M-am obisnuit cu mine sa zbirnai; fecioara din mine isi face planurile amanuntit, cu precizie, cind se da jos din pat are in minte intreaga harta a zilei, din teama de a nu scapa ceva, mai ales cind e vorba de altii, cu mine ma descurc, ma cert, risc sa ma ma incaier singura in … Read more
De vreo doua zile nu prea am stat pe acasa. Am avut treaba, am si plecat din Bucuresti, de asta nu m-ati “vazut” pe aici. Am fost si la mama, a fost ziua uneia dintre surorile mele si-am profitat de ocazia asta sa o mai vad pe mama, sa mai stau cu ea, sa o … Read more
Cu Victor Socaciu in urechi si cu un gand care ma face sa rad ca toanta si sa ma uit nostalgic pe geam…mi-e dor de mare! Sa ma duc sa stau pe tarm, sa-mi bag picioarele in apa rece, in nisipul plin de scoici … E curata si limpede si neasemuit de frumoasa marea acum, … Read more
Mi-e dor de mama! Mi-e un dor nebun si disperat de mama! Sa plecam amandoua la padure, sa-mi arate luminisurile unde dupa ploaie gasim ciuperci, sa-mi arate unde ar fi trebuit sa fie padurea noastra daca s-ar fi facut imparteala cum trebuie, sa-mi arate cum sa ma uit la lemnele pe care le cumpar – sa … Read more
Am o prietena, Camelia pe numele ei. Ne stim demult, eram amandoua anagajate la Teatrul Muzical din Brasov, azi Opera din Brasov. Inainte de ’90 insa, asa se numea si avea si sectie de Teatru de Revista! Am petrecut multe cu ea pe acolo; deplasari pe te miri unde, seri friguroase, meciuri cu cate o colega … Read more
Am fost un copil complexat- ca sint mica, grasa, urita cu sinii mari; mergeam cocosata sa mi-i ascund, veneam de la liceu si auzeam cite un derbedeu ”ia uite ba ca tite are asta!“ si imi venea sa pling. Eerau anii ’80 cind ma bintuia inca dna Baleanu cu matematica care mi s-a parut mereu … Read more