doi membri ai “clanului”Braslasu (Andreea si Cornel), ii doresc sa o tina doamne doamne pe mama ei ani multi sanatoasa si voioasa pe linga noi, ii doresc din toata inima mea ca toata dragostea, daruirea, blindetea, bunatatea, delicatetea ei sa i se intoarca inmiit.

Multi ani sa fie!