FIXEUR

7 mins read

“Nu m-a interesat prea mult jurnalismul, ci mai mult felul în care, din dragoste, cu cele mai bune intenții, în profesia noastră și uneori chiar în viața personală, abuzăm de cei de lângă noi”, a declarat Adrian Sitaru. Pe un scenariu scris de Claudia si Adrian Silisteanu “Fixeur”  se bazeaza pe o intimplare adevarata.

“Când lucram ca și fixer pentru Agenția France Presse am fost într-o situație asemănătoare. Întâlnirea cu acea fată m-a lăsat cu un gust amar, pentru că mi-am dat seama că mă așteptam cumva să nu găsesc acolo o copilă. Și în momentul în care am găsit acolo o copilă de 14 ani care ne-a povestit toate lucrurile abominabile prin care trecuse, am avut așa un fel de dilemă morală — ce fac eu acolo?”, a mărturisit Silișteanu.

Aceeasi drama a fetelor luate fie cu vorba buna, fie urcate abuziv intr-o masina si fortate sa se prostitueze, e prezentata in Fixeur prin prisma interesului unor jurnalisti francezi chemati de Radu, un tinar care e angajat de proba la AFP, sperind ca odata cu exclusivitatea oferita sa prinda rivnitul post de jurnalist.

Radu are o determinare si o insistenta care, de citeva ori, m-a pus in situatia de a-mi spune eu, mie,”uite, de aia nu ai facut nimic in viata ta, ca nu ai insistat si cind ti s a spus nu, nu, nu. Tu cu dilemele tale!” Pina la sfirsitul filmului am facut pace cu mine.

Pe masura ce actiunea filmului avanseaza, comportamentul lui Radu se modifica, are o scena  in care bate in retragere pur si simplu, are o  acuta criza de moralitate, isi da seama  ca fata pentru care intervenise cu toate ”pilele”  posibile sa poata obtine un interviu e  de fapt o copila de 14 ani, incredibil de frumoasa, careia ultimele doua luni din viata ii otravisera incoenta. In ciuda eforturilor lui pina la scena din masina, nu mai vrea sa faca interviul cu Anca.  Jurnalisti ii aduc alte argumente, “nu sintem organizatie umanitara, sintem jurnalisti”, nici nu prea aveau timp de discutii, depindeau oricum de bunavointa politistului care insotea fata…

Nu vreau sa va povestesc filmul, desi sint tentata sa despic un pic povestea. Filmul e fara cusur, povestea merge frumos cu toate planurile, e interesant ca scenaristii au decis, impreuna cu regizorul, sa imbogateasca personajul lui Radu cu partea lui de viata personala, ceea ce da filmului greutate si adevar.  Radu isi ia propriile lui lectii de viata din relatia lui cu o colega, Carmen, reporter la aceeasi agentie de presa, care are si un copil dintr o casatorie anterioara si in educatia caruia Radu se implica mult. Scena de la masa e teribila, imi venea sa i pun pastele in cap lui Radu si mintea mea striga la el cind il mustra pe Matei” Nu certa copilul  la masa! Nu la masa!”

Personajele au carne, nu sint schematice, au povesti care te ajuta sa i intelegi si sa i iubesti. Exceptionala distributie, e atita normalitate in felul in care isi interpreteaza rolurile incit au fost momente in care aveai senzatia ca  nu te uiti la un film, ca esti in bucataria aia mica unde mama Ancai face mamaliga. Exceptionala actrita, ca si restul actorilor distribuiti in roluri secundare- calugarita, reporterul, politistul.

In “Fixeur”  romanii sint vazuti intr o alta lumina,  aproape toti vorbesc limba franceza, ceea ce ii cam impresioneaza pe jurnalistii francezi, maicuta de la asezamint vorbeste o franceza fara cusur, are un discurs inteligent si usor ironic fara pic de agresivitate, politistul ii sprijina pentru ca el chiar vrea sa ajute. Da, toti ne-am intrebat, de ce? Pentru ca omul a existat in realitate, pentru ca nu toti politisti iau spaga, pentru ca de trei ani jumate politistul respectiv colabora cu Politia franceza pentru a-l putea prinde pe proxenetul care nenorocea fetite de 14 ani.

Filmul imprumuta ceva din delicatetea lui Adrian Sitaru. Asa mi s-a parut mie. Si Claudia Slisteanu mi s-a parut ca si-a lasat ceva din delicatetea ei personala acolo, in film, probabil asa e cind lucrezi in familie, celalalt scenarist, cel caruia ii apartine de fapt povestea, este sotul ei, Adrian Silisteanu, delicatetea si talentul  sint mana in mana. Pentru ca totul e filmat cu masura, pentru ca se simte grija pentru ca povestea sa ajunga la noi cu toata incarcatura dramatica, cea care te pune pe ginduri si te obliga sa ti pui mereu intrebarea daca nu gresesti, avind “cele mai bune intentii”.

 Fixeur e un film pe care l-am luat cu mine, poate e si o coincidenta ca l-am vazut a doua zi dupa “Dimineata care nu se va sfirsi”, cumva filmele au o tema comuna, aceea a fetelor obligate sa se prostitueze,  vazuta insa din alt unghi, al manipularii, al dualitatii noastre umane si profesionale.

“Fixeur “ trebuie vazut; e un film scris de oameni care au trait aceasta poveste, e un film care te obliga sa te intrebi de doua ori inainte de vrea ceva cu tot dinadinsul-pe cine ajuta asta? La ce si cui foloseste? Poate pe unii filmul ne va ajuta sa ne regindim optiunile. Poate va opri nebunia dupa o viata usoara, dupa banii castigati”usor”…Una dintre cele doua fete din film, prinse cind se prostituau si repatriate in Romania, nu mai avea dintii din fata. De ce?O intreaba Radu pe Carmen, cea care filmase fata acasa, la ea.  “Cica e mai bine pentru sexul oral”.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Previous Story

Dimineata care nu se va sfirsi

Previous Story

T2 Trainspotting

Latest from Din viata de zi cu zi

Arunca buletinul

Arunca buletinul. Arunca-l in fundul gentii. Arunca-l intr-un sertar. Arunca-l cu restul

Ai un foc?

Ai mei,  toti, stiu ca sint patimasa, ma rog, cei care ma