Daca stie 
cineva cum e construita viata asta, pe ce piloni, cine imparte dreptatea si nedreptatea, cine hotaraste una sau alta, sa-mi spuna si mie. Am atita intrebari la care nu stie nimeni sa raspunda, am atita gol si durere… Omul din mine vrea pedeapsa pentru rai, pentru nemernici, pentru cei carorora li se zice oameni dar nu sint decit niste nemernici ahitiati dupa bani sau insetati de singe. Nu inteleg meandrele vietii asteia, nu le inteleg desi mi se tot baga sub nas istoria si mizeriile ascunse sub presurile cartilor scrise iscusit, nu inteleg de ce daca mereu se intimpla asa asa de ce nu se schimba niciodata nimic. Nu inteleg de ce nemernicii nu sint pedepsiti cu adevarat, da Doamne, iarta-ma dar ii vreau pedepsiti, acum nu peste 50 de ani cind nu va mai conta nimic.
A murit Teodora. Imi vine sa ma jelesc cu vorbe, sa ma auda lumea si sa intreb in gura mare sa se auda in Cer, Doamne, dupa cite a trecut, de ce nu ai ajutat-o? Dupa atitea operatii, dupa chinurile prin care a trecut, de ce sa moara asa prosteste? Am gasit mesajele noastre in care in care vorbeam despre pozele mele facute cu telefonul si mirosul de paine pe care il simtea cind le vedea… m-am dat dupa toata viata asta, alergind dupa painea cea de toate zilele si nu m-am gindit ca nu o sa mai am niciodata ocazia sa-i duc painea aia la care se uita. Cit de rau imi pare!! Cit de rau imi pare ca nu m-am dus noaptea, sa o scol din pat sa-i dau paine.
Va rog faceti cumva si fiti atenti la oamenii din jurul vostru; faceti ce trebuie facut cind e de facut, nu aminati. Iubirea de aproape, iubirea pentru oamenii dragi trebuie sa treaca dincolo de aparente, dincolo de jena de a nu deranja.
Cind va sta in putere puneti mana concret si ajutati- cu un job, cu bani, cu medicamente, cu haine, cu sprijinit mame depasite, cu plimbat caine cind stapinul nu poate, cu ajutat la propriu pentru cele mai elementare nevoi, cu orice puteti. Umanitatea se exerseaza, practic, nu doar in vorbe. E necesar. De obicei oamenii se tem sa nu deranjeze, oamenii sint jenati sa spuna cu adevarat cit de greu le e din o mie de motive. Invatati sa cititi printre rinduri, duceti-va in intimpinarea rugamintii care vine in niste formule asa politicoase. Faceti tot ce puteti, incercati sa faceti imposibilul si cind nu puteti, incercati, macar asa o sa stiti ca ati facut tot ce tinea de voi, de noi, ca oameni. Asa simt, asa trebuie sa ne traim viata, Teodora era atita bucurie si recunostinta si lumina…
Multi scriem pentru ca ne arde cum nu ne-a ars inima poate niciodata pina acum. Nu ne judecati, citeodata lacrimile nu sint de ajuns, durerea strigata din toti plaminii nu e de ajuns…Eu cred ca trebuie sa ne schimbam si sa facem ce putem unii pentru altii in amintirea lor, a lui Teo si celorlalti. Libertatea, bunatatea, iubirea, spiritul liber, dragostea fata de cei de linga noi e testamentul lor. Platit cu viata lor trecuta prin foc. Ce jertfa mai mare exista?
Odihneste-te in pace Teodora, nu o sa te uitam niciodata.
Foto Teodora Maftei