Drumul spre mare/ trece prin parcare

Ieri dimineata, cam pe 10 trecut fix, cum bine zicea nenea Iancu, asteptam sa vina politia.

Pe autostrada Soarelui, la km 165, ne-am oprit in parcare ca toata lumea care merge spre mare, sa se dezmorteasca soferul, sa mincam “un biscuite, o maslina”, ceva. Ne trezisem devreme, ne-am adunat de prin oras si am pornit catre Constanta sa- I facem o surpriza Corinei, o femeie care de vreo 17 ani se ia la trinta cu cancerul, are niste meciuri teribile cu inima care se supara si intra in fibrilatii( o stie lumea ca pe un cal breaz, mai ales in Constanta), o prietena trecuta prin multe in viata asta si pe care eu nu mai vazusem din 2013.

Ne pregatim sa plecam si zic, hai sa arunc si eu niste servetele la cos, sa nu le mai caram in masina. Ma indrept spre cosul de gunoi, arunc servetelele si, in fractiune de secunda, ma intorc cit sa vad cum o masina vine pur si simplu, peste mine. Gest reflex, probabil, m-am dat inapoi, m-am lovit de bordura si am cazut pe spate peste cosul de gunoi si instinctiv, am reusit sa mi trag picioarele, cumva, linga bordura, iar un tico nenorocit s-a oprit in genunchiul meu. Da, in genunchiul meu drept, acelasi pe care de 3 ani ma chinui sa-l repar! Norocul meu a fost ca am cazut si roata din spate s-a oprit in bordura de ciment si m-a atins cumva, nu stiu cum sa va explic, ca se vede urma pe blugi si genunchiul e julit si umflat. Spatele e julit, sutienul si tricoul rupt, ca am cazut peste cosul de gunoi, v-am zis. Au venit ai mei, m-au ridicat si din tico ala nenorocit, coboara un nene inalt si slab, incaltat cu un papuc de plastic intr-un picior si cu piciorul celalalt gol, vine calm catre mine si zice”nu am mai putut sa tin frina”! Nene, zic, nu esti zdravan la cap? El, calm,” lasati, doamna, bine ca a iesit asa!”  Era de un calm imperturbabil, eu abia ma adunam de pe jos, ai mei ma pipaie si ma intreaba ce ma doare, erau socati toti, toata lumea din parcare se uita si nu intelegea nimic; a durat fractiune de secunda, daca nu ma intorceam imi rupea picioarele.

Omul nostru se duce la masina, isi pune soseta, papucul celalat isi ridica capota si incepe sa mestereasca la masina. Vin doi motociclisti si-l ajuta sa intoarca masina din pozitia in care ma lovise, aveam sa aflu mai tirziu ca intrase din traffic cu moarta aia de masina, ca-i fierbea apa in motor si ii murise si bateria. Iar el practic a impins masina cu spatele, fara sa se uite macar. L-am intrebat de 2 ori daca nu m-a vazut ca sint ditamai femeia, Era un om batrin, foarte slab si compartamentul lui nu era deloc al unui om care tocmai facuse un accident.

Evident ca am sunat la 112 si uite asa, in loc sa ajung la mare am stat o ora pina a venit o masina de politie. Fara suparare, dar e inadmisibil sa nu ai un echipaj de politie pe Autostrada Soarelui in week-end; e inadmisibil sa vina o masina de politie de la Agigea, e inadmisibil sa nu vezi picior de politist pe toata autostrada, mai ales ca stiti toti cit de agresivi sint unii in traffic. Dupa inca un apel la 112 a ajuns un singur politst, cel mai dragut politist din citi am vazut, in jur de 30 de ani, frumusel foc si politicos si calm… I-am explicat ce s-a intimplat, stiti procedura, m-a intrebat daca am nevoie de salvare, nu, nu aveam, eram mai degraba socata si eu si ai mei; l-a pus pe batrin sa sufle in fiola, nu bause nimic, abia articula vorbele, si in fata politistului a spus ca nu a pus picatura in gura de 4 luni, ca a stat in spital 3 luni si acum se duce acasa, ca a cumparat masina de la cineva din Bucuresti si l-a lasat pe drum. Ma uitam la el ingrozita si aflam, pe pielea mea, cum e sa mori nevinovat. L-am intrebat de ce nu a chemat pe cineva sa-l ia daca venea din spital, a zic ca a crezut ca se descura singur…

Un noroc a facut sa ma intorc si sa nu fiu cu picioarele rupte de un batrin bolnav, pus pe niste medicamente care ii incetinesc toate simturile si care il fac pericol public pe sosele; m-am dus sa arunc o hirtie la cosul de gunoi, intr-o parcare, atit, si era sa ma coste. Mai tirziu, pe seara, in parcare la Savoy, in Mamaia, cind am vrut sa ma duc sa arunc ceva la cos, au inceput sa strige dupa mine”nu te mai duce nicaieri, lasa-le dracu de gunoaie, ca le luam in masina!”

