Nu am chef de nimic. Nu e nici iarna grea sa dau vina pe ger, nu e nici primavara sa dau vina pe astenie, ma gindesc la vara si imi vin in minte ploi, la toamna nu ma mai gindesc demult.
Nu am chef de nimic, nici sa maninc nu am chef, nici sa dorm nu am chef, nici sa ma uit la filme nu am chef… Nu, nu ma puneti sa ascult din nou piesa lui Tudor Chirila ca nu vreau sa-mi fac chef. Vreau sa stau asa, fara chef, sa vad cit ma tine. Nu mai vreau sa ma infoi si sa preiau eu comanda, sa devin harnica si sa fac ceva concret; lipsa mea de chef e de la toate, cred ca mai degraba e o lehaminte dublata de sila si de neputinta de a intelege ce se intimpla de citeva zile la noi. Cit de lacom poti sa fii, cit de lipsit de constiinta sa fii, cit de las sa fii, de la mizeria si colcaiala in care ne-am trezit in acest ianuarie arestator (stiu, nu exista cuvintul, dar asa mi-a venit, injurati-ma!) de la uluirea cu care incerc sa pronunt 16 milioane de euro spaga, de la degringolada si nebunia in care ne-au tarit guvernul, clasa politica. Nu ma pricep deloc la politica, ma si intreb uneori de ce dracu e nevoie de ea, ce am inteles eu zilele astea e ca sintem saraci si bolnavi si umiliti si ca banii nostri, taxe, impozite etc. s-au dus in buzunarele fara fund ale unora care ar fi trebuit sa fure dracului mai cu simt de raspundere! Nu intru in detalii ca stiti- de citeva zile deschid tv sa vad ce ministru a mai fost arestat, ce spital e in control ca banii pentru renovari s-au dus tot in buzunarele cuiva si copii bolnavi (care nu mor) traiesc printre gindacii care fug cind aprinzi lumina), ori ma uit sa vad ce se intimpla cu cei are au vindut medicamente contrafacute si apa pe post de citostatice! Sint atit de furioasa, mai ales pe cei din urma ca-mi creste tensiunea de-mi pocnesc urechile! Cit de nenorocit sa fii sa vinzi apa cuiva care vinde tot ce are, se imprumuta pina la singe sa poata castiga citeva zile pentru viata cuiva? Cit de nemernic sa fii? Cit? Ce pedeapsa poate plati vietile secerate de lacomia lor?
Nu vreau sa insir toate nemerniciile care, parca, si-au dat mana in a ne faca viata, si asa grea, de nesuportat…
Asa cum imi e firea, mi-e imposibil sa ma port ca si cum nu as vedea ce se intimpla, nu pot sa ma cuibaresc la mine, in coltul meu si sa zic” Ba, eu sint ok. Asta e, stii cum e, din viata scapa cine poate”! Ma roade si ma doare al dracului cind imi pun singura intrebarea care ma bintuie-nu mai e nimeni cinstit? Cit de cit asa, ca nu se apuca nimeni sa numere foile din placinta nimanui, dar chiar asa? Toti, chiar toti? Fara rusine fara frica, ca-n codru??
Da. Stiu, eu sint o persoana fara ambitii, fara vise mari, sint… nimeni drum, nu stiu si nici nu vreau sa stiu cum e sa cari banii cu sacosa, sa nu stii cind iti dispar din cont citeva sute de mii de Euro sau sa numeri “banii din cont in gind” dar sint vie si ma revolt…da, aici mic, asa cum pot, dar e ca si cum as striga”ba, dati-o dracului de treaba! Mai lasati si poporului astuia ceva, ba! Lasati-i si lui ziua de azi si de maine ca si asa l-ati alungat din tara, si asa miii de oameni muncesc ca niste caini pe la portile strainilor findca voi ati instrainat si vindut pe nimic institutii si v-a interesat doar cit ca intra voua in cont! Toata omenirea e intr-o criza, e clar, dar aici clasa politica, guvernele schimbate ca niste ciorapi murdari cui da mai mult, se pare, factori de raspundere care, teoretic ar fi trebuit sa conduca tara si sa o scoata la lumina, nu au facut nimic, dimpotriva, au luat si din ce nu era…repet nu am nicio treaba cu politica, nu ma pricep la economie, dar intreb si eu ca unul care se simte lovit in moalele capului-banii aia de retrocedari, milioanele alea de euro, de unde mama dracului sint?? Daca taiem salariile cu 25%, pensile la fel, deci nu sint bani vai mama noastra-banii astia de unde au aparut??
Gata… ma opresc ca va stric duminica. Si nu vreau. Poate era mai bine sa stau asa, fara chef, sa las ploaia sa ma bintuie, sa ma las prada unui lesinat sentiment romatic… sincer, nu mai pot. E nasol ce se intimpla la noi, stiu, nici afara nu e vreo scofala, dar pe mine ma doare de noi. Ce putem sa facem? Nu stiu. E nevoie de lideri adevarati, de oameni in care nu a murit constiinta, demnitatea, omenia. E nevoie de Oameni care sa stie ce inseamna cu adevarat sa aiba o tara in mana, care sa contientizeze ca vieti de oameni depind de deciziile lor. E nevoie de oameni pentru care mai conteaza onoarea si si cuvintul dat, de oameni care stiu cit costa o paine, care stiu cum e sa nu ai bani, care au muncit si si-au construit o viata buna, fara opulenta, e nevoie de oameni carora sa le pese dracului si de altceva decit de burtile lor si ale copiilor lor! Si noi trebuie sa stim ca meritam respect, ca daca am tinut cu dintii de pamintul asta, ei, care au smuls si ultima farima de avere din tara asta si acum le zangane catusele la maini, sa fie obligati sa restituie tot ce au furat. Tot ce ascuns, sa fie lasati saraci lipiti pamintului, sa traiasca, cum zicea un ilustru posesor de borduri, dintr-un salariu mediu , din care domnia sa a gonisit o avere.
Trist al dracului. De undeva trebuie sa incepem. Si cred ca eu sint prima care trebuie sa se supuna unor reguli nescrise. Sa fac ce depinde de mine ca in jurul meu sa fie curat. Asta faceam si pina acum, asa o sa fac si de acum incolo. Stiu, toata lumea e debusolata –nu e putin lucru sa ai 11 ministri arestati si condamanati nu e ceva obisnuit ca in clipa in care deschizi televizorul sa mai vezi inca un fost mare mahar cu catuse la mani si el… asta e alt capitol. In filme se tin tari, nu pot anchetatorii sa scoata nimic de la ei. Ai nostri? Unul isi chema mama in ajutor, altul plinge, una ride, alta , cea mai tare, ii da in git pe toti. Sigur nu e film?? Nu, nu e.
In toata nebunia asta noi, milioane de victime, cu toata mahnirea din lume, cu toata neputinta ne mai punem o singura intrebare-mai e oare vreo sansa pentru noi?