Nu stiu sa gatesc…

Nu stiu sa gatesc  ca la carte, nu am avut incotro si a trebuit sa intru in bucatarie sa experimentez-varianta era sa maninc prostiile din oras care, la tendinta mea de ingrasare, ar fi fost fix bomboana de pe coliva. Nu va speriati, ca la toti o sa ne faca cineva coliva la un moment dat, daca o avea cine, macar sa aiba  popa in ce infige luminarea sa cinte Vesnica Pomenire, desi daca stau si ma gindesc bine cine sa ma pomeneasca pe mine vesnic? Pe bune? Copii nu am facut, ca asa s-a intimplat (nu mai povestesc de ce ca-i iau fata unei vedete, care, de doi ani din povestea asta traieste! Bravo fata! desi  la urma urmei ce ma mai costa? La cum se lasa lumea despuiata si de haine si de bun simt ori demnitate mai conteaza?  De aia sint intr-o dilema, sa zic, sa nu zic,  ma mai gindesc.

Plecaram  de la gatit. Nu stiu sa gatesc  ca o bucatareasa. Adevarul e ca am o fixatie cu termenul asta,  poate v-am mai spus despre asta- circula cu ani in urma o poveste despre o fata care tot dadea examen la institutul  de teatru, fata talentata, dar nu prea fatoasa. Am vazut-o intr-o fotografie, era ok, pina la urma si-a gasit un loc binemeritat  intr-un teatru, nu spui unde ca ii luati urma. Ei bine, la examen, unul din membri comisiei de admitere nu a vrut sa o treaca neam spunind despre ea  ca, desi, are talent” are fata de bucatareasa”! Mie nu mi s-a parut, dar cine sint eu  sa am pareri de specialist? Ca daca e sa judec dupa ultimele stiri, se pare ca nici  eu nu stiu ce-am fost in viata mea, dar daca stiu altii, waw! ce usurare!

Bucatar  sau the master chef;  tot aia e, dar na! bucatar suna cumva, neplacut,  master chef, fita nene! e altceva! e mai elitist, asa. Ma umileste numai cuvintul, habar nu am ce si cum se misca toate prin oala. Am citit, am tras cu ochiul la mama sau din iubirea pentru nea Ilie (uneori il decad din drepturi si nu mai e Fat Frumos, e nea Ilie!) iubirea pentru el  si regimul pe care il tinem de cind ne stim, m-au trimis la cratita. Mai des decit as fi vrut, dar le iau asa cum vin. Datoria, coane Fanica!!

Ca arat sau nu a bucatareasa nu stiu, pot doar sa va informez ca nu am sort (am unul frumos cu o pisica, dar e in sifonier, e primit de la Paris! Nu-l irosim in bucatarie  ca e prea frumos!), cind gatesc  imi pun pantaloni cu buzunare pentru telefonul  la care pot sa si vorbesc in timp ce fac paine sau briose,  pentru ca uneori uit si ma sterg pe maini de turul pantalonilor, ca uneori uit si pun mana cu faina  cu tot pe telecomanda, ca ma uit la televizor in timp ce gatesc pentru ca ma plictisesc, e musai sa-mi tin mintea ocupata.

Gatitul pur si simplu ar putea sa para o corvoada cind nu are substrat, cind, cumva,  e fara miza. Ca toate lucrurile din viata asta, daca nu ai miza s-a dus dracului tot, de ce te mai dai jos din pat dimineata? Nu stiu. Dar asta e alt capitol, il dezbatem alta data, cind vreti, am si eu zile in care ma doare  atit de rau minciuna si rautatea incit mi-as trage patura peste cap si nu as mai iesi de acolo citiva ani, dar,  dupa cum bine stiti, nu se poate. Lasam sa se duca la vale mizeria, astepind sa se limpezeasca apele si-mi mai fac o promisiune, sa nu ma mai las  induiosata si emotionata ca alta data, de toti marunteii la suflet care mi-au trecut prin lunga mea viata si care, in ciuda mierii de pe buze, pe la colti le scapa suvoaie de venin, ca asa le in inima, de fapt.

Am descoperit intr o zi   “Codru  de paine”, blogul unei  fete din Timisoara, atit de pasionata de arta de a face paine incit citesc cum citesc povesti, fata e mare mester, stie si explica frumos, pe indelete, mare bucurie  sa vezi  cu cita pasiune si cu cit drag se poate vorbi despre painea noastra cea de toate zilele. Nu  am nici timp si nici atita rabdare sa cresc maia, eu am luat reteta  de paine de la mama; m-am specializat sa fac rapid din aluat de paine lipii,  lipiile mele, facute la foc automat din criza de timp sau foame, lipii pe care le imprietenesc generos cu seminte de in, floarea soarelui, susan etc. Si pe clatitele mele, fara zahar, pe care le pot umple cu dulceturi sau ciocolata sau facem tort cu pate de pui facut in casa.  O sa le luam pe rind, daca va intereseaza, evident si incepem cu painea, din aluatul careia facem si lipiile minunate numai bune de mincat chiar si cind esti la drum.

Pentru ca sint dintre cei care lucreaza din ochi nu vreau sa va invat prost. De aici http://blog.codrudepaine.ro/ va puteti lua ca dupa abecedar, trebuie doar sa alegeti faina( spelta, griu, secara) si cum vrei sa va faceti painea. Paine  facuta in casa, framinatata si trecuta prin mainile tale nu  se compara cu nimic. Credeti-ma. Sau mai bine incercati singuri si apoi vorbim.

Sper sa va fi stirnit si asa afara e frig, numai bine de stat  in casa, luati-va si copii cu voi in bucatarie, dati-le punga de faina si coca sa-si faca lipiile lor….stiu, o sa fie dezastru in bucatarie, dar ce veselie!!

Sa aveti spor!