Batrinul era clar incapabil sa se descurce singur, nu-I stiu numele de famile, il chema Mihai; politistul e fost extrem de dragut, i-am spus ca nu vreau sa l amendeze daca se poate, era si asa vai de el, i-a luat niste niste puncte si l-a pus sa promita ca nu mai pleaca asa, singur, niciodata. L-am lasat in parcare, cu inca un sofer caruia ii crapase bateria, sperau sa-i ajute cineva sa plece de acolo.

Daca m-am speriat? Da, rau. Un tico nu e un tanc, dar sa stai cu spatele si sa te intorci si sa-l vezi ca vine spre tine si sa nu ai timp sa intelegi ce se intimpla, e de speriat. Mi-a fost mila de batrin, dar gindul ca putea sa ma bage in spital m-a facut sa chem politia. Macar sa-l “convinga” ei ca in starea in care se afla nu are ce cauta la volan, cu o masina care numai masina nu mai e.

Ne-am repliat si am plecat, in sfirsit. Ne-a luat risul un moment dat cind mi-am amintit ca 4 ani, din 1997pina 2001 am facut naveta Bucuresti-Ploiesti cu ia-ma nene! si niciodata nu am patit nimic. Dimpotriva, oamenii erau impresionati de faptul ca facem naveta doar ca sa jucam, ca la cit de mic era salariul il terminam in 3 zile. S-a intimplat sa fie cite unul care sa mi faca curte, sa mi ceara nr de telefon, ca eram si eu mai tinara, na! La un moment dat , in drum spre plaja le-am si zis” la norocul meu nu putea sa se intimple asta cu un barbat tinar, misto, ma calca un batrin, cu un tico, intr-o parcare”!

Am decis sa mergem la Corbu, nu fusesem niciodata si simteam nevoie sa mi ofer senzatia aia de libertate deplina pe care ti-o da un loc fara muzica, fara lume galagioasa, fara nici o urma de “ civilizatie”. (Inainte de accident poposisera doua masini pline cu niste tineri care au coborit dind din toate cele, pe niste ritmuri de manele de vibra si aerul din parcare!) Bonus, am primit o priveliste atit de frumoasa, un camp cu griu si maci, incit, da, ne-am facut poze. Stiu ca toti va ginditi la Grapini, dar pe bune, acum nu vreau sa renunt la bucuria de a-mi flutura un mac prin fata ochilor doar pentru ca madama s-a pozat si ea in camp cu maci. Nu las pe mine sa-mi confiste bucuriile.

Ne-am luat portia de nisip pe plaja la Corbu, eram, cred, vreo 20 de persoane pe o plaja cit vezi cu ochii; da, era loc si de topless, dar batea vintul si am zis ca ne pastram pentru data viitoare, pentru ca o sa ma intorc. Si bineinteles ca cei 4 caini de pe plaja au venit glont la mine, au mincat alune si cheesecake, ca atita aveam.

Restul a fost dupa program-Corina a facut ochii mari cind ne-a vazut, s-a bucurat tare, tare mult, ne-a umplut de cadouri facut cu mana ei, are o imaginatie si un talent de a naste chestii spectaculoase din lemne, cioburi, sfoara, fluturi, ceva de vis. Daca sinteti curiosi o gasiti in hotelul Savoy, unde are un magazine mic. Cu Toate bolile ei, din asta traieste.  Si tot ce arata a vitralii in hotel sint facute de mana ei.

Viata e frumoasa, iti zici, mai ales dupa ce- ti flutura o chestie de asta prin fata, te gindesti bine de tot cind te trezesti doua zi dimineata! Te gindesti la tot si la toate. Care te stii jignit, ranit, suparat, nedreptatit de mine, te rog sa ma ierti. Ca e usor, mai ales cind esti  cind esti furios, sa spui chestii care pot rani. Daca va aduceti aminte sa va fi necajit, anuntati -ma sa mi cer iertare. Ca vreau sa mai plec cu gasca asta la drum si mi-e ca astia ai mei se vor tot opri prin parcari...