Azi m-am trezit asa, cu gandul asta. Singura certitudine pe care o avem in viata asta e ca toti o sa murim. Intr o zi, vrem nu vrem, ne pune cineva mainile pe piept si plecam din lumea asta, singura pe care o stim. Te mai salveaza, daca vrei, gindul ca poate nu sintem doar … Read more
Eu nu sint vreo credincioasa de frunte, am eu treaba mea cu Dumnezeu, nu am nici chef si nici nervi sa fac pe crestinul de duminica care bate matanii de crapa podeaua bisericii si cind intra in curte o ia de la poarta” fir ai al dracu de caine, iar te ai c…t in curte? … Read more
Inainte sa dati cu piatra ”ia uite, nene si asta se pricepe la fotbal!” va zic de la inceput, nu, nu ma pricep la fotbal, tata iubea boxul si juca fiecare secventa, fiecare pumn. M-am uitat cu el la meciuri pina a inceput sa ma doara violenta aia si am renuntat. Asadar, nu ma pricep … Read more
Avem un nou trend- e Adormirea Maicii Domnului, nu mai facem urari decit de 8 septembrie! Eh, na! De cind ne apucaram sa fim asa de religiosi si rigizi incit ne atragem atentia, ba! Ia nu mai zice sa traiasca alea, alea ca o fi cu cu rosu in calendar, da’ e Adormirea Maicii … Read more
Unul din lucrurile pe care nu le suport la oameni e aroganta; aroganta cu care isi spun parerile, aroganta cu care se cred mici dumnezei, desi sint doar aparitii de succes intr-o lume fara concurenta si fara pretenii prea mari, aroganta cu care emit sentinte, aroganta cu care sustin ce cred ca iarta sau … Read more
Cred ca sint un om norocos-asta a fost primul gind pe care l-am avut in dimineata asta cind, fara sa apuc sa-mi beau cafeaua, mi-am luat cei trei dulai si am iesit cu ei pentru plimbarea de dimineata. In traseul nostru se afla un spital, unde e mereu lume, unde vad citeodata, prin usile … Read more
Am scris si o sa mai scriu despre prieteni, despre cum vad eu partea asta a existentei noastre, partea asta de viata care a facut sa curga riuri de cerneala si riuri de lacrimi. Prietenia reala, cea care va ramine si dupa moartea unuia dintre noi e rarisima iar frumusetea si felul in care … Read more
Nu mai stiu exact in ce an era… 91 sau 92, dar stiu ca el, Nicolae Iorga, a fost primul subprefect al capitalei. Primul si singurul cinstit care a plecat acasa cu aceeasi avere cu care a venit la prefectura–cu aceeasi garsoniera si apartamentul in care locuiau parintii lui. Atit. Mi-a spus mereu ca nu … Read more
