Mosteniri

Nu am intentionat sa mi fac un blog de gatit niciodata pentru ca eu nu sint dintre cei care gatesc ca la carte, cum gatesc meseriasii,  fiecare la casa lui,  ca un mic Master Chef. Am trait singura in Bucuresti de la 18 ani ( pentru am vrut cu orice prêt sa nu ramin linga fusta mamei) si pentru ca la un an dupa mine a mai venit si sora-mea, cu repartitie, tot in Bucuresti( ce sa faci, am mai apucat un an in care ti se asigura repartitie, fie ea si in constructii!)  a trebuit sa ma descurc. Mare lucru nu stiam sa fac, m-au salvat abilitatile mostenite de la mama care face din rahat bici si mai si trosneste. Daca v-am mai spus sau vi se pare ca ma laud cu mama va rog sa ma iertati, dar asa e. Nu am auzit-o niciodata zicind” aoleo, nu mai stiu ce mai gatesc!” ca stia sa faca din ce avea prin casa si mincarea era mereu absolut senzationala.

Cind face mama sarmale, ca face si acum slava domnului, miroase in toata curtea si jumatate din ele pleaca pe la vecini. Asa a fost mereu, singura diferenta e ca azi se lupta sora-mea cu tuciul si intretine focul(doar nu va imaginati ca mama pune sarmalele in oala! Nuu… un tuci mare, cu fund gros, in care mincarea se face pe indelete!) Si ca sa terminam cu sarmalele, de la ea am invatat asa: ca la sarmale punem carne buna, nu resturi, nu pui orez mult, ceapa tocata din cutit, marunta, daca varza in care infasori sarmalele e acra  ai grija cita sare pui, mai bine nu pui, si sarmalele se fierb in doua etape, doua zile la rind, la foc mic. Daca iti permite bila si “batrinetea”pui si o bucata de ciolan, poate afumat, ceva carne cu os si sorici in mijoc ca, dupa cele doua zile si dupa o noapte de stat in frigider, zeama de la sarmale e  ca o gelatina iar gustul e absolut divin. Am facut si eu in viata mea sarmale, dar niciodata nu au avut gustul pe care il au sarmalele ei.

Tot la ea am vazut cum gateste toate mincarurile, fara sa foloseasca faina alba sa le ingroase. Mama, fara sa stie cum se numeste, facea reductii. Singura data cind aparea faina era la ciulamaua de pui, atit. Mama nu punea zahar in mincare sa-I dea gust, asa cum aud tot mai des in retete. Nu ma erijez in nutritionist, mai citesc si eu pe ici colo, mai casc urechile la un medic. Amestecul de faina si zahar nu e o combinatie fericita, mai ales la mincarea gatita, si daca se poate evita e si mai bine, exista alternative. Tot mama zice ca atunci cind te apuci de gatit nu lasi mincarea pe foc si tu  te duci sa te uiti la serial, stai linga  ea”si-i cinti la mandolina!” Stiu, mama mea e foarte misto, dar sa te fereasca Dumnezeu sa te apuci de o salata de boeuf si sa tai legumele mai mari decit prevede regulamentul ei!  A doua oara nu te mai lasa sa te ocupi tu. Degeaba ii explic eu ca lumea maninca cum o fi, si asa cu legumele taiate mai mari, din barda. Raspunsul e “ nu se poate, domnule! nu se poate !”te lasa perplex de fiecare data! E asa de hotarita ca zici ca opereaza pe creier, nu altceva. Asa copilarie am avut;  imi vine sa rid ca uneori imi dau seama ca sint exact ca ea, pretentioasa, severa si atenta la detalii.

De la ea am invatat ca salata de vinete e mai buna daca pui in ea ardei copt si tocat nu foarte marunt, sa-l simti, mai ales ca ea nu pune niciodata maioneza. Pe ea am vazut-o framintinind cozonacul “pina face basici”, la ea am vazut ca piftia de porc trebuie sa aiba in ea carnea curatata de pe os si fara grasime deasupra, asa cum tot de la ea am invatat ca urzicile si morcovul se pun la fiert doar cind clocoteste apa, altfel ramin tepene.

Mama a gatit ca nu a avut incotro, asa cum nu au incotro toate mamele. Eu am. Eu intru in bucatarie mult mai putin decit ea, si cind am chef si cind nu am imi fac ca nu am de ales; cineva trebuie sa faca paine, cineva trebuie sa pregateasca mincarea pentru restul casei, supe, galusti, salatele mele  “célèbre” de conopida cu avocado etc. Gatesc pentru ca mincarea gatita in casa e mai sanatoasa si pentru ca uneori ma destinde. Gatesc mai ales cind e pentru cineva care mi-e drag si atunci parca toate au alt gust.

Nu promit, ca urasc sa fac promisiuni, dar sper sa reusesc sa fiu mai prezenta.Nu am capodopere de aratat, dar poate foloseste cuiva. Azi am fasole rosie cu mazare si ciulama de ghebe.

Fasolea rosie, boabe, se pune in apa de seara pina dimineata; a doua zi se pune la fiert in apa calduta se lasa sa dea un clocot si se arunca apa. In functie de cit de sensibil e organismul se arunca apa de 2-3 ori timp in care fasolea e pe jumatate fiarta. Separat, in apa care clocoteste, se pun morcovi intregi, telina pastirnac si/sau patrunjel. Eu le pun intregi pentru ca dupa ce sint fierte pastrez doar zeama( radacinoasele fierte, in prezenta unei grasimi, isi maresc indicele glicemic asa incit e mai bine sa le dam catelului amestecat cu orez). In zeama de la legume punem ceapa, apoi fasolea si in timp ce fierbe eu pun citeva linguri de ulei de rapita(nu stiu daca e bine, dar in felul asta fasole “suge” uleiul si nu va balti la suprafata! Si da, eu folosesc uleiul de rapita, e mai putin grasimos!) Se fierb impreuna la foc domol si separat fierbem mazarea; cind e gata fiarta o punem peste fasole. Nu am pus rosii am  pus niste ardei copt rosu de la congelator si le-am mai lasat sa fiarba putin pina s-au amestecat bine si gusturi si culori. Si gata. Dupa gust-punem foaie de dafin sau curcuma, curry, piper si verdeata o tocam cind ne asezam la masa, am observant ca daca sta in mincare ii cam modifica gustul.

Pentru ca sora mea Ana e responsabila cu legumele pe iarna am primit un pachet mare de ghebe. Congelate, oparite putin. Dupa ce s-au dezghetat (cred ca se gasesc si prin supermarketuri) se pun intr-o cratita incapatoare, cu multa ceapa, cu un strop de sare si cu un capac deasupra. Daca avem ardei gras e bine venit daca nu, nu. Cam jumatate de ora la foc potrivit si sint gata. Se lasa putin la racit, se scurg de zeama( ca are ceva, mai ales daca ii pui si niste vin alb sau roze, ce ai prin casa, cind fierbe!) se pune in vas si se baga mixerul vertical in el. In citeva minute e gata; completam de zeama si in functie de cit vrem sa umblam la gust, fie il lasam asa, mai simplu si eventual de post, fie  amestecam un galbenus de ou cu putina smintina de gatit, o punem peste ghebe si le mai punem pe foc citeva minute. Si gata. Cine isi permite isi face mamaliga  de malai, cine nu, e foarte buna mamaliga de naut.  Sau cu paine prajita.

Se fac repede si eu le folosesc ca si fel principal; voi folositi-va imaginatia si bucurati-va de o mincare buna, curata si cu gust!