Pentru inceput sa iau niste ghebe curatate, spalate si oparite de mama de asta toamna si tinute in congelator( pentru mine); se pun intr-o cratita cu putin ulei de rapita, (am citit ca e ca mai in regula decit cel de floarea soarelui (nu e asa gras, e mai fara consistenta, mie imi place) cu 2 cepe albe si 2 rosii, si pentru ca aveam prin frigider doi ardei-unul galben unul rosu, inceputi, si care nu-si mai gaseau locul, i-am aruncat si pe ei in cratita. Se pune sare si piper, se pune capacul si se lasa sa se amestece toate la foc mic, fara sa punem apa, iese din ele si din legume.
Cind sint legumele gata inmuiate(ghebele au mai fost oparite inainte de fi puse la congelat, prin urmare nici ele nu nevoie sa stea o vesnicie pe foc!) incercam si ghebele sa vedem daca sint gata, tragem totul de pe foc lasam un pic sa se raceasca si bagam mixerul vertical in ele.
Stiu, multi prefera ghebele asa intregi dar, cind sint mai mari, coada nu mai e asa frageda si am preferat sa le fac ca un sos mai viscos, exact, cam ca o ciulama; cele mai bune sint cele mici pe care, cu ani in urma, cind inca era si tata, se ducea cu mama, la padure si le aduceau cuiburi de ghebe mici, mici si fragede cu care faceau zacusca. Cita munca e la curatatul frunzelor, spalatul lor, ca se spala una cite una …cred ca la nici o alta zacusca nu se munceste atit.
Asadar, dupa ce le-am amestecat cu legume cu tot si sint ca o pasta, le-am mai pus un pic pe foc, le-am potrivit de sare, condimente etc. si separat am amestecat 2 galbenusuri de ou, 3 linguri de smintina dulce si 3 de smintina fermentata; dupa ce incepe sa clocoteasca se ia de pe foc si se rastoarna amestecul in ea. Are un gust delicat si foarte fin.
Teoretic mai trebuia verdeata dar, am fost la cumparaturi, m-am invirtit in tot magazinul si pur si simplu nu mi-am putut aminti ca mai trebuia sa cumpar(da, stiu, mereu am o lista pe care, dupa ce o scriu fie uit sa o iau, fie o pun intr-un buzunar in care nu o mai gasesc, deci, la mine e cam degeaba). O sa o mincati fara verdeata, era bun niste marar dar, nu avem.
Apoi se cauta in dulapul minune( nu am camara, ca stau la bloc!)si se gaseste niste malai, tot de la mama, macinat la moara, negrisat, doar cernut de tarite. Nu am mai mincat mamaliga demult, o evit, are indice glicermic mediu si se si vede dupa ce maninci dar, de data asta, asa s-a votat. Stie toata lumea cum se face mamaliga(daca e cineva care nu stie ma ofer cu drag sa-l invat!) asa ca sarim direct la masa. I-am pus deasupra nista cascaval ras (la copii prinde de minune, se amuza foarte tare cind se intinde cascavalul, noi ziceam ca se face ate!!) si…gata. Asta a fost.Dureaza foarte putin pregatitul, nu e mare filozofie, e o mincare cu un gust aparte care, evident, ma duce cu gindul la mama si la copilarie. Pentru cine tine post, amestecul de la sfirsit cu smintina si ou poate sa lipseasca linistit,e o mincare gustoasa oricum, ar.e ceva din aroma padurii, eu le-am imbunatatit pentru ca simt nevoia sa diversific gusturile, sa vedem ce iese. Sigur data viitoare o sa fie altfel.
Ce nu v-am spus este ca am muraturi de la sora-mea, care merg de minune. Preferabil ar fi sa nu le mincati seara, de regula ciupercile de padure, seara si cu pofta, nu cad asa bine. Cred ca sint mai potrivite pentru o masa de prinz…parerea mea.
P.S. Ghebe 
mai am mamaliga nu- foarte ciudat, cainii mei care au mincare de la Royal Canin, maninca mamaliga goala, or fi aflat intre timp cum e cu mamaliga, ce efecte are, sau ne cred si ei o rasa de mamaligari